ROȘIA MONTANĂ ESTE PROPRIETATEA POPORULUI ROMÂN! PROPRIETATEA ESTE APĂRATĂ ȘI GARANTATĂ DE CONSTITUȚIA ROMÂNIEI!

România nu este Argentina, trăim în Europa. Într-o Europă în care s-a născut un concept complex de civilizație, întemeiat pe Istorie, Filosofie și Arte.  Democrația, Libertatea, Fraternitatea sunt roadele unor îndelungate frământări. În Europa noastră se proclamă și dreptul la proprietate, iar acest drept este apărat și garantat. Acest drept este garantat  și apărat și de Constituția României. De Proprietatea unei națiuni nu poate dispune un premier trecător, nici vreun efemer ocupant al Forului Legislativ al Țării. Administrația, Parlamentul și Guvernul trebuie să apere Constituția! Rezervele aurifere și de metale rare de la Roșia Montană nu pot fi înstrăinate de pixul premierului vremelnic nici de mâinile ridicate ale vreunui parlamentar. Fiindcă aceste rezerve nu le aparțin lor ci sunt Proprietăți ale Poporului Român! DECLARAŢIA ACADEMIEI ROMÂNE în legătură cu proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană

Academia Romana îşi reafirma poziţia exprimată anterior faţă de proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană. In urma mai multor discuţii şi analize, Academia Romana constată că PROIECTUL NU REPREZINTA O LUCRARE DE INTERES PUBLIC IN FOLOSUL ECONOMIEI NATIONALE care să justifice efectele colaterale şi riscurile asociate cu acesta şi prin urmare recomandă abandonarea sa. Reamintim în favoarea poziţiei noastre că: Distrugerea comunităţii Roşia Montană, veche de peste 2000 ani, prin strămutarea unei parţi a populaţiei, demolarea de clădiri (unele având calitatea de monument istoric), biserici, mutarea de cimitire şi alte acţiuni similare este inacceptabilă pentru o societate civilizată. Exploatarea proiectată pentru o perioadă de 17 ani nu reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă, pe termen lung, problemele sociale şi economice ale zonei rămânând nerezolvate sau agravându-se după această perioadă. Numărul locurilor de muncă în perioada operaţională a exploatării (estimat la circa 300) este nesemnificativ în raport cu nevoile locale, care ar cere o soluţie de durată, bazată pe resurse regenerabile. Beneficiul economic al Statului Român (rezultat din 2% din profit ca redevenţe de exploatare, impozitele pe salarii, