sâmbătă, 17 decembrie 2011

EMO-COBRA SAU SORIN APOSTU

MONICA (STĂNESCU) APOSTU,
FIICA PROFESORULUI VASILE STĂNESCU,
SOCRUL LUI APOSTU PE CARE
L-AU DAT AFARĂ STUDENȚII ÎN TIMPUL
EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989, 
DEOARECE FUSESE UN ADEVĂRAT
SATRAP BOLȘEVIC
http://www.stiridecluj.ro/social/sorin-apostu-huiduit-si-injurat-in-piata-unirii-la-prezentarea-lotului-u-cluj-video
Se spune că Sorin Apostu este reptilian, venit de pe o altă planetă. Aerian, purtându-și capul, destul de greoi, ca pe o farfurie zburătoare, Apostu și-a luat, la Cluj, porecla COBRA EMO.
               Se spune că, pentru a trăi (bine), își injecta zilnic benzină în vene (pentru a avea sângele mereu albastru), benzină cât pentru 600 de kilometri.

”Cobra” își hipnotiza viitoarele victime, după care le sugea de toți banii, ca un vampir. Ca un vampir EMO, acum își suge degetul cu osârdie, încă nevenindu-i să creadă, șocat, ca toți ceilalți șocați din gașca lui. NU E MOBRĂ DAR E COBRĂ! EMO S. APOSTU

vineri, 9 decembrie 2011

COBRA EMO ALIAS SORIN APOSTU


SORIN APOSTU ÎN FAȚA INSTANȚEI:
”vreau să rămân în continuare, dacă se poate,
în funcție executivă”
 Cobra Boulengerina. Apostu s-a căsătorit, ca o cobră, cu fiica lui Vasile Stănescu, fost mare mahăr PCR al Institutului Agronomic ”Dr. Petru Groza”, dat afară din acest Institut de către studenți - în primele zile ale anului 1989 - deoarece, nu doar că îi teroriza cu teoriile marxist-leniniste, pupându-l în fund pe Nicolae Ceaușescu, intoxicând mințile tinerilor, mâncând cu lingura rahatul propagandei roșii de partid și de stat, dar - mai mult - pretindea mită de la studenți în examene. De băiat bun. De băiat bun săturându-se studenții de el și de ifosele și de aroganța lui și de pecereul din el. L-au dat afară studenții, din Cluj, pe profesorul Vasile Stănescu. A trebuit să plece la București, la Institutul Agronomic de acolo. Acolo studenții habar nu aveau cine era. Și l-au acceptat. Și el nu a murit de rușine și i-a devenit socru lui Sorin Apostu care studia medicina veterinară cu el. Așa s-a îndrăgostit Sorin Apostu de fiica profesorului său. Idem, fata de el. Dragoste mare, postrevoluționară. De aici respectul ginerelui față de obiceiurile socrului său. A învățat totul de la iubitul său maestru și socru. Mita se ia cu discreție. În taină. Iar tainele sunt acolo, pe acoperișuri, prin boscheți, camuflate, pe acolo pe unde pășea, tip-til, Apostu, în bătaia lunii, nu a luminii semafoarelor, la întâlnirile nocturne. Prin ganguri și garaje, în umbre, în tufișuri. Printre grămezile de pepeni, ori printre grămezile de speranțe de mai bine. Pentru mai-binele sinelui său și a Monicăi fostă Stănescu, pentru mai binele pepenarilor dăbulenari și pentru mai-binele clujenilor, pentru mai-binele patriei noastre și pentru înflorirea și propășirea ei.

joi, 8 decembrie 2011

DEMISIA LUI APOSTU ȘI OBRAZUL GROS AL UNUI NERUȘINAT

”După cum am mai afirmat, Apostu este
 cea mai sărbezie figură a politicii someşene,
 un personaj asocial, lipsit de viziune administrativă şi politică,
lipsit de forţa firească a unui discurs politic,
 un funcţionar robotizat ce buzunăreşte orice detaliu finalizat
 pentru a-şi însuşi meritele, un „bărbat” de stat
 ce întreţine un discurs politic cu forţa unei raţe domestice,
un funcţionar provincial de modă veche
 a anilor `90, îndepărtat de efervescenţa culturală- educaţională
 a UBB-ului, însă mai apropiat prin gesticulaţie şi manieristică
 de întemeietorul şcolii filozofice de pe stadionul Ghencea.”
http://www.presalocala.com/2011/06/27/apostu-sorin-apostu-punct/
HORIA NASRA


Șeful lui Țene, care e șeful ”poetului german”, e în arest de mai mult de o lună de zile. Majoritatea jurnaliștilor clujeni, dar și postacii publicației ”Napoca News”, se fac, într-un fel (penibil), că plouă. Tace gașca. Nu zice ”pâs”. Așteaptă cu sufletul la gură eliberarea lui AFOSTU. Că o să vină Afostu și o să dea statul în judecată să ceară daune morale pentru pedepsirea inutilă a nevinovăției sale. Că o să fie din nou pe Scaunul Primăriei clujene, la venirea a doua. Și-atunci, își va răsplăti supușii, pieptănarii, pupăcioșii măritelor sale dorsalii. Cu iscusință ei știu acum să tacă, precum slugile, invocând ”prezumția de nevinovăție”. Nevinovăția sa nu se va mai întoarce, însă, pe tronul primăriei clujene. Iar ele, slugile, vor plânge în continuare, ca niște curve poluate.
Știrea de mai jos nu a apărut azi în celebrele gazete clujene. Doar ”Foaia transilvană” și cotidianul electronic ”Florești-Gilău” au publicat-o:

Potrivit însă unor surse judiciare, procurorii DNA au descoperit aproape 100 de apartamente ce au legătură cu Apostu. Unele dintre acestea au fost vândute, iar Apostu a încasat, indirect, contravaloarea lor, probabil prin celebrele contracte de consultanţă juridică, altele sunt chiar pe numele lui Apostu, iar o altă parte sunt pe numele unor interpuşi, care le vând sau închiriază mai departe. Toate în construcţii noi, în Cluj Napoca sau zonele rezidenţiale adiacente. Practic, spun aceleaşi surse, dezvoltatorii imobiliari cotizau, pentru obţinerea autorizaţiei de construire, invariabil la Apostu cu cel puţin câte un apartament pentru fiecare scară de bloc realizată. În aceste condiţii, săptămâna viitoare, DNA Cluj va fi loc de pelerinaj pentru constructori şi dezvoltatori imobiliari.
http://www.ftr.ro/dosarul-apostu-–-latura-imobiliara-a-mitei100-de-apartamente-52093.php


http://www.floresti-gilau.ro/sorin-apostu-100-de-apartamente

miercuri, 7 decembrie 2011

PRIMARUL (M)EMO - SORIN APOSTU

   Sorin Apostu este înzestrat cu inițiative și talente de PATRON - patron al orașului fiind, și-a dat repede seama că primăria poate semăna cu un SRL. Și, prin urmare, a hotărât înființarea unui restaurant. Un restaurant cu acționar unic: Primăria Cluj-Napoca, șef și Boss și karatist - Sorin Apostu Cobra. 
”Acum, odată lansaţi pe o piaţă pe care există o concurenţă puternică, vor avea ocazia cea mai bună de a demonstra ce pot, aducând, în acelaşi timp şi bani la bugetul local”, au fost vorbele de duh ale primarului Sorin Apostu.
”Capacitatea restaurantului nou deschis este de 50 de locuri.”
”Meniul oferit de restaurant are specificul bucătăriei ardeleneşti, iar din punct de vedere al preţurilor, acestea sunt cu 10 până la 20% mai mici decât cele ale concurenţei, la aceleaşi servicii oferite. Cred că restaurantul acesta are preţurile corecte.” http://www.primariaclujnapoca.ro/comunicate.html?gId=527

”Restaurantul „Memo 10“ este, conform reprezentanţilor primăriei, primul din România deţinut de către o autoritate publică locală, care funcţionează pe piaţa liberă. Municipalitatea a inaugurat, astăzi, restaurantul de pe strada Memorandumului 10, realizat cu o investiţie de 400.000 de lei . Primăria a investit 400.000 de lei pentru amenajarea noului restaurant, banii provenind din profitul obţinut de primărie din celelalte trei cantine ale primăriei. Jumătate din această sumă reprezintă doar dotările interioare.” - ne informa ”Adevărul de seară” pe data de 16 februarie 2011  http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Primaria_si-a_deschis_un_restaurant_-impinge_tava_0_428357509.html

Frumoasă inițiativă, bun manager, mare patron. După planuri, după profituri, ar fi crescut capitalul și, fără îndoială, investițiile SRL-ului lui Boss. Mai ales pe vremea asta, critică, în care ar fi oferit, prin investițiile făcute, locuri de muncă. Ar mai fi deschis un restaurant și pe urmă încă unul.... și tot așa, fondând un lanț de restaurante celebre la Cluj-Napoca, mai întâi, și pe urmă în vecinătate, la Huedin, la Turda, la GHERLA... extinzând restaurantiada în întreaga Transilvanie, apoi în Ungaria, Cehia, Franța, Spania, Grecia, etc... IATĂ! Ce plan frumos! Ce investiții românești cu un astfel de creier la Cluj! Ce om deștept! Deștept om! Și bun manager, bun conducător, domnule! Banii adunați algebric, mai apoi geometric ar fi reliefat că se poate da un BOOM României, nu doar tunuri, că se pot face din profituri uriașe investiții uriașe și din astea, cu puțin cap (darmite cu unul atât de mare ca al lui Sorin Apostu!), domnule! - alte profituri, și mai mari, mari, mari, mari, uriașe... Poftim! Lanțuri și lanțuri de retaurante... peste tot în lume, în Australia, în Papua Noua Guinee, în Republica Malgașă. Dar... cum să îi spună? MEMO. MEMO de la (M) EMO. Nu a știut Ioan Stoica ce pierde renunțând la CARITAS. La (M) EMO bagi o singură dată și acolo și lași. Acesta era secretul inteligenței lui Apostu, fire cu talente, cu fitze și aroganțe, nu doar așa!, om deștept!, domnule! Deștept de bubuie...

Primar de primar... EMO DE (M)EMO!
Numai că, pentru a se deschide această AFACERE a Primăriei (?), a trebuit să fie închisă ”COFETĂRIA VERDE”, loc al tradiției universitare clujene, loc al întâlnirilor admirabile și memorabile, unde soseau vară-iarnă, doamnele și domnițele Clujului să bea cafea și să mănânce prăjituri. I se mai zicea și ”LA SILVIA” și cofetăria avea sharm-ul ei special - situată pe strada ”MEMORANDUMULUI” la numărul 10. Păcat! Mare păcat. Funcționa această cofetărie încă din perioada interbelică. Loc al întâlnirilor și al dulciurilor... al bomboanelor fondante, loc al Bunei Speranțe...
”Memo 10”, ca o stâlcire a numelui străzii, ca o pocire a limbii române. Da! iubiți clujeni! - primar deștept, karatist și EMO! Emo precum ”poetul din Germania” care nu a publicat în viața lui nici măcar un singur vers, deși a reusit să citească, totuși, câteva numere din cartea de telefoane, dar care e EMO.

luni, 5 decembrie 2011

SORIN APOSTU COBRA

Primarul Apostu, încă 30 de zile de arest. A fost adus la instanţă fără cătuşe la mâini
Autor: Mihai Şoica
EVENIMENTUL ZILEI, Luni, 05 Decembrie 2011,

http://www.evz.ro/detalii/stiri/primarul-apostu-inca-30-de-zile-de-arest-a-fost-adus-la-instanta-fara-catuse-la-maini-956-1.html


”În cazul primarului arestat, acesta a fost adus la sediul instanţei de judecată fără cătuşe la mâini. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat în cazul vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Radu Bica, care este arestat tot pentru luare de mită şi care, la ultimele înfăţişări a fost adus la instanţă cu cătuşe la mâini. La fel a fost şi în cazul lui Călin Stoia.
Surse din cadrul Poliţiei Cluj susţin că Apostu a fost tratat preferenţial încă de la arestarea sa. "Conducerea unei persoane reţinute sau arestate cu cătuşe la mâini în faţa judecătorului sau procurorului este absolut obligatorie. Acest lucru este prevăzut de regulamentele Ministerului de Interne. Este şi o măsură de securitate. Dacă persoana reţinută atacă pe cineva cine răspunde că nu era încătuşată? Asta se poate întâmpla şi în cazul lui Sorin Apostu. Într-un moment de nervi loveşte pe cineva şi atunci cine este de vină", a spus un poliţist.”

Paradoxal. Cum paradoxală și fantastică este tăcerea presei clujene, în ansamblu, a unor ”jurnaliști” și a unor ”editorialiști” clujeni, în special, în legătură cu ”subiectul Sorin Apostu”. Oare de ce tace această ”presă” clujeană? Care i-or fi motivele? Palide ”relatări” ale evenimentelor. ”PRIETENII ȘTIU DE CE”. În rest, șocații discută despre orice, numai despre ceea ce se întâmplă în proximitatea lor nu. Deși cazul Apostu este un caz cutremurător. Patologic și înfiorător. Patologic.
Și, cum ”cine se aseamănă se adună”, cum sună proverbul, cei-acum-tăcuți încearcă să ascundă gunoiul sub covor. Încă nu le vine să creadă, la aproape o lună de zile, că boss-ul lor nu mai este primar. Îl așteaptă înfrigurați, ca tinerele vergure. Ca feciorelniciile untdelemnului din candele. 
Hm. La comanda acetui fițos, cu fața decupată din tratatele de patologie psihiatrică, indivizi croiți  după chipul și asemănarea lui mă atacau, într-o oficină, ca jigodiile pline de colerică invidie, colcăind ca viermii intestinali, ca limbricii adică, în marea lor tentativă de a mă linșa mediatic. Plini de sine și aroganți, fabricanții minciunii, plevele gramaticii limbii române, abțibilde postace. Un asemenea abțibild pe care publicația în cauză (publicație de propagandă și de lubrefiere a provocărilor la comandă) îl prezenta ca pe un ”poet din Germania”, deși molusca nu are nici măcar capacitatea de a-și scrie numele, mă înjura de anafură tocmai în Sfânta Săptămână a Patimilor. Jalnicul personaj elucubra cât îl țineau baierele, în virtutea unei ”libertăți de expresie” care, firește, îi putea conferi, pentru rărunchii prostiei sale, autoritatea viermelui. Manipularea era sortită prezentării golanului în postura unui literat, cunoscător al ”problemei”. Bătându-se cu pumnii în piept. Stricată făptură, mutilată ființă! La fel ca și patronii gazetei respective, la fel ca și tragicul primar penal al Clujului.
Iată de ce voi publica această scrisoare pe care prietena mea, Elena Verdeș (cetățeancă germană, spre deosebire de disperatul nomad, golan și analfabet)  mi-a trimis-o recent. Respectabila doamnă a deținut, împreună cu soțul ei, poetul Florin Verdeș, în urmă cu mai muți ani, la Cluj, o editură. În acea editură venea secătura să streseze oameni.   


”Draga Horia.
Draga prietene, sigur ca m-a deranjat modul in care arunca cu bolovani un neica nimeni, in final. Un ciuri-buri care ar trebui sa isi vada barna, grosolan de mare, din ochi., inainte de a improsca cu noroi oameni care nu au facut altceva decat sa spuna adevarul. Insa, in afara de scarba provocata de acest excrement ce se doreste a fi un comentariu la un articol dintr-o fituica obscura, trebuie sa recunosc faptul ca, m-am si amuzat copios cand am citit:”mai am un pont pentru tine, id’ul de mess a lui armanca e armyonica, pt ca bani sa il suni in Germania nu prea ai…”
De ce nu m-am putut abtine a rade, bineinteles cu o anumita doza de scarba, atunci cand am citit aceste randuri? Pt. ca., oportunistii si capusele imi provoaca un sentiment demn de ras amestecat cu plans. Si, cum ar putea fi altfel cand, acest IONI, dupa cum mi-a spus Florin, nu este nimeni altul decat „excelenta sa” Ionica Armanca, fratele unei alte „somitati” in materie de cultura (probabil , redusa la stratul cu ceapa si gogonele). Asadar, iata cum stau lucrurile, care m-au facut sa rad (ce, eu nu pot sa ma „distrez destul...”?) cand am citit: „mai am un pont pentru tine, id’ul de mess a lui armanca e armyonica, pt ca bani sa il suni in Germania nu prea ai…” :
-in prima decada a acestui an (inainte de ziua de nastere a marelui intelectual clujean, „ioni”), imi spune Andreea ca, acest ioni, i-a cerut numarul meu de telefon si, ma intreaba daca accept sa i-l dea. Cum eu nu condamn copilul pt. faptele parintilor si un frate pt. faptele altui frate, i-am spus, lui Andreea, sa-i dea nr. meu de mobil (nr. de T-mobil, unde am abonament);
-ziua urmatoare, ma suna Ionica Armanca si imi spune cum ca, el, locuieste in Berlin, impreuna cu prietena lui, Roxi, ca si-a facut gewerbe (PFA – varianta romaneasca) in amenajari interioare. Infiintarea acestui gewerbe costa, in Germania, intre 20 – 50 €, in functie de land. De asemenea, imi spune ca se bucura ca sunt si eu aici si sa tinem legatura;
-altadata il sun eu, vorbim vrute si nevrute;
-intr-o alta convorbire, ne invita la ziua lui, insa nu ne-am putut duce, din lipsa de timp. Dar, il sun, de ziua lui, si ii urez... tot ce se ureaza cu ocazia unui astfel de eveniment.
-continuam sa tinem legatura telefonic, sunandu-l eu, dupa ce imi dadea „bip”. De ce spun asta, pt. ca., ma suna si, pana ajungeam eu la telefon, inchidea, desi telefonul nu apuca decat de 2-3 ori sa taraie.. Cand il sunam, imi spunea ca a inchis pt. ca nu i-a raspuns nimeni. A fost ceva ciudat pt. mine, dar..., fie cum zice el. Insa, pana cand, i-am raspuns „din prima” (primul tarait) si, surpriza... a inchis. Asa s-a intamplat mereu., desi, amandoi, avem nr. de mobil de Germania., deci sunam din Germania in Germania. Chestia asta i-am spus-o si lui Florin, la vremea respectiva si o pot demonstra (avand abonament) si cu facturile de 60-70 de €/luna pe care le plateam in acea perioada, dar si cu desfasuratorul convorbirilor;
-intr-una din convorbirile noastre, ioni imi spune ca cineva nu l-a platit pt. munca prestata si ma intreaba ce poate sa faca pt. a-si recupera drepturile banesti, el neavand asigurare pt. astfel de evenimente. Ma informez (noi avem abonament la o casa de avocatura) si ii comunic ce trebuie sa faca. Culmea, imi spune ca are nevoie de translator si ca este f. costisitor asta, ca nu are posibilitatea de a angaja un traducator etc.;
-tot asa, sunandu-l la „bip”, ma intreaba daca nu il pot ajuta cu gasirea unor lucrari. Ii promit ca ma voi interesa. In final, dupa vreo 2-3 saptamani de cautare (nici in Germania nu-s cainii cu covrigi in coada) gasesc. Am gasit o firma de constructii care are lucrari in toata tara. Vorbesc cu ei, spun ce ma doare, si imi spun - DA! Il vor pe ioni al nostru. Insa, surpriza. Il sun pe ioni si imi intra robotul. O sun pe Roxi, imi raspunde, imi spune ca el e in Romania, eu ii spun vestea buna... Dupa o saptamana il sun pe ioni sa vad ce a facut. Surpriza, apare robotul cum ca nr. nu mai e valabil. O sun pe Roxi, acelasi lucru. Repet asta si in zilele urmatoare (crezand ca e vreo greseala), insa rezultatul e acelasi. In final, nu am mai sunat. Nr. de tel. au fost: ioni 0049 – (0)1577 – 9166890; Roxi 0049 – (0)1577 – 9323230.
Iata, prietene de ce am ras. Cine te critica, pe tine, ca nu ai bani sa suni din RO in DE?! Tocmai cine nu isi permite, nici macar, sa sune din DE in DE si se preteaza la... bip!!!
Nu am spus despre asta, in afara de Florin, nimanui. Ti-am spus si tie, pt. ca mi s-a facut o greata deosebit de mare dupa ce am citit comentariul postat de ioni. Cat de perfizi pot fi unii?! Cat de usor este sa arunci cu bolovani?! Oricum, pt. mine, cei doi Armanca nu reprezinta decat niste capuse parvenite, nici macar unele din alea veritabile.
Te salut, draga prietene, si sa auzim numai de bine.
P.S. Despre chestia cum se ascundea ioni de politie si procuror, prin editura, iti poate spune Florin, ca el stie mai bine.”
Elena Verdeș


Draga prietena, Hellene,

am primit scrisoarea ta. Iti multumesc pentru solidaritate. Acum sunt la Targu Jiu si o sa plec inspre Cluj peste o ora. Abia astept sa ajung. Sunt aici, si la Bucuresti, de mai mult de 10 zile. Am lucrat mult. De dimineata pana seara. Blestematii aia care ma injura si ma ponegresc habar nu au cine sunt. Nu ma cunosc.
As vrea sa postez pe blogul meu randurile tale, scrisoarea ta despre ponegritor. Insa nu pot sa o fac fara acordul tau. Daca crezi ca pot sa o public, te rog sa imi confirmi. Eu iti multumesc, oricum, mult. Ramai aceeasi prietena buna a mea ca si Florin, ca si Andreea.
Cu drag, al vostru Horia

Draga Horia,

Este normal ca cineva sa fie solidar cu prietenii, mai mult, cand acestia sunt ponegriti fara a avea nicio vina si, mai ales, de cineva care ar trebui sa se faca mic si sa taca. Bineinteles ca ai acordul meu sa publici pe blogul tau randurile mele despre ponegritor, nu vad nimic rau in asta, atat timp cat, tot ceea ce am scris, nu reprezinta altceva decat purul adevar.
Elena Verdeș

sâmbătă, 3 decembrie 2011

SORIN APOSTU (COBRA) SE ÎNTOARCE!


”CARTEA N-ARE CINE-O FACE
CĂCI PRIMARUL NOSTRU ZACE” - SORIN APOSTU
REFUZĂ ORICE GÂND LEGAT DE EVADARE.
 Există indicii că mafiotul Sorin Apostu se strâmbă la neonul din celula arestului. Majoritatea ziariștilor șocați din Cluj-Napoca au rămas în continuare șocați. Unul dintre ei are limba înțepenită și scoasă printre buzele băloase. Este vânătă limba lui de la pupincurismele practicate. Un curent de opinie bate ca vântul prin capetele seci ale celor ce speră că Apostu va reveni în funcția de primar. Ipocriții tac. Sugestivii. Sugerații. Au frunțile pale. Ochii lor sunt bulbucați. Ei sunt alături de familia Apostu care trece printr-o grea suferință. Căci Tăunul a fost prins. Și stă mândrețea lor de tăun cu roțile în sus (ca un Ford Taunus răsturnat). Tot se screm susținătorii lui Apostu, ca pe vremea partidului comunist, se screm să cânte ode acestui fiu multiubit al Moldovei și Clujului. Le e dor de Apostu, de bucile lui căcăcioase. Și pocnesc din degete ca niște fufe. Șulfe. Și crăcănați și stupizi. Și peste întinderea lor de speranță se lasă seara, romantică. Îl vor neapărat pe Apostu liber și pentru asta merg la vrăjitoare și se pun la lins în cur pe dracu. Harnici, destoinici, inimoși. 
http://www.napocanews.ro/2011/12/primarul-suspendat-al-clujuluisorin-apostu-a-primit-distinctia-cel-mai-apreciat-primar-la-gala-transilvania-2011.html

vineri, 2 decembrie 2011

ANDRA DUMITRESCU DESPRE ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

  Presa centrală vorbeşte obsesiv, în preajma Zilei Naţionale, despre mândria de a fi român sau despre iubirea către România. Campaniile zgomotoase nu cred că folosesc cuiva. Cuiva de rând! Oamenii de rând nu mai au nici măcar mândrie. Trăiesc îngenunchiaţi într-o umilinţă care nu se poate reda în cuvinte. De ce şi-ar aduce aminte de 1 Decembrie că sunt mândri de apartenenţa la neamul românesc?! Copilaşii, care sunt puşi să recite versuri patriotice – alea care mai sunt – sau tinerii, care au alte modele decât înaintaşii noştri, nici măcar nu pot defini noţiunea de mândrie. Iar pentru copiii săraci, se fac apeluri disperate pentru donaţii, pentru biblioteci şi centre de alfabetizare... Europa a uitat şi de copiii săraci şi orfanii din România... nu se mai face atâta vâlvă despre condiţiile din cămine ca înainte de aderare.
Despre bătrâni sau cei care au rămas pe drumuri, prin grija Guvernului şi dispoziţia Preşedintelui, la ordinul FMI, trăind din pensii sau venituri minimale, ce ar mai fi de spus?! Decât că au dat mândria pe cozile interminabile şi îmbrâncelile pentru o bucată de pâine care vine din ajutoarele europene! Foamea i-a îngenunchiat pe români. Cei în putere au luat calea pribegiei pentru a se face slugi la străini avuţi. Şi nu că ar fi cine ştie ce avuţi! Dar mai marii lor au grijă ca să trăiască decent şi, în cazul în care devin neputincioşi, să-şi poată permite o infirmieră româncă, care să-i şteargă la fund. Aflăm cu „mândrie” că în Spania s-a deschis sezonul la căpşuni şi sunt aşteptaţe persoanele până în 40 de ani, în perfectă stare de sănătate... Cine le-o certifică sau îi caută la dinţi, ca pe cai sau la cât se ridică preţul pe un asemenea certificat, cu altă ocazie. Mă întristează exodul ţiganilor cerşetori sau al infractorilorde tot felul, de la traficanţii de ţigări, droguri sau de carne vie, care îi fac pe occidentali să ne asimileze cu ei. Dezamăgirea din ultimii ani, lipsa de reacţie a românilor, în general, nu sunt motive de mândrie... Dar cei care nu au plecat, cei care îndură umilinţa, ei, atâţia care mai sunt, iubesc România. Iar motivele lor de dezamăgire se îndreaptă către cei care ne conduc azi, care sunt pe cale să construiască o nouă dictatură. Fiindcă sunt unii care trăiesc foarte bine în România sau de pe urma ei – cei din partidul totalitar, cel care deţine toate poziţiile cheie ale ţării. În acest context, nu se pot pierde din vedere unele similitudini...
Despre odrasla prezidenţială şi prestaţiile de la Bruxelles s-a vorbit degeaba! Merge din gafă în gafă şi de câte ori cuvântează în Parlamentul European pare că nu şi-a făcut lecţiile. Se împiedică în cuvinte, de parcă ar avea dificultăţi de dicţie sau, ceea ce este mai grav, nici măcar nu a citit de curiozitate spiciurile scrise de alţii. Mă îndoiesc că are emoţii! Când ai tupeu să candidezi pentru o asemenea funcţie, nu e loc de emoţii. A dovedit că nu a avut niciun fel de emoţii când s-a lăudat cum că ar fi un model de urmat pentru toate tinerele. Ce ştie fata asta despre modele?! Alea de la „Jean Monnet”?! Buze siliconate, ori podium-uri de modă, poşete de la marile case de creaţie şi haine de mii de euro, tot de acolo. Ăsta este modelul EBA! Ultima ispravă, le întrece pe toate - postarea pe una dintre reţelele de socializare, a pozelor în chip de ţărăncuţă îmbrăcată în portul popular dobrogean, pe lângă machetele operelor brâncuşiene... Ce ştie fătuca lu’ tătuca despre Brâncuşi?! Dacă ar fi avut o minimă informare, din banii pe care îi dă pe haine şi poşete de firmă, ar fi iniţiat o colectă pentru restaurarea casei în care s-a născut Brâncuşi... Sau l-ar fi tras de mânecă pe preşedinte când l-a decorat pe Varia, care a adus grave prejudicii patrimoniului cultural românesc... În ce constă promovarea lui Brâncuşi de către EBA?! Păi de EBA are nevoie Brâncuşi?! Ce a construit EBA?! Un ceva pentru români, de care să fie mândră... Propagandă pentru drogurile uşoare şi poze... multe poze. În vremurile nu demult apuse, sibienii o duceau mai bine decât ceilalţi români, graţie unei alte odrasle prezidenţiale, la fel de controversate...
Propunerea aberantă, pe care intenţionează să o lanseze regele gunoaielor, deputatul Silviu Prigoană, de a se schimba data Zilei Naţionale, pe motiv că e prea frig, precum şi Imnul României, din cauza dificultăţilor domniei sale de a trece de strofa a IV-a, nu dovedeşte altceva decât dispreţul faţă de înaintaşi. Este adevărat nu este comod să stai în frig şi să vezi defilarea de 1 Decembrie, dar înfăptuirea României Mari trebuie omagiată aşa cum se cuvine. Unirea de la 1 Decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu România. Pentru Silviu Prigoană, pare că acest moment nu este unul destul de important. De ce ar trebui să renunţăm la aceste simboluri pentru poporul român?! Pentru că cineva nu le înţelege importanţa?! Ori semnificaţia cuvintelor „Deşteaptă-te române” aduce fiori reci pe spinarea unora... Dacă s-ar întâmpla! Şi pentru că vorbeam de dictatură, măcar prea repede-mpuşcatul era patriot. Şi asta nu i se poate contesta de nimeni. În prezent, suntem robii FMI-ului, cu datorii enorme, pe care nici chiar copiii copiilor noştri nu le vor putea plăti. Iar ţara a fost pusă pe tavă tuturor celor care pot să dea un vot pentru menţinerea la putere a partidului totalitar. Sănătatea, Cultura şi Educaţia sunt date spre păstorire unora care se mândresc cu faptul că sunt maghiari... Ce fac ei pentru românul de rând, nici nu mai poate fi comentat. Rezultatele se văd cu ochiul liber.
În preajma acestei zile de rezonanţă pentru România, s-a dat verdictul în procesul Băsescu-Patriciu. Instanţa s-a pronunţat, iar motivarea a fost una de domeniul SF. A întors-o ca la Ploieşti... Dar aşa se întâmplă când unul ţine toate pârghiile în mâna sa. Da! Preşedintele a săvârşit un act de violenţă fizică faţă de un copil, se spune, dar denunţarea acestui act în timpul campaniei electorale, i-a adus lui Băsescu un prejudiciu de imagine. Şi aşa cum perora avocata probăsesciană pe parcursul unei emisiuni TV, i-a produs preşedintelui o durere în suflet, făcându-l să plângă. Chestia cu plânsul nu este o noutate în manifestările prezidenţiale. Ţine mai degrabă de o abilitate actoricească pe scena politică românească. Şi, oricum, nu mai crede nimeni în lacrimi de crocodil!
Despre opoziţie, (care opoziţie?!) doar că prin acţiunile sale întăreşte poziţia băsescului... şi a partidului, în curând unic. Şi aşa ne-am întors de unde am plecat acum 22 de ani!
Cu toate astea, sunt mândră că sunt româncă! Altfel, aş fi plecat demult de aici... Ocazii au fost, slavă Domnului. Sunt mândră de înaintaşii mei. De tatăl meu care acum nu mai este. Dar care a avut cea mai mare vechime de front din Bucureşti! Fost căpitan în Garda Regală, până în ultima clipă a vieţii sale a păstrat la capul patului său, tabloul Majestăţii Sale, Regele Mihai I. Tata, oltean şi el, a venit la Târgu Jiu, şi alături de colonelul Ispas, a participat la înfiinţarea Asociaţiei Veteranilor din Gorj...
Sunt mândră că am trăit momentul istoric al discursului Majestăţii Sale în Parlamentul României. Cuvintele sale de încheiere mi s-au gravat în memorie: „Nu văd România de azi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.” Şi pentru asta, trebuie să vedem realitatea şi, cel puţin, să încercăm să o îndreptăm. Pentru că şi înaintaşii noştri ar trebui să fie mândri de noi!
Sigur! Sunt mulţi români de excepţie. Care ne fac mândri pe oriunde s-ar duce. Dar de ei nu se pomeneşte decât ocazional. De Ziua României!
La mulţi ani România!





luni, 21 noiembrie 2011

SORIN APOSTU - UN OM PERICULOS ARESTAT PE 11. 11. 11


SORIN AFOSTU LUA MITĂ DE LA PEPENARI
 DE MÂINE ÎL VOM PUTEA NUMI AFOSTU.
Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis, astăzi că primarul Clujului, Sorin Aposu, să rămână în arest întrucât, lăsat în libertate, reprezintă un pericol public, fiind UN OM PERICULOS. Apostu este cercetat pentru luare de mită în formă continuată, iar astăzi, la Bucureşti, s-a judecat recursul la măsura arestării acestuia pentru 29 de zile. Sorin Apostu a fost arestat în 11 NOIEMBRIE 2011 (11.11.11).

Lingăii săi au sperat, până în ultima clipă, să scape, fiind băgați cu toții ÎN OALA LUI APOSTU.
DE MÂINE VA TREBUI CA MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA SĂ AIBĂ UN NOU PRIMAR!
APOSTU VA DEVENI ÎN CONȘTIINȚA PUBLICĂ A CLUJENILOR AFOSTU, UN INDIVID DESPRE CARE VOR VORBI LEGENDELE.
EL SE VA ETERNIZA ÎN POVEȘTILE NEMURITOARE ALE POPORULUI SUB NUMELE DE AFOSTU ZMĂUL, ZMĂU AL ZMĂIILOR, CEL MAI ȘI CEL MAI.
Urmaș al vechilor fanarioți care au domnit în Moldova după alungarea lui Dimitrie Cantemir de către turci, acest individ cu fața negricioasă și cu apucături de grecotei instambulit prins în febrele crizei mondiale, a fost arestat pe 11.11.11 - în limba română, 11 noiembrie 2011. Pthiu! PRINȚUL VRĂJITOARELOR SANDRA, GEANINA, CIREȘICA ȘI SAMIRA,  PRIMARUL CORUPT AL CLUJULUI, VADULUI ȘI FELEACULUI, SORIN APOSTU A PUS-O!
AI PUS-O! A-FOSTULE...
MILOG PRIVIND GALEȘ
ADIO! PIAZĂ REA! SPAIMA CETĂȚENILOR CINSTIȚI AI CLUJULUI! TE-AI LĂSAT LINS ÎN, ȘI DIN, TOATE DIRECȚIILE, COMPLĂCÂNDU-TE ȘI CREZÂNDU-TE MAI DEȘTEPT DECÂT TINE ÎNSUȚI - TE-AI ÎNȘELAT.

joi, 17 noiembrie 2011

MONICA APOSTU, FIICA LUI VASILE STĂNESCU, FOST PRORECTOR COMUNIST AL INSTITULUI AGRONOMIC "DR. PETRU GROZA" DIN CLUJ-NAPOCA

   SOCRUL LUI SORIN APOSTU ESTE VASILE STĂNESCU, FOST PRORECTOR ROŞU AL INSTITULTULUI AGRONOMIC "DR. PETRU GROZA" DIN CLUJ-NAPOCA. PRIN FIRMA SOCRULUI SĂU SE DERULAU AFACERILE URÂTE ALE PRIMARULUI PENAL.  PRESA EVITĂ SĂ PRONUNŢE NUMELE SOCRULUI LUI SORIN APOSTU. OARE DE CE? IATĂ EXEMPLUL "ROMÂNIEI LIBERE":
România liberă, 17 noiembrie, 2011


http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/pentru-50-000-de-euro-nu-ma-dau-jos-din-pat-244960.html

 ONDINE GHERGUŢ
Dosarul Apostu. Călin Stoia aranja la telefon comisionul pe care trebuia să-l încaseze pentru obţinerea unor fonduri de la Guvern

"Pentru 50.000 de euro nu mă dau jos din pat"

