vineri, 30 iulie 2010

VASILE POP - NEGREŞTEANU


S-a născut în Ţara Oaşului, ţară cu nume generic pentru puterile multor creaţii biologice (fiindcă etimonul ei este un OU, un OUAŞ), ca un cerc, o căldare uriaşă înconjurată de ramurile nord-carpatice – Munţii Păduroşi, Munţii Oaşului, Gutâiului, Ţibleşului şi Rodnei. În această imensă concavitate, satele sunt asezate în luminişuri de pădure, luminişuri ca nişte ochi ai Tradiţiei, ca nişte ouşoare - expresii ale Puterilor genetice.
Prenumele său derivă din Bess/Bass care se învăluie în Boss (despre bessi vorbit-au Herodot şi ceilalţi antici din Hellada) şi din ILA, zeiţa indoeuropeană a poeziei şi a cântecului. Din truda iniţiatică a bessilor dedicată lui Dionysos şi din împletirea incantaţiilor (versuri şi melodice) a apărut, în vreme, acel apelativ/titulatură a nobilităţii şi a sacrului care avea să strălucească în ochii Istoriei: BASILEUS. Din rădăcini mitice şi din zvârcoliri de lupte şi din frământările lui Cronos. VASILE (Basil).
Numele de familie, POP, exprimă pop-ul, stâlpul de hotar, stâlpul de însemn şi de scriere a Cărărilor pastorale, Coloana ceriului.
Negreşteanu, cel din Negreşti - Negrul definind Nordul, în chip străvechi iniţiatic, "văzut" de istoricii antici ca fiind hiperboreean. Hiperboreea fiind Ţara luminii, Negrul e apanajul Misterului Luminii. Homer era Orbul. Negrul exprimă Înţelepciunea.

VASILE POP-NEGRESTEANU .

Pictorul care cantă la fluier şi la vioară horile străvechi ale strămoşilor săi şi care ne spune, în atelierul său, că duce notele muzicale în culori şi că, în ritmuri, le transportă pe panză. Privind aceste lucrări ale sale cu aceasta lentilă a mărturisirii sale, înţelegi limpede de ce le simţi timpii şi pulsul.

"Eu, din cântecul meu şi din cântecul vechi oşenesc, vreau să pun pe note culorile pentru ca ele să cânte în pictură. Vreau să fac pictura să cânte!"

El are o invenţie pentru aceasta: o pensulă-fluier. Brevetul acestui instrument al sufletului său este un Brevet Cosmic.
Dar stai să îl asculţi cum cantă! Stai şi priveşte-i lucrarile! Opreşte-te omule şi contemplă! Şi înţelege!
Fiindcă îşi descrie Vasile Pop-Negreşteanu ţinuturile interioare:
"Ţara Oaşului - iată un ţinut care îmi sună precum bătaia sângelui şi îmi răspunde mai din adâncuri decât până unde mă poartă puterea simţurilor. "

duminică, 25 iulie 2010

Preşedintele Kosovo, Fatmir Sedjiu: "Independenţa noastră reprezintă momentul apropierii de România "


Mesajul preşedintelui Republicii Kosovo, Fatmir Sedjiu, adresat Republicii România

"România este un stat foarte important, membru al UE, şi are o însemnatate deosebită pentru noi ca Romania să respecte politica oficială a Uniunii Europene. Am avut acum, şi am avut şi în trecut relaţii paşnice şi bazate pe respect. Vă respectăm experienţa, rolul pe care îl aveţi în Europa şi, de asemenea, ştim că mulţi dintre albanezi, cu origini kosovare, sunt acum membri ai Academiei Române, ca şi în trecut. Acesta poate fi un moment pentru apropierea relaţiilor dintre Kosovo şi România, aşa încât împreună să mergem înainte în UE. Cred că viitorul acestor două naţiuni, română şi kosovară, va fi cooperarea. Am dori ca România să aibă aceeaşi poziţie ca şi celelalte state, în recunoaşterea Kosovo. Am trimis cererea noastră României şi aşteptăm un răspuns, în cadrul unui proces normal."

sâmbătă, 24 iulie 2010

DREPTURILE ISTORICE ALE POPORULUI ROMÂN NU SE POT APĂRA PRIN CENZURAREA DREPTURILOR ISTORICE ALE POPORULUI ALBANEZ!



Albanezii sunt rudele noastre traco-ilire!

Imnul naţional al Albaniei,

Hymni i Flamurit burra e gra,

http://www.youtube.com/watch?v=Oqr5BtaQnxk&feature=related

este Imnul compus de Ciprian Porumbescu, PE-AL NOSTRU STEAG E SCRIS UNIRE!
http://www.youtube.com/watch?v=0hx1uaGcI7g

În Kosovo
toate drepturile istorice asupra teritoriilor locuite sunt de partea albanezilor. Şi, în plus, provincia ar fi rămas în cadrul Iugoslaviei, dacă sârbii, cu un fanatism ieşit din comun, nu i-ar fi progonit şi hărţuit pe albanezi în propriile lor teritorii. Slavii au venit în secolele XVIII şi XI pe Câmpia Mierlei, unde autohtoni erau albanezii. Albanezii sunt rudele noastre traco ilire, Eminescu le asimilase limba, înspre finalul vieţii, tocmai spre a demonstra fondul comun de cuvinte din limba noastră si din cea albaneză. Statul Român trebuie să recunoască Independenţa Republicii Kosovo! Şi acest gest nu are nici o legatură cu vreo posibilă pierdere de către România a ţinuturilor din Covasna şi Harghita. În ultimii 20 de ani, România, şi fără existenţa Independenţei Republicii Kosovo, şi-a pierdut independenţa şi averea naţională. S-a facut praf. Nerecunoaşterea statului kosovar de către statul român este un gest de deturnare de la adevăr a conştiinţei publice din România. Acele grupări "nonguvernamentale" care s-au "angajat" în ultimii ani în sprijinul sârbilor şi în dauna cauzei drepte a albanezilor - invocând o aşa-zisă prietenie istorică între români şi sârbi, sunt grupări "prefabricate", menite să ascundă nu doar acest adevăr al drepturilor albanezilor ci şi altele, încercând să ocupe şi să acapareze un anumit teritoriu al discursului public pentru a-l distorsiona, pentru a intoxica şi pentru a forma curente de opinie contrare adevărului. Acea prietenie sârbo-română "tradiţională", invocată de aceste grupări, nu e, în fapt, decât o prietenie a comuniştilor din România cu cei sârbi, în vremea lui Ceauşescu şi Tito. În rest, a se citi afirmaţiile lui Iorga şi Gheorghe Brătianu despre relaţiile istorice ale românilor cu vecinii slavi de la sudul Dunării. Chiar în ziua de azi, românii din Valea Timocului sunt asupriţi de sârbi şi izolaţi în umilinţe şi în sărăcie, la fel cum au fost acum o sută de ani şi cum au fost întotdeauna sub ocupaţia sârbească, lipsiţi până şi de posibilitatea de a-şi boteza copiii cu prenume româneşti.
Recunoaşterea de către Statele Unite ale Americii a Independenţei şi Suveranităţii Statului Kosovo este un fapt de maximă responsabilitate şi de îndeplinire a unei misiuni nobile, aceea a recunoaşterii drepturilor istorice ale poporului albanez.
Alte şaizeci şi opt de ţări (dintre care 22 din 27 membre ale UE), au recunoscut independenţa Kosovo.


Hotărârea Curţii Internaţionale de Justiţie prin care se consideră că declararea unilaterală a Independenţei Kosovo în 2008 nu reprezintă o violare a dreptului internaţional este o Hotărâre firească. Dar oare cum altfel se poate declara Independenţa unui Stat faţă de altul decât într-un mod unilateral? Oare Declaraţia de Independenţă a României, la 1877, nu a fost o declaraţie unilaterală? Trebuiau să ceară voie albanezii de la asupritorii lor pentru a se declara independenţi? Aşteptau oare românii, la 1877, ca Imperiul Otoman să fie de acord cu Independenţa lor? E o mare eroare această situaţie (raportată la Kosovo), în care se află conducătorii României de azi. Declararea Independenţei acestui teritoriu albanez şi recunoaşterea lui pe plan internaţional nu are nici o legătură cu problemele Spaniei din Catalonia şi din Ţara Bascilor. Sunt probleme diferite şi sunt probleme specifice. Nu e o violare a Dreptului Internaţional recunoaşterea Drepturilor Istorice ale unui popor. În ceea ce priveşte România, trebuie menţionat că ţara noastră nu este o federaţie aşa cum a fost Iugoslavia. Iugoslavia a fost o Republică Federativă, nu a fost un STAT NAŢIONAL UNITAR aşa cum este România. Prin urmare, nu trebuie dislocată atenţia de la fondul Adevărului.
Cei care au o altă atitudine decât cea pe care a avut-o Curtea Internaţională de Justiţie seamănă cu toantele din "Prostia omenească", de Ion Creangă, din care cităm:

"Într- una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-şi scăldă copilul, îl înfăşă şi-i dete ţâţă, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă şi-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puţin pe gânduri ş-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilaşul meu, copilaşul meu!"

Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână şi furca din brâu cât colo şi, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:

— Ce ai, draga mamei, ce-ţi este?!
— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
— Când şi cum?
— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
— Îl văd. Şi?
— De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare!
— Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele! Şi, cu ochii pironiţi în drobul de sare de pe horn şi cu mânile încleştate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca nişte smintite, de clocotea casa. Pe când se sluţeau ele, cum vă spun, numai iaca şi tatăl copilului intră pe uşă, flămând şi năcăjit ca vai de el.

— Ce este ? Ce v-au găsit, nebunelor?

Atunci ele, viindu-şi puţin în sine, începură a-şi şterge lacrămile şi a-i povesti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată.
Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare:

— Bre! mulţi proşti am văzut eu în viaţa mea, dar ca voi n-am mai văzut."

Drepturile poporului român nu se pot afirma prin cenzurarea drepturilor poporului albanez!


Hymni i Flamurit.
Burra e gra,
Imnul Steagului. Bărbăţi şi femei,

Poetul aromân Aleksander Stavri Drenova (pseudonim: ASDRENI), a publicat o poezie în Liri e Shqipërisë (Libertatea Albaniei), un ziar albanez din Sofia, la 1912. Versurile sunt o adaptare a versurilor lui Andrei Bârseanu pentru Imnul compus de Ciprian Porumbescu, "Pe-al nostru steag e scris unire".

Rreth flamurit të përbashkuar
Me një dëshir' e një qëllim,
Të gjith' atje duke u betuar
Të lidhim besën për shpëtim.

(Uniţi în jurul steagului
Cu o singură dorinţă şi un singur ţel,
Ne punem zălog onoarea şi
Facem un legământ pentru salvare)

Prej lufte veç ai largohet
Që është lindur tradhëtor,
Kush është burrë nuk frikësohet,
Po vdes, po vdes si një dëshmor!


(De luptă se fereşte doar cel care
S-a născut trădător,
Dar cel care este bărbat nu e înfricoşat,
Dar cade, cade ca un martir al cauzei!)

Në dorë armët do t'i mbajmë,
Të mbrojmë atdheun në çdo kënd,
Të drejtat tona ne s'i ndajmë;
Këtu armiqtë s'kanë vënd!

(Vom ţine armele în mâinile noastre,
Apărând fiecare colţ al patriei,
Nu vom ceda drepturile noastre,
Duşmanii noştri nu au ce căuta aici!)

Si Zoti vet y tha me gojë,
Që kombe shuhen përmbi dhé,
Polvo Shqipëria del të rrojë,
Për te, për te luftojmë Sne.

(Aşa cum Domnul Însuşi a spus ,
Dacă naţiunile vor dispărea de pe pământ,
Albania va trăi întotdeauna!
Pentru El, pentru El vom lupta mereu!).


PE-AL NOSTRU STEAG E SCRIS UNIRE - versuri Andrei Barseanu; muzica Ciprian Porumbescu


Pe-al nostru steag e scris unire,
Unire-n cuget şi simţiri
Şi sub măreaţa lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.

Acel ce-n luptă grea se teme
Ce singur e rătăcitor,
Iar noi uniţi în orice vreme
Vom fi, vom fi învingători.

Am înarmat a noastră mână
Ca să păzim un scump pământ,
Dreptatea e a lui stăpână,
Iar domn e adevărul sfânt.

Şi-n cartea veşniciei scrie
Că ţări şi neamuri vor pieri,
Dar mândra noastră Românie
Etern, etern va înflori.

Învingători cu verde laur
Noi fruntea nu ne-o-mpodobim
Nici scumpele grămezi de aur
Drept răsplătire nu dorim.

Ştiind că-n viaţa trecătoare
Eterne fapte-am împlinit.
Şi chinul morţii-ngrozitoare
Bogat, bogat e răsplătit.






vineri, 23 iulie 2010

Alburnus Maior: Declaraţie de presă, Cluj-Napoca, 23 iunie 2010

Alburnus Maior

Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu

Declaraţie de presă – Pentru distribuire imediată

Cluj-Napoca, 23 iunie 2010 – Luând la cunoştinţă declaraţiile recente ale Ministrului Mediului şi Pădurilor, Domnul Laszlo Borbely privind reluarea de către Minister a procedurii de autorizare pentru proiectul minier Roşia Montană, Alburnus Maior şi Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu (CIDRM) doresc să aducă la cunoştinţa publicului poziţia lor faţă de aceste declaraţii:

“Domnul Ministru Laszlo Borbely arată, în esenţă, că la baza deciziei de reluare a procedurii de autorizare pentru Proiectul Roşia Montană sta obţinerea unui nou certificat de urbanism, diferit faţă de cel anulat de instanţă în 2007 şi faţă de cel suspendat tot de instanţă. , a arătat Ministrul Mediului.

Arătăm aceea că procedura de EIM pentru proiectul Roșia Montană a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă în instanță a litigiilor referitoare la certificatele de urbanism, autoritățile administrative având datoria de a se abține până la soluționarea irevocabilă de la alte evaluări sau declarații. La momentul de faţă se află pe rolul instanţelor judecătoreşti două acţiuni care vizează anularea (Dosarul 4018/107/2006 al Tribunalului Alba) primului certificat de urbanism obţinut de către RMGC (CU 68/2004), respectiv suspendarea (Dosarul 22580/3/2010 al Tribunalului Bucureşti) celui de-al patrulea certificat obţinut de către RMGC (CU 87/2010). Menţionăm de asemenea că certificatul 68/2004 în baza căruia a fost demarată procedura de autorizare este suspendat prin sentinţa irevocabilă a Tribunalului Alba în Dosarul 2637/2005. Al doilea certificat de urbanism (CU 78/2006) a fost anulat în mod definitiv şi irevocabil de Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1245/117/2007. Mai mult, al treilea certificat de urbanism (CU 105/2007) a fost anulat prin sentinţa definitivă a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr.1174/117/2008. Decizia Ministerului de a permite continuarea procedurii de autorizare ca urmare a depunerii unui nou certificat de urbanism (al patrulea, spre deosebire de numărătoarea făcută de Domnul Ministru) este nelegală, pe cale de consecinţă orice decizie în privinţa emiterii acordului de mediu va fi afectată de nelegalitate.

Subliniem totodată aceea că identitatea unui act administrativ cu unul precedent este dată în primul rând de emiterea sa în aceleaşi condiţii ca cel vechi, şi nu de identitatea literală. Ori noul certificat de urbanism (CU 87/2010) este emis în baza aceloraşi planuri de urbanism în baza cărora s-au emis celelalte trei certificate de urbanism ale RMGC, mai precis Planul de Urbanism General Roşia Montană şi Planul de Urbanism Zonal Zona de Dezvoltare Industrială Rosia Montana Gold Corporation aprobate prin Hotărârile de Consiliu Local Roşia Montană 45 şi 46/2002. Aceste hotărâri de consiliu local au fost declarate în mod irevocabil nelegale de către Curtea de Apel Alba prin decizia 75/CA/2007 şi noi planuri de urbanism nu au fost de atunci aprobate de către autorităţile competente. Rolul certificatului de urbanism fiind, conform Legii 350/2001, de a asigura punerea în aplicare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, valabilitatea şi efectele juridice produse de acest act nu pot fi desprinse de cele ale documentaţiei de urbanism în baza căreia a fost emis.

Mai mult decât atât, suprafaţa la care face referire noul certificat de urbanism se suprapune peste cea descrisă în certificatele de urbanism vechi, aspect de asemenea ignorat de Minister atunci când a evaluat faptul că suntem în prezenţa unui certificat modificat faţă de cele anterioare.

Cele două organizaţii vor apela în continuare la toate mijloacele civice şi legale pe care le au la dispoziţie pentru a se asigura că procedurile de autorizare ale proiectului Roşia Montană se fac cu respectarea deplină a legislaţiei, urmând a solicita instanţei competente anularea deciziei privind emiterea acordului de mediu şi a acordului de mediu în sine pentru proiectul Roşia Montană”.

Pentru mai multe informaţii vă rugăm contactaţi: Av. Marius Liviu Harosa la nr. 0744599762 sau la adresa alburnusmaior@ngo.ro

MIHAI GOŢIU - VOX PUBLICA


MIHAI GOŢIU

INCREDIBIL: Primarul Roșiei Montane a declarat război UNESCO!

Arareori mi-a fost dat să citesc un comunicat de presă mai terifiant decât cel pe care l-am primit astăzi din partea primarului comunei Roșia Montană, Eugen Furdui.

Vă las, pentru început, ”plăcerea” de a lectura comunicatul:

”Comunităţile din Roşia Montană şi judeţul Alba RESPING iniţiativa de listare UNESCO a Roşiei Montane, în defavoarea dezvoltării economice a unei zone cu mari probleme sociale.

Comunităţile din Roşia Montană şi din Judeţul Alba, în deplină reprezentativitate şi legitimitate a marii majorităţi a locuitorilor, exprimate prin vot, resping vehement demersul demagogic de blocare a unui proiect de dezvoltare a zonei Munţilor Apuseni prin iniţierea procedurii de listare UNESCO a obiectivelor de patrimoniu din Roşia Montană. Subliniem că iniţiativa de listare UNESCO este in contradicţie flagrantă cu interesele legitime ale comunităţilor locale, ale majorităţii locuitorilor din judeţul Alba, şi a fost promovată fără consultarea şi sprijinul acestora.

Comunitatea locală are deja un plan de conservare a patrimoniului în Roşia Montană.

Vă mulţumim.

Primar comuna Roşia Montană, Eugen Furdui”

  • Primul lucru pe care mi l-a amintit acest comunicat a fost inițiativa pe care unul dintre cei mai mari criminali ai secolului XX, Pol Pot, a avut-o în privința distrugerii templelor de la Angkor. Intenția celui care a exterminat un sfert (după alte estimări, aproape jumătate) din populația Cambodgiei a fost de a șterge orice urme ale istoriei și începerea unei noi istorii, în care ”anul zero” era cel al venirii la putere al khmerilor roșii.
  • O altă asemănare cu Pol Pot este intenția pe care criminalul din Cambodgia a avut-o: de a transforma întreaga țară în una exclusiv agrară. La Roșia Montană, primarul transformat peste noapte în avocat al RMGC, compania canadiană care intenționează să exploateze cu cianuri aurul, vrea să transforme zona în una exclusiv minieră. Chiar dacă majoritatea locuitorilor din zonă (ceea ce, totuși, rămâne de demonstrat) și-ar dori să devină mineri, acest lucru nu poate încălca dreptul unei minorități (că nu este o minoritate am explicat însă cu altă ocazie) de a a-și dori și visa alt viitor.
  • Ideea că listarea UNESCO a patrimoniului de la Roșia Montană ar împiedica dezvoltarea economică a zonei reprezintă o absurditate prin simpla ei enunțare. În condițiile în care, în repetate rânduri, același primar a afirmat că mineritul este SINGURA soluție la Roșia Montană, acest comunicat nu face decât să demonstreze REAUA-CREDINȚĂ a respectivei persoane.
  • Specialiștii în PR care au scris comunicatul asumat de primarul Roșiei Montana pot, totuși, să se informeze înainte de a scrie asemenea aberații, care sunt beneficiile economice ale satelor din Maramureș și Bucovina de pe urma listării UNESCO a mănăstirilor din acele zone.
  • În mod constant, autoritățile și cei care susțin proiectul RMGC refuză să răspundă întrebării: ”ce se va întâmpla cu locuitorii zonei respective după încheierea proiectului minier?”. Dacă mineritul este ”singura” soluție, care va fi soluția peste 20 de ani când proiectul va fi închis? Asta în cazul fericit că proiectul va dura 20 de ani, deși nimeni nu oferă garanții că acest lucru se va întâmpla.
  • În ”motivația” care însoțește acest comunicat de presă, primarul Roșiei Montane le reproșează (pe bună dreptate) guvernanților că nu au făcut nimic în ultimii ani pentru conservarea patrimoniului local. Doar că în loc să solicite să se implice în acțiunea de conservare a acestuia, primarul Roșiei cere Guvernului să ia decizii care duc la distrugerea patrimoniului!
  • De dimineață, tocmai semnalam pe VoxPublica un comentariu de pe blogul personal al Elenei Udrea, care visează să transforme Bucureștiul în oraș turistic. Și, în argumentarea ei, făcea o comparație între modul în care este exploatat patrimoniul Budapestei și cel al Bucureștiului. Și se plângea că potențialul Bucureștiului nu este suficient pus în valoare. Până când va ajunge primar al Capitalei, Elena Udrea este (încă) ministrul Turismului. Poate îi explică, totuși, cineva cât potențial turistic neexploatat există și în alte zone ale țării, nu doar pe malurile Dâmboviței.
  • Comunicatul are, totuși, și o parte bună. Niciun moment nu este contestat potențialul patrimoniului de la Roșia Montană de a fi listat UNESCO. Întreg modul în care este redactat demonstrează că, implicit, emitenții lui recunosc valoarea acestui potențial.

P.S. Poate vă întrebați de ce tocmai în iulie s-a găsit primarul Roșiei Montane să emită acest comunicat de presă în condițiile în care inițiativa de listare UNESCO datează încă de anul trecut?

Răspunsul e simplu. Pentru că în 13-15 august, la Roșia Montană se desfășoară ediția a 5-a a FânFest. Un festival al cărui scop este tocmai prezentarea și valorificarea potențialului turistic al localității. Din acest motiv, organizatorii au decis să organizeze festivalul în sat, nu pe unul dintre dealurile din apropiere (cum s-a întâmplat la precedentele ediții). Asta pentru ca participanții să poată intra în contact direct cu localnicii, să se cazeze ori să campeze în curțile acestora și să constate pe viu, în modul cel mai direct, dacă zona are sau nu potențial turistic. De aici și teama domnului primar: faptul că participanții vor afla direct, și nu prin comunicatele emise pe bandă rulantă de serviciul de PR al RMGC care este voința reală a localnicilor.

Desigur, nu trebuie să fiți de acord cu cele scrise de mine mai sus. Dar între 13-15 august puteți să veniți la Roșia Montană și să trageți propria d-voastră concluzie, la fața locului. De altfel, puteți vizita Roșia Montană și Valea Arieșului oricând doriți ;) . Eu zic că merită.

P.S. 2: Cei de la RMGC ar trebui să se bucure de organizarea FânFest. De mai bine de 10 ani sunt cam în aceeași situație cu avizarea proiectului lor: adică foarte departe de intrarea în legalitate. Dacă nu vor reuși să intre în legalitate ori nu vor obține banii necesari pornirii investiției (pe care sunt departe de a-i avea), turismul este o oportunitate și pentru ei de a-și valorifica numeroasele proprietăți din Roșia Montană.

luni, 19 iulie 2010

NOCTURNA SCRIITORULUI MIRCEA MICU


n. 31 ianuarie 1937
+ 18 iulie 2010


“Unul din singuraticii şi cei mai dragi oameni ai vieţii mele este poetul, prozatorul, ironistul şi, mai presus de toate acestea, omul Mircea Micu. După părerea mea nătângă de vis, de noapte, de coşmar fericit, el este clonţul vârât în realul vieţii mele din viaţa petrecută a lui Eminescu, a lui Slavici şi a lui Caragiale… De stau şi sunt liniştit, pe toate vârfurile cu zăpezi le numesc Mircea“. (Nichita Stănescu)


NOCTURNĂ


Eu dorm în patul unui mort,

Şi noaptea mă trezesc din somn

Şi văd cum peste trupul meu

Se-apleacă, surâzând, un domn.


Are un chip frumos şi alb

Şi când zâmbeşte, mi se pare

C-aud lătrând întârziaţi

Câinii zăpezilor polare.


El însuşi vine de la Nord

Şi răspândeşte din veşminte

Un frig ciudat, răcoare grea,

De nemişcate oseminte.


Nu mă întreabă cine sunt

Surâde unui gând şi tace

Şi doar pupilele mă-mpung

Din groapa lor, ca nişte ace.


Eu dorm în patul unui mort

Şi nu ştiu cine e şi când

Vine din partea lui de frig

Şi mă priveşte-aşteptând…

vineri, 16 iulie 2010

ANDRA DUMITRESCU: CEL MAI URÂT DINTRE PĂMÂNTENI









Prezint aici articolul unei Doamne - o mare jurnalistă şi o luptătoare. Da, mare jurnalistă şi o voce a conştiinţei publice. Acest articol este, cumva, o sticlă în care se află un mesaj (un mesaj despre un popor care, prin complicitatea în massă a contemporanilor la crimă, la trădare, ignorându-şi istoria şi sacrificiile, ignorându-şi viitorul copiilor, având creierele spălate de lozincile celor care la la 40 şi la 50 de ani îl aplaudau pe Ceauşescu, urmând să se chircească de spaime la Revoluţie, în blocuri, ca junincile îngrăşate cu otava ideogiilor laşităţii, în timp ce tineri de 14 şi de 25 de ani şi de 30 de ani îşi lăsau sângele pe asfalturi, l-au votat ulterior pe Iliescu şi mai apoi pe şacalul fără testicule, Emil Constantinescu şi, în urmă, pe celebrul visător de mări, Traian Băsescu). Un mesaj adresat cui? Europei? Chinei? Cui? Belit-au ochii degeaba. În zare nu se arată nimic. Contemporani fără inimă, ipocriţi şi cinici! Unde sunteţi Voi? - Profeţi ai Vremurilor Biblice? Unde sunteţi Voi să certaţi Neamurile? S-a sinucis o turmentată cu prostie că nu mai era frumoasă şi aţi făcut tam-tam trei zile pe televiziuni, elogiind-o. Când a murit Anton Dumitriu n-aţi spus aproape nimic. Şi când a murit Ion Pogorilovschi n-aţi spus nimic. A murit Barbu Brezianu şi nu aţi spus nimic. Aştept funeralii naţionale la moartea lui Guţă, fiindcă va muri, fiindcă e sigur că va muri. Fiindcă nu este nemuritor. "Bucuraţi-vă tremurând!" Băgaţi la greu manele!

Dar eu reproduc aici, articolul Andrei Dumitrescu. Îmi e pe inima mea, de făgărăşean.

Acesta este articolul semnat ANDRA DUMITRESCU:


CEL MAI URÂT DINTRE PĂMÂNTENI

Suntem, în ultimul timp, martorii unei metamorfoze uluitoare a preşedintelui Băsescu. În fapt, Băsescu abia acum îşi dă jos masca şi lasă să i se vadă adevărata faţă. Şi o face pentru tot omul, pentru acei amărâţi care s-au lăsat amăgiţi de o campanie sforăitoare, asezonată cu câteva găleţi, galoşi şi mantale de ploaie portocalii, pentru că nu mai are nimic de pierdut. Sinistraţii de azi, cei cărora apa le-a măturat puţinul pentru care au trudit din greu, au fost votanţii de ieri… Aveau, probabil, în minte gesturile culante ale Băsescului de la inundaţiile precedente… Atunci, a promis marea cu sarea, a năşit, şi-a târât consoarta în spectacolele unei mărinimii de prost gust care venea de oriunde altundeva, în afară de suflet… Pentru că aşa ceva nu are! Aventurierul, matrozul, hingherul şi l-a risipit prin porturile pe unde a hălăduit, între sticla de rom şi curvele de ocazie, umblând pe şapte cărări şi lovind la adăpostul întunericului câte-un câine rătăcit sau vreun copil al străzii fără apărare. Astfel de imagini mi se perindă în minte, văzându-i privirea tăioasă, fără pic de compătimire faţă de loviţii soartei de astăzi. Oamenii poate că nu aşteptau pomana prezidenţială, dar un cuvânt de îmbărbătare s-ar fi cuvenit în atare situatie. Şi ce au primit?! Bruftuluieli, injurii, şi promisiunea că vor rămâne muritori de foame! Fiindcă la rugămintea sfâşietoare a sărmanei ce implora să nu se umble la pensiile acelea şi aşa de mizerie, cu un cinism incalificabil, Băsescu i-a replicat că totul, orice venit se impozitează… De unde atâta răutate?! Din lăuntrul său! La Băsescu răutatea este organică. Este un mod de viaţă! Doar că este cu mască şi fără mască! În funcţie de propriile interese… Poate şi-a greşit cariera. Sau nu! A dat sala de spectacol pe scena vieţii… şi a ales România. Fin observator al imperfecţiunii românului de rând, Băsescu l-a bătut cu propriile defecte… A îmbrăcat blana lupului din pădure, şi-a ascuţit dinţii într-un rânjit gâlgâit în hăhăieli de ocazie, a pus să i se cânte manele, a jucat ţigăneşte, a bătut cu palma în pardoseala ringului de dans, şi-a mai scos prima doamnă, din când în când, la nevoie, de ochii presei, cu cealaltă de-a dreapta, la întruniri… sau cu amândouă dacă era cazul… Păi, ce-i place acelui cetăţean pe care l-a preamărit în ultima campanie electorală?! Tocmai asta! Să petreacă! Să joace… cu nevasta, cu amanta, cu lăutari şi tot tacâmul. S-a scos Băsescu în campanie, doar făcând ce face orice om când vrea să se simtă bine… Nu a avut nevoie de prea mult efort ca să scoată prostimea la vot…

Doar că, o analiză mai atentă a sloganurilor de campanie – vă mai amintiţi, desigur, “Să trăiţi bine!”, din prima şi “De ce le e frică nu scapă!”, din ultima – ar fi trebuit să pună pe gânduri, pe oricare dintre cetăţenii cu drept de vot. În cea dintâi campanie a uitat o virgulă, cât priveşte cea de pe urmă, aici nu a minţit cu nimic. Ba aş putea spune că a sunat, mai degrabă, ca o atenţionare… Da, cetaţenii ţării ăsteia uitată de Dumnezeu, şi cei de l-au votat, şi ceilalţi, ar fi trebuit să ştie că nu avea să urmeze nimic bun. Cui nu îi este frică de sărăcie, de lipsuri, de traiul rău, fără speranţă?! Tuturor! Şi, iată că, de ceea ce ne este frică, nu scăpăm! Fiindcă asta se prefigurează… SĂRĂCIA!

Tinerii nu au nici un dram de speranţă că vor realiza ceva aici, în România, salariaţii trăiesc cu spectrul şomajului, iar bătrânii, cu frica zilei de mâine. Un popor încarcerat în teamă, asta au ajuns românii.

O clică politică, în frunte cu un despot, un Guvern impotent şi obedient, o mână de oameni a reuşit într-un timp extrem de scurt, ceea ce Nicolae Ceauşescu nici măcar nu a visat… Şi el nu avea decât o Elenă promovată în “Cabinetul 2”! Băsescu are două. Nu este nici un secret. Pe una a promovat-o în Parlamentul European (unde ne reprezintă alături de un cioban), cealaltă după ce a manageriat cum a ştiut ea mai prost şi mai păgubos turismul românesc, şi cheltuind multe milioane de Euro pentru asta, este în stand by. Aşteaptă să ia locul lui Boc şi, de ce nu, visează şi la mai mare!

În jocurile macabre cu neamul românesc, oamenii preşedintelui acţionează ca roboţii. Băsescu dispune tăierea salariilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 15 procente. Se aprobă! Curtea Constituţională se opune sacrificării pensionarilor, posibil cu acceptul tacit al prezidentului (pentru că întortocheate sunt căile sale şi prea s-a străduit să aibă o majoritate politică în acel for)… După o tăcere, cel puţin dubioasă, când Guvernul a purces la măsura tâmpită de creştere cu 5% a TVA, fără nici o consistenţă în relansarea economiei, timp în care apele dădeau năvală, inundănd sate după sate, Băsescu iese la rampă în cizme de cauciuc şi taie şi spânzură. Interesant este că drumurile lui Boc şi ale preşedintelui nu s-au încrucişat nici măcar o singură dată. Apropos de inundaţii! Unul dintre proiectele fostei şi actualei conduceri a fost protejarea zonelor expuse. În Guvernul Tăriceanu chiar s-au prevăzut bani la buget. Doar că s-au dus pe apa sâmbetei. Toţi ridică din umeri şi de îndiguit nici vorbă. Oamenii locului ştiau ceva despre banii ăştia, doar că Băsescu le-a pus pumnul în gură. “Minţiţi, doamnă!” vă spune ceva? În tot acest balamuc, Elena Udrea apare surâzătoare şi blondă, întinzând şi împărţind ciocolate prin geamul lăsat al maşinii, precum altădată guma de mestecat pe care străinii turişti o dădeau copiilor desculţi şi naivi de prin locurile uitate de Dumnezeu. Zâna Bună a Guvernului Boc a mai adus şi pantofi cu toc pentru domnişoarele elegante din Săuceşti, că vezi Doamne, nu se mai poartă galoşii. Între două “pomeni”, a îmbrăcat straie oşeneşti, şi-a amintit de ce a mâncat în copilărie prin zonă, fericind cu strâgeri de mână şi zâmbete fiţoase pe libidinoşii de pe la comune, într-o aşa zisă promovare a unui alt brand de ţară. Toate la un loc nu dovedesc altceva decât că actualii conducători sunt complet rupţi de realitate, iar România a ajuns într-o situaţie fără ieşire. Populaţia nu mai are nici un fel de semnal de încredere şi seriozitate din partea celor ce se află în capul trebii.

Preşedintele nici bolnav la cap nu este, nici mai rău nu este. A ajuns într-un punct din care nu mai are ieşire. Carisma prezidenţială s-a dus şi a rămas ceea ce a fost dintotdeauna. Un şmecheraş dornic de putere! Pentru eşecuri, a dat mereu vina pe alţii şi a pregătit lovituri de mare maestru. Acum, pare că dă din colţ în colţ… Tace şi le coace. Pare să se delimiteze de Guvern. Deşi această distanţare dintre cele două Palate, în opinia celor care îi cunosc strategiile, este una falsă. În PDL sunt frământări, se ridică voci despre clientela politică, despre corupţie şi multe alte lucruri mai puţin ortodoxe… Nici Boc nu se mai bucură de popularitate. A dat-o pe sforile cu care s-a lăsat manevrat. Se aude că ar cam vrea Udrea să preia frâiele. Femeia asta nu mai are limite, iar Băsescu sacrifică un neam şi o ţară pentru ea. Deja vorbeşte despre promovarea unor oameni noi şi mai tineri… la partid, în Guvern… La cine să facă referire?!

Un lucru e cert – a ajuns în punctul în care oamenii nu îi mai dau crezare şi nu îl mai iubesc. Băsescu este preşedintele care este! Cel mai urât dintre pământeni!

Ce rămâne de făcut?!

Andra DUMITRESCU