Plouă

Plouă dintre buzele ei - apa gurii ei cade strop cu strop de ploaie
Peste petale - iar te intinzi între tine şi ea ca o întrebare
Sinele meu o ia la vale încet şi apoi cu mult mai încet
Până când ajunge la ea şi apoi la tine să guste din rouă
Să gliseze pe muchiile jocului să îngenuncheze
Să cânte la ocarină. Să cânte confuziile timpului şi această
Confuzie mai abitir (mai ales) în care tu eşti ea
În care ploaia vă cerne pe amândouă.