17 Noiembrie 2011
 Primarul Sorin Apostu a încasat lunar şpăgile prin firma de avocatură a soţiei sale, Monica, şi prin firma de consultanţă a socrului său. Procurorii au mai descoperit că partenerul primarului, omul de afaceri Călin Stoia, promitea că intervine la Guvern pentru obţinerea unor fonduri pentru asfaltări.
Potrivit judecătorilor, şpaga primită de primarul Clujului, Sorin Apostu, era disimulată ca plăţi la firma de avocatură a soţiei sale, Monica Apostu. Plăţile se făceau lunar, imediat după ce firma care presta diverse servicii Primăriei Cluj încasa banii pe lucrări. Când reprezentantul firmei întârzia plata către cabinetul de avocatură, era sunat de soţii Apostu.
Potrivit motivării arestării primarului, „din analiza extrasului de cont reiese că firma lui Stoia Călin M. a obţinut contracte cu primăria şi virează lunar în conturile cabinetului de avocatură al Monicăi Apostu suma de 14.880 lei.
Pentru luna iulie 2011 însă, a virat numai 5.000 lei, ceea ce însemna că, la începutul lunii august, când a avut discuţiile cu soţii Apostu, el era „restant" la plată. Iată interceptarea telefonică, din care rezultă aceste lucruri:
Apostu Monica Undina: Să treci să mă vezi un pic.
Stoia Calin Mihai.: Da' am lipsit ultima lună, drăguţă.
A.M.U: Mersi mult. Eu mă gândesc că-i O.K. totu', da' să fiu şi eu O.K., CĂ EU ÎS ÎN URMĂ ŞI VREAU SĂ FIU O.K.
S.C.M.: S.C.M...... C-AM FOST PLECAT.
A.M.U.: M-AM GÂNDIT ŞI L-AM ÎNTREBAT PE ŞEFU' ŞI MI-O ZIS CĂ EŞTI PRIN ZONĂ ŞI SĂ TE SUN ŞI NO...
S.C.M.: Am venit eu, m-am întors efectiv, efectiv din ţări străine, luni...
A.M.U.: Da, da, da, atuncea l-am întrebat.
S.C.M.: Ieri am bolit, că eram bolnav, şi astăzi am venit, am venit până la... pe-aicea prin sud pe unde mai am eu prăvălii, şi vineri îs acasă.
A.M.U.: Bine, drăguţule, deci când ai chef şi timp mă suni, eu îs prin zonă până-n data de 16, dup-aia nu mai sunt.(...)
După aceste contacte telefonice, primarul Apostu şi Călin Stoia s-au întâlnit în cursul zilei de 5 august 2011, la un restaurant din Cluj-Napoca, întâlnire surprinsă de activitatea de supraveghere operativă, ce a fost urmată de virarea în contul Cabinetului de avocatură Apostu Monica Undina a sumei de 19.880 lei din partea SC T.T.SRL (viramente din datele de 9 şi 12 august 2011).
Este de remarcat faptul că, deşi în contactele sale cu învinuita Apostu M., inculpatul Stoia C.M. îi spune acesteia că o va căuta, întâlnirile au loc în realitate numai cu inculpatul Apostu Sorin şi, imediat după aceste întâlniri, se fac plăţi în contul cabinetului avocaţial.
Procurorii au ajuns la concluzia că Monica Apostu nu desfăşura nici o activitate de consultanţă şi că pe parcursul a patru luni a fost prezentă o singura dată la cabinet doar pentru câteva minute. De asemenea, Monica Apostu nu a avut întâlniri cu reprezentanţii societăţilor comerciale cu care are încheiate contracte de consultanţă, cu excepţia momentelor de remitere a facturilor, întâlnirile fiind fără excepţie la domiciliul său şi extrem de scurte, de ordinul minutelor.
De asemenea, din actele cabinetului de avocatură al învinuitei Apostu Monica rezultă că, singurii „clienţi" ai acesteia sunt societăţi comerciale aflate în relaţii contractuale cu Primăria municipiului Cluj-Napoca.
Şpagă prin firma socrului
Anterior folosirii cabinetului avocaţial al soţiei, Sorin Apostu a folosit pentru încasarea şpăgii sub formă de consultanţă şi firma „T", unde asociat unic era socrul său şi unde soţia sa era jurist.
Potrivit motivării, datele financiare comunicate de societatea de consultanţă „T" la organele fiscale relevă că singurii clienţi ai firmei au fost societăţile „O.P. România", SC „C. România SA", „M.F.P.", firme care în perioada 2008-2009 au virat lunar sume de bani în conturile societăţii „T". Aceste plăţi, totalizând 200.000 lei, au coincis calendaristic cu perioada în care au intrat pe piaţa clujeană, firma „O". cu înfiinţarea a patru staţii de vânzare carburanţi, iar „C." cu deschiderea primului hipermarket, pentru care a fost necesară eliberarea de avize şi autorizaţii din partea Primăriei municipiului Cluj-Napoca.
Cât costă un contract din fondurile de rezervă ale Guvernului
Pe lângă firmele soţiei şi socrului său, contractele atribuite erau dijmuite şi de un apropiat al primarului, omul de afaceri Călin Stoia, arestat preventiv o dată cu primarul.
Călin Stoia se folosea de buna sa relaţie cu primarul clujean, Sorin Apostu, pentru a rezolva mici probleme - autorizaţii sau acte diverse - pentru cunoscuţi sau oameni apropiaţi ai săi. Relaţiile lui Stoia nu se limitau doar la primarul Apostu. Potrivit unor interceptări, Stoia i-a promis unui apropiat că va interveni pe lângă oameni din anturajul Guvernului României pentru a facilita câştigarea unui contract pentru construcţia de drumuri.

luni, 14 noiembrie 2011

SORANA GEORGESCU-GORJAN: TIMPUL ÎN OPERA LUI DOMINIC STANCA

 
DOMINIC STANCA
Sorana Georgescu-Gorjan
TIMPUL ÎN OPERA LUI DOMINIC STANCA
 TIMP SCUFUNDAT ȘI UN CEAS DE HÂRTIE
În 2011 s-au implinit 85 de ani de la nașterea scriitorului Dominic Stanca și 35 de ani  de la plecarea lui din această lume.  La 22 septembrie a.c., la Muzeul Național al Literaturii Române s-a lansat studiul monografic Dominic Stanca de Livia Ciupercă. Pentru această ocazie am recitit cărțile lui Dominic din biblioteca mea.
Actorul, prozatorul și poetul Dominic Stanca a făcut parte din  vechea familie ardelenească Stanca, care a dat țării importanți oameni de cultură. Bunicul, Avram Stanca, preot prototop al Petroșenilor, a fost ctitor de biserici și întemeietor al învățământului în limba română în Valea Jiului. Tatăl, medicul Dominic Stanca, a scris minunatul roman Între două fronturi. 1914-1918, frescă exemplară a dramei românilordin Austro-Ungaria târâți într-un război fratricid. Unchiul  Sebastian a fost consilier eparhial, publicist, traducător, autor al unei monografii a Petroșenilor premiată de academie, iar unchiul Constantin, renumit medic ginecolog, a alcătuit un fermecător volum de memorii, Ingerul de pe cupolă. Fiii unchiului Sebastian s-au remarcat în domeniul dramaturgiei și poeziei – Radu Stanca – sau al publicisticii, memorialisticii și traducerilor – Horia Stanca.
Dominic scria la un moment dat „Eu nu am, nu am decât rădăcini”. Copilăria și adolescența petrecute la Cluj, Orăștie și Sibiu sau vacanțele la Petroșeni i-au consolidat aceste rădăcini și l-au făcut să tezaurizeze amintiri pe care le va imortaliza în scris. A închinat un întreg ciclu de poeme unei străzi din Orăștia copilăriei sale și locuitorilor ei. Mărturisea:  „În scrisul meu, eu creez și prezint o lume a mea, așa cum aș vrea eu să fie sau să fi fost”.
O febră tifoidă gravă la 19 ani i-a șubrezit organismul, iar neajunsurile din existență i-au subminat sănătatea. A fost actor, la început pasionat de meserie, apoi din ce în ce mai dezamăgit. Greutățile prin care a trecut, suportate cu discreție, l-au costat însă,  astfel încât la doar 50 de ani s-a săvârșit din viață.
A publicat puțin în timpul vieții. Mărturisea:  „Lucrez îngrozitor de încet și migălos.” „E foarte greu să scrii în limba română. E ca o stâncă în care trebuie să dăltuiești.” Au apărut postum la Editura Eminescu, prin devotamentul soției sale, Sorana Coroamă Stanca, un volum de proză, Timp scufundat (1981)  și o culegere a tuturor poemelor sale, Un ceas de hârtie (1984). Parcurgând scrierile sale în acest an comemorativ, m-a frapat prezența Timpului, ca element important în opera sa.
Artistul se concentrează pe momente din trecutul țării, dedicând pagini memorabile clipelor astrale ale istoriei – răscoala  lui Horia (Roata cu șapte spițe), soarta lui Avram Iancu (Tulnicele Iancului). Evocă în balade personalitatea lui Ștefan cel Mare, anul 1907, figurile legendare de haiduci sau eroi,  ca Pintea sau Baba Novac. Pseudocronicile pline de umor pe care le scrie reînvie un trecut privit cu blândă ironie (Hurmuzul jupâniței, Sărbătorile boierului Melentie). Drumețiile prin zona cetăților dacice sau în Moldova mănăstirilor le consemnează într-un inspirat Itinerar dacic sau într-un Fum al pietrelor.
Din versurile cuprinse în volumul Un ceas de hârtie am selectat o serie legate de timp, de anotimpuri, de momente ale zile. Poetul avea premoniția sfârșitului timpuriu încă din tinerețe și versurile sale sunt pătrunse de melancolie. Îl fascinează seara, amurgul, toamna, liniștea. Cele mai numeroase poeme alcătuiesc ciclul Vesperale.
*** 
Poetul intuiește că „dincolo de zi,/ și dincolo de inimi/ timpul – ciorchine tânăr se coace.”(p.62)  Tot el afirmă: „Au crescut munții mari/ Prin rădăcinile lor ajungeau mai jos decât timpul.” (p. 528) „Se zice că timpul evocă subțire/prin liniștea noastră eternele spații” (p.507); „Osia lumii vântură timpul (p.362); „ascult cum zornăie timpul prin albia ta de oțel.”(p. 62);  „Caut prin beznă timpul.” (p. 348) ; „[ei] privesc grăbitul timp cum se destramă.” (p.348) “Timp și volbură se-adună pe-o rămășiță de cetate.” (p.51)
Vorbește de „Apa sălcie a timpului” (p.361), de „scame de timp aurind pe înălțimi” (p.49), dar și de  „dinții lui Cronos cel devorant și hain” (p.82).
În altă parte găsim „Apele vremii prelinse” (p.368), dar și „Inima vremii s-a scurs” (p.369), „rugina vremii se desface” (p.54) sau „dinții vremii se usuc” (p. 175). Poetul aude „îmbătrânitul vremii vaer” (p.51), constată că „Vremea se face bătrână, și mai bătrână” (p.46) și că i se va „strecura printre degete” (p.455). Vede cum „Cuibează vremea-n grâne arse” (p.54).
Contactul cu vestigiile trecutului dac îl face să evoce „leșul unui ev tăiat de săbii” (p.48), sau să vadă cum „Veacul adastă surpat/între Mureș și flori” (p.44), cum „țipă mort un veac barbar” (p.50) și  „nesfârșite seve suie/ din veacul mort în veacul viu” (p.54). Simte îndemnul ca „la hotare de veac/ să se desferece de sub zăvoare/ inima-soare, /aurul dac” (p.43). Constată cum monumentelor străbune „o curgere blândă din veac le sporește lumina” (p.367) și conchide „Pacea-i așijderea din veac/ oasele zac,/ pietrele tac” (p.41).
Fugit irreparabile tempus, spunea Vergiliu. Pentru Dominic Stanca, „Numai anii – pești argintii – nu se-ntorc/prin albia serii uscată acuma” (p.23), „Viața nu e decât un pustiu / Anii dorm sicriu lângă sicriu.”(p. 494) și „Trec anii-n cârd, lovind cu aripi moarte” (p.25). Poetul îi vede „înnodați/ ca flăcări de vânt într-o barbă de zeu” (p.43) și socoate că „Anii lungi cari au trecut pe-aproape/ mi-au lăsat cenușe pe pleoape” (p.495), „Anii se îngroapă/ jocul nicidecum” (p.404). Își vede anii ca „grăunțe scuturate” (p.503) și simte că „anii s-au dus cu strigăt”(p.430).
   Poetul vede “Cum zilele curg în nisip și nimic nu durează” (p.514), cum „Vecia sporește/ c-un pas aninat între azi și trecut” (p.44). cum „Târziul azi se schimbă-n ieri” (p.15). Constată „Cuvintele mele, mereu mai puține/ se opresc între azi, între mâine”. (p.15)
Pentru poet, “Sclipește clipa – strop de soare” (p.48), iar „clipele sună ca un ceasornic pe drum” (p. 61). „Un ceas de hârtie în scurgerea orelor/ picură leneșă salcia clipele... ”  (p.4). „Orele-flăcări își deapănă schimbul”  (p.64) și „Adulmecă ora nespuse cuvinte”  (p.62). „Numai de jur împrejur răsuflarea tictacului simplu, tictacului pur ” (p. 24)
Pentru Dominic Stanca, zorii  sunt „zvâcniți ca niște coame de mânji”  (p.17), iar diminețile plumburii sunt „site prin care ziua se cerne”  (p.30). „Ziua mirată inundă câmpia”  (p.15) și „se mută dinspre șes înspre vânt” (p.61). „Vântul sălbatic rănește amiaza” (p.21). Poetul se vede pe sine „ca un amiaz timpuriu, fugar,/ plin de mirări și de fluturi” (p.20).
Poetul mărturisea: „Dintre cuvinte aleg înserarea” (p.18). Și într-adevăr nenumărate versuri îi sunt închinate. Spre exemplificare cităm: „Ziua coboară smerit” (p.366); „Ning umbrele serii tăcut” (p.367); „Ziua se închide ca o floare în glastră” (p.11); „Brâul de aer al serii cădea/ rece pe tău” (p. 428); „Cu șuier albastru amurgul coboară” (p.11); „Acum din toate mai păstrez amurgul” (p.18)
Vede Noaptea ca pe „un flutur/cu margine de ghiață” (p.125) sau ca pe „un liliac cu aripile sparte” (p. 437). O percepe „ca un țipăt imens” (434) și i se pare că „Noaptea  sună” (p.345)
Dominic Stanca preferă toamna, dintre toate anotimpurile și i se pare că o și aude:
 „Sună întomnarea, sună/ peste toate urmele” (p.430) „Glasul toamnei din adânc se aude” (p. 440) „Își sună toamna primele fireze” (p. 474) „Toamna  sună trist din faldurile ei” (p. 430)
Timpul, pe care Dominic l-a evocat în felurite moduri, nu a fost darnic cu el. Coasa lui Cronos l-a atins în plină maturitate creatoare. Și nu pot să nu amintesc că la 15 ani scria:
„Aidoma cu cerul sânt/ Mă frâng peste-un imens pământ/ Mă cheamă vânt, m-alungă vânt/Am cincisprezece ani și cânt.”(p.440)
Iar peste ani prevedea:
„Mă sting treptat, treptat
Voi fi curând un cer întunecat.” (p.33)

joi, 10 noiembrie 2011

PRIMARUL PENAL SORIN APOSTU

   IL ANUNT PE ACEASTA CALE PE

NEFERICITUL SORIN APOSTU, 



GINERELE   

BOLSEVICULUI  VASILE STANESCU, SATRAPUL ROSU AL INSTITUTULUI AGRONOMIC "DR. PETRU GROZA" DIN CLUJ-NAPOCA
PE
INFRACTORUL SORIN APOSTU, DE FAPTUL CA VOI DEPUNE PE NUMELE LUI O PLANGERE PENALA LA PROCURATURA MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, IN VEDEREA TRAGERII LA RASPUNDERE PENALA, PENTRU INFRACTIUNEA GRAVA DE NERESPECTARE SI NEAPLICARE A UNEI SENTINTE JUDECATORESTI DEFINITIVE SI IREVOCABILE, CEEA CE ARE EFECTE PENALE. 
DE ASEMENEA, IL ACUZ DE NERESPECTAREA ORDINII CONSTITUTIONALE DIN ROMANIA.
   
Acest infatuat arogant, agramat si CLEPTOMAN, va avea de dat socoteala pentru bicisnicia sa consecventa in a face rau. Idiot remarcabil, si-a permis ani in sir sa jecmaneasca municipiul Cluj-Napoca, mai rau ca pe vremea fanariotilor. A organizat un sistem de jaf si mita pe care l-a dus la cote inimaginabile.
Protectorul tampitilor, si-a batut joc ani in sir de clujeni, dandu-si ochii peste cap pana cand i s-au intepenit ca la broscoii spinalizati.
Si-a pus angajații  sa ma discrediteze si sa ma ponegreasca. 
http://www.youtube.com/watch?v=cCvolx33Y-Y

http://www.youtube.com/watch?v=jMPhJ5nDv7w

http://www.gandul.info/news/aventurile-financiare-ale-primarului-sorin-apostu-edilul-din-cluj-acuzat-ca-a-luat-mita-chiar-si-haine-pentru-sotia-sa-8958482

miercuri, 19 octombrie 2011

STALKER

Adesea atingem cu pleoapele norii

Unii dintre noi - cei desfigurați
Unii dintre noi - cei ajunși fără vlagă
Unii dintre noi - cei care nu am murit atunci.

Bătăliile au devenit amintiri și în colțul buzelor
În loc de firul subțire de sânge s-a prelins doar firav și timid un surâs -
Cum peste ciorchinii de struguri în vie se lasă în toamnele aurii diminețile bruma.


Dacă ștergem cu pleoapele norii
Cum domnișoarele menajere în vârstă praful mobilelor
Cum ploaia parbrizul automobilului
Cum ceața ferestrele caselor părintești.


Unii dintre noi am pierdut de mult din memorie
Încrederea și puterea de a spera.
Se aud locomotivele zbierând dincolo - în nopțile friguroase
Se lovesc peste dalele de piatră ale străzii
Toate cele vechi.


Uneori se crapă de ziuă. Pare că vin diminețile.
Un manechin atârnă în vitrina de vis-a-vis
Și parcă așteaptă pe cineva care se lasă prea mult așteptat
Să vină să-i ungă pleoapele cu tinctură.

marți, 11 octombrie 2011

AJUNGE CU PRIGONIREA LUI PAUL GOMA!

”NU SUNT ROMÂN, DACĂ PLEȘIȚĂ E ROMÂN”
PAUL GOMA
Scriitorul Alexandru Petria a devenit motorul unei acțiuni pentru recâștigarea 
drepturilor care i se cuvin, de la Bunul Dumnezeu, în mod firesc, scriitorului Paul Goma. Au trecut peste două decenii de la răsturnarea ordinii sociale în România și a dictaturii comuniste și, cu toate acestea, unui român izgonit din patria sa, de către regimul roșu, i se refuză întoarcerea la Sinele țării sale. Paul Goma manifestă și azi o demnitate extraordinară. Verticalitatea sa uluiește și se manifestă și azi: refuză să ceară cetățenia română de la Statul Român, în considerația că Statul este obligat să repare uriașa greșeală săvârșită prin alungarea scriitorului din țară. Nu Goma trebuie să ceară cetățenia, ci Statul, azi democratic, trebuie să i-o redea! Cum trebuie să o redea tuturor celor aflați în această situație, de prigoniți și de exilați. Paul Goma nu a renunțat la cetățenie. I s-a furat. Paul Goma este român și Statul trebuie să recunoască acest lucru! Atât Paul Goma, cât și poporul român, resimt, cu durere, indiferența ocupanților funcțiilor Statului în fața unei asemenea nedreptăți. Paul Goma rămâne, în continuare, un prigonit. Aceasta e consecința direcției și sensului amețitoarelor Reforme democratice? Asta să înțelegem? 
Demersurile poetului Liviu Ioan Stoiciu, această scrisoare a lui Alexandru Petria, semnată de oameni ai artelor din România - semnată, iată! și de către Constantin Dobre, liderul Revoltei minerilor din Valea Jiului, din anul 1977 - TREBUIE LUATE ÎN CONSIDERARE DE CĂTRE PARLAMENTUL ROMÂNIEI!
Gândirea de tip medieval a acestor neofanarioți care s-au erijat în „clasă politică” trebuie să înceteze! AJUNGE CU PRIGONIREA LUI PAUL GOMA! Dacă oficialitățile Statului, și birocrația consecventă în prostia ei, au nevoie de o ”cerere” din partea lui Paul Goma în vederea reacordării cetățeniei, iată! această cerere o semnează acești oameni.


Reproduc aici, textul și scrisoarea (pe care am semnat-o și eu) adresată Parlamentului României de reacordare a cetățeniei române lui Paul Goma, scrisoare care se găsește pe blogul scriitorului Alexandru Petria.  (http://alexandrupetria.wordpress.com/2011/10/10/fostul-lider-ar-minerilor-din-1977-semneaza-pro-paul-goma/).

Fostul lider ar minerilor din 1977 semnează pro Paul Goma!



Mi-a parvenit:
„Abia acum aflu de aceasta initiativa publica pentru redarea cetateniei romane dlui Paul Goma si membrilor familiei domniei sale. In ultimile 10 zile m-am aflat in spital pentru o inte rventie chirurgicala in zona gatului urmare a unui accident rutier in luna iunie 2011.
Rog initiatorul acestui demers public sa adauge si numele meu pe lista semnatarilor. Sper sa nu fie prea tarziu!
Cu multumiri,
Constantin Dobre
organizator si conducator al revoltelor mineresti din Valea Jiului, Lupeni, august 1977”

Scrisoare deschisă către Parlamentul României. Paul Goma nu merită cetăţenia română?
Scriitorul Paul Goma a împlinit, în 2 octombrie 2011, 76 de ani. Este o parte a istoriei noastre. Un veritabil erou în viaţă.
Societatea românească are o datorie uriaşă faţă de această personalitate. Nici până în prezent nu i s-a redat cetăţenia română, retrasă de regimul comunist în 1977, după ce a fost expulzat din ţară.
Nu este destul că despre dizidenţa sa se vorbeşte în manualele de istorie şi in Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. E nevoie şi de un gest concret. De redarea efectivă a cetăţeniei.
Parlamentul României are căderea morală să iniţieze o lege pentru reglementarea situaţiei lui Paul Goma. Este ştiut că celebrul disident doreşte cetăţenia română, însă nu vrea s-o solicite formal, pe considerentul că n-a cerut să-i fie retrasă. Actualmente are statut de apatrid.
E timpul să se repare o nedreptate incalificabilă. Paul Goma onorează România.
Text redactat de Alexandru Petria

Semnatari:

Victor Rebengiuc, Liviu Antonesei, Liviu Ioan Stoiciu, Daniel Cristea-Enache, Adrian Suciu, Dan Mircea Cipariu, George G Asztalos, Marius Rizea-Manea, Iulian Sîrbu, Vasilica Ilie, Ştefan Doru Dăncuş, Emil Druncea, Gabriel Bădică, Adrian Deliu, Vasile Baghiu, Ioan-Victor DRAGAN, Sorina Ivaşcu, Vasile Daniel Ionuţ, Otilia Ţigănaş, Jeanette Carp, Gabriel Klimowicz, Ioana Popa, Steluţa Roşca Stănescu, Sorin Roşca Stănescu, Anamaria Pop, Liliana Cimpeanu, Marius Ştefan Aldea, Cristina Nemerovschi, Silvia Petre-Grigore, Petre Violetta, Marius Ghilezan, Dragomir Cristian Cosmin, Flori Bălănescu, Oana Moisil, Luminita Mesesan-Gabrilaki, MIHAIL-SORIN GAIDAU, Mihail Vakulovski, Gr. Arsene, Ion Marin Almăjan, Victoria Stoian, Laszlo Alexandru, Aurelia Vlasin, Rosu Sanziana, Rosu Elena, Rosu Marian, Rosu Andrei, Mariana Pasincovschi, Nicoleta Balaci, Andrei Bădin, Florin Ispas, Mircea IVĂNOIU, Marius Mina, Andrea Hedeş, Loredana Ioncică, Ileana Ene Giuşcă, Mircea Drăgănescu, George Strunga, Nicolae Scurtu, Ţeavă Gheorghe, Liviu Drugă, Andi Bob, Ioan Suciu, Maria Sava, Nick Sava, Săsăran Ioan, Cristian Tiberiu Florea, Mihai Goţiu, Iulian Capsali, Vasile Ernu, Radu Vancu, Iulia Ralia, Sanda Văran, Aliona Grati, Marcel Ion Fandarac, Simona Murgoci, Daniela Lungu, Sabin Gherman, Magda Ursache, Petru Ursache, Nicolae Coande, InimaRea, Sorin Mărculescu, Mircea Popa, Mihnea Paraschivescu, Viorica Niscov, Alexandru Platon, Sorin Gîrjan, Mihai Rădulescu, Marian Popa, Nicolae Eremia, Virgil Diaconu, Teodor Cristescu, Cîrnicianu Cristina, Nicolae Manolache, Luminita Dejeu, Mari Giu, Octavian Capatina, Daniel Rameder, Doina Uricariu, Liviu Dimitriu, Paul Alexandru Drogeanu, Andreea Drogeanu, Ovidiu Simonca, Serban Anghel, Constantin-Andrei Rusu, Mircea Otinescu, Gabriel Radu, Pompiliu Comşa, Mugur Grosu, Adrian Stasek, George Chiriac, Norbert Matei, Mircea Bostan, Vasile Cornea, Vladimir Dumitru, Ileana Enache, Lucian Comino, Mihai Rogobete, Tudor Anton, Lucian Piuca, Aida Minerva Tanasescu, Al.Florin ŢENE, Cati Minecan, Sorin Bocancea, Dragos Minca, Ovidiu Stanomir, Adrian Scurtu, Doru Beldiman, Șerban Tomşa, Babalic Elena Mirela, Doina Drăguţ, Andreas-Rudi Chiru, Adela Motoc, Gina Cecilia Pistol, Sorin Militaru, Grigore L. Culian, Horia Pătraşcu, Nora Kallos, Diana Iepure, Dragos Varga, Adrian Georgescu, Vladimir Tescanu, ANA EDELMAN, JOHANN H. EDELMAN, Gheorghe MINEA, Gabriela Stoica Mărculescu, Miron Scorobete, Claudiu Şular, Gh.Dogaru, Oana Dumitrescu-Corbeanu, Mircea Pricăjan, Christine-Marie Turcu, Adrian David, Daniela Sitar-Taut, Şerban Foarţă, Claude Karnoouh, Vasile Constantin, Gabriel Daliş, Ion Pop, Ioan Groşan, Codin Olariu, Gh. Buzatu, Stelian Rotariu, Lenuţa Puşcaş, Ovidiu Nimigean, Alexandru Moraru, Mihai Iliescu, Ana Ilisescu, Tiberiu Farcas, Nicolae Poteras, Marcel Enache, Mircea Tuglea, Viorica Nişcov, Alexandru Vakulovski, Carmen Ene, Vitalie Brega, Kiddy Gavrila, Constantin Ţuţuianu, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Radu Gheorghe Grozea, Ioana Lupaşcu, Julien NICOL, Camelian Propinatiu, Aleksandar Stoicovici, Sorin ILIESIU, Oana Catalina Bucur, Anatol Petrencu, Ion Simuţ, Petarlecean Vladiana, Alexandra Svet, Andrei Oancea, Mihaela Cartis, Theodor Nicola Fronea, Alexandru Fronea, Victoria Railean, Mihnea Blidariu, Sorin Roiban, Marius Mihalache, Viorel Cucu, Stefanescu Roselina Daniel, Mircea Dinutz, Cătălina Bălan, Călin Platon, Octav Pelin, Vasile Soimaru, Monica Fackelmayer, Victor Lite, Paul Spirescu, Adrian Botez, Dinu Simon, Rodica Lăzărescu, Sorin Ciurel, Lucian Vintan, Cornel Galben, Adriana Cocu, Daniel Vighi, Theodor Orăşanu, Cristi Cimpineanu, Florentina Borgovan, Igor Ursenco, Nina Corcinschi, Aurel Opiatră, Horia Muntenus, Ovidiu Banu, Dana Banu, Bogdan Creţu, Maricel Tilibasa, Florin Hălălău, Monika Lungu, Livia Zmeu, Florin Carlan, Carmen Hariton, Cucos Oleg, Anca Nicoleta Georgescu, Ioan Caprosu, Chris Tanasescu, Moni Stănilă, Cotelea Alexei, John Enache, Ion Coja, Radu Millea, Mihai Istratescu, Micael Nicolas, Eugen Radu, Viorel Savin, Gabi Bota, Johanna Russ, Lucian Tanase, Emilia Dănescu, Mihai Carabet, Dana Tapalagă, Nicolae Josan, Lora Josan, Doru Josan, Cătălin Josan, Ruxandra Josan, Ghenadie Brega, Dorel Andrieş, Doina Dziminschi, Vasile Dan, Nicolae Turtureanu, Florin Staicu, Stefan Maris, Dragos Dumitrescu, Mihai FLOAREA, Corina Rădulescu, CASSIAN MARIA SPIRIDON, Ion Barbu, Andrei Alexandru, Mariana Pasincovschi, Ludmila Pasincovschi, Alexandru Pasincovschi, Nicolae Pasincovschi, Cezar Cozma, Maria Cozma, Elena Fornea, Cristina Sfeclă, Simona Ionescu, Marilena Rotaru, Janina Lungu ,Anton Stanciu,Aurelia Comsa,Romica Balan,Dan Florin Chiritescu,Stan Gradinaru,Neculai Danu,Catalin Antohi,Mihaela Antohi,Vivi Antohi, Andrei Antohi, Vasile Gogea, Florin Dochia, Mihaela Rameder, Viorel Banu, Radu Afrim, Ciprian Birtea, Mihai Şomănescu, Liviu Mihaiu, Chiritoiu Anamaria-Cristina, Barbieru Ioan Bogdan, Alexandru Pecican, Radu Rizescu, Maia Martin, Florin Puşcaş, Mircea Duţiu, Antoniu Poienaru, Petru Juravlea, Daniel Onaca, Cristina Boscaneanu Stoianovici, Radu Ulmeanu, Luminita DUCA-SANDA, Jamal Curbisa, Mihaela Mihai, Cristian Donciu,Ion Olaru Calieni, Stan Petrescu, Bogdan Muresan, Ion Cristofor, Alexandru Vaida, Nichita Danilov, Miruna Munteanu, Roxana Ştiubei, Argentina Gribincea, Romeo-Valentin Musca, Constantin Boncescu, Ana Maria Ciceala, Gheorghe Grigurcu, George Arion, Felicia Feldriorean, Ioan Scorobete, Nedeea Burcă, Ruxandra Anton, Radu Humor, Dumitru Troanca, Alexandru Ovidiu Vintila, Octavian Mihaescu, Marin Ifrim, Angela Baciu, Margareta Chicu, Silvia Codreanu, Petru Ionescu, Constantin Dobre

Scrisoarea a fost publicată iniţial aici

http://alexandrupetria.wordpress.com/2011/10/03/scrisoare-deschisa-catre-parlamentul-romaniei-paul-goma-nu-merita-cetatenia-romana/#comments







joi, 6 octombrie 2011

Tomas Tranströmer - După moartea Cuiva - Efter Någons Död - After a Death - Apres la mort de quelqu'un

Tomas Tranströmer,
 Premiul Nobel pentru Litratură,
2011 

După moartea Cuiva (Efter Någons Död)
în limba română de Horia Muntenus



Dacă existența a fost un șoc
Ea și-a lăsat în urmă coada lungă de cometă orbitoare.
Ne ține înlăuntrul zâmbetului. Ea face imaginile tv de zăpadă
Și se așează în picături de îngheț pe firele de curent aeriene.


Se poate aluneca mai departe încet schiind în iarna soarelui
În această sită dacă atârnă câteva frunze
Seamănă cu paginile rupte din cartea veche de telefon
Numele înghițite de frig.


Este încă frumos să aud inima cum bate
Dar de-atâtea ori umbra pare mai vie decât trupul
După cum un samurai neînsemnat
Lângă armura sa din solzi negri de dragon șade alături.




Efter Någons Död

Det var en gång en chock
som lämnade efter sig en lång, blek, skimrande kometsvans.
Den hyser oss. Den gör TV—bilderna suddiga.
Den avsätter sig som kalla droppar på luftledningarna.

Man kan fortfarande hasa fram på skidor i vintersolen
mellan dungar där fjolårslöven hänger kvar.
De liknar blad rivna ur gamla telefonkataloger—
abonnenternas namn uppslukade av kölden.

Det är fortfarande skönt att känna sitt hjärta bulta.
Men ofta känns skuggan verkligare än kroppen.
Samurajen ser obetydlig ut
bredvid sin rustning av svarta drakfjäll.



After a Death (Efter Någons Död)

translated by Robert Bly


Once there was a shock
that left behind a long, shimmering comet tail.
It keeps us inside. It makes the TV pictures snowy.
It settles in cold drops on the telephone wires.


One can still go slowly on skis in the winter sun
through brush where a few leaves hang on.
They resemble pages torn from old telephone directories.
Names swallowed by the cold.


It is still beautiful to hear the heart beat
but often the shadow seems more real than the body.
The samurai looks insignificant
beside his armor of black dragon scales.

APRES LA MORT DE QUELQU'UN

en française par Antoine Zygfryd
Mars 2011

Ce fut un choc
Suivi par l'immense queue d'une comète scintillante et blême.
Qui nous héberge.Brouille les images télévisées.
Et se dépose en gouttes froides sur les conduites aériennes.


On passe encore à ski dans le soleil d'hiver
Entre des bouquets d'arbres où le feuillage perdure
Et rappelle les feuilles arrachées à un vieil annuaire.
Le nom des abonnés dévoré par le froid.


Il est encore agréable de sentir son coeur battre
Mais souvent l'ombre paraît plus réelle plus réelle que le corps.
Le samouraï paraît insignificant
à côté des écailles de dragon de son armure noire.


http://www.youtube.com/watch?v=iK58QSOR5xg&feature=results_video&playnext=1&list=PLADB6803DD77E3710

Après une mort - poèmeApres la mort de quelqu'un (Efter Någons Död)

Traduit (de l'anglais) par Sylvie Braibant
06.10.2011


Une fois il y eut un choc
Qui laissa derrière lui une longue, miroitante queue de comète.
Cela nous fit rester à l’intérieur. Cela mit de la neige dans les images de la télévision.


Cela mit des gouttes glacées sur les fils du téléphone.
L’on pouvait encore passer lentement à skis sous le soleil d’hiver
A travers des broussailles dans lesquelles s’accrochaient quelques feuilles.


Elles ressemblaient à des pages arrachées de vieux annuaires téléphoniques.
Les noms avaient été avalés par le froid.


C’est encore beau d’entendre un cœur battre
Mais souvent l’ombre semble plus réelle que le corps.
Le samouraï semble insignifiant
Derrière son armure d’écailles noires de dragon.

sâmbătă, 1 octombrie 2011

PRESĂ ASERVITĂ

JURNALISTUL DAN BADEA
   ”De multe ori am fost indus în eroare şi vândut chiar de şefii mei, pentru bani sau alte avantaje. Am rămas însă jurnalist de investigaţii, chiar dacă ziarele centrale, dar şi televiziunile private au încăput pe mâna mafiei politico-financiare autohtone”.
”Nu m-am lăudat niciodată cu activitatea mea de disident anti-comunist, am invocat-o doar aluziv, în câteva rânduri, ca argument pentru buna mea credinţă, pusă, de tot atâtea ori, sub semnul întrebării.”
IONUȚ ȚENE, traseist politic (PNG, PDL),
angajat al cabinetului de protocol al primăriei Cluj-Napoca,
(Funar, Boc, Apostu)
patron de presă ”independentă”, „editorialist”  (3+1)

„Din păcate, peste 95% din mass media româneşti trec azi prin cele mai grele momente de după 1990, pentru că au încăput pe mâna unor mafioţi.” (Dan Badea)
”Am fost lăudat, înjurat, dat în judecată, jignit, numit "securist", "agent CIA", "omul lui SOV", bătut, ameninţat, disponibilizat etc. etc. Până şi pe acest blog, cu un număr redus de cititori, m-au ajuns ameninţările unora... 
Am trecut însă peste toate.
Personal, deşi

am cam obosit predicând în pustiu,  n-am renunţat încă şi nu cred că voi renunţa. Sunt un jurnalist obişnuit, care nu apare la televizor, nu are exerciţiul retoricii, nu face jocuri politice şi se străduieşte să rămână cât mai anonim posibil pentru un om dedicat presei de investigaţii. Deocamdată m-am refugiat pe acest blog unde imi mai dau, din când în când, cu presupusul despre ceea ce ni se întâmplă. Sper că va veni o vreme în care opinia publică va exclude tonomatele din presă, iar patronii vor fi obligaţi să-i lase pe profesionişti să-şi facă meseria.”
http://badeadan.blogspot.com/2009/10/europa-libera-imi-recunoaste-statutul.html


- „Faptul ca ați organizat Festivalul Cântarea României pentru ecran, ca ați fi inventat expresia „Epoca de aur", ca ați fost membru important comunist?”

- „Prostie, minciună. Eu nu mai polemizez cu minciunile care s-au debitat despre mine. Am fost și țigan, și evreu. Mi s-a scris numele cu doi „l". (Octavian Paler - din ultimul interviu) http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-05-09/octavian-paler-ultimul-interviu-pentru-cotidianul-nu-ma-tem-de-dumnezeu-ci-ma-tem-de-absenta-lui.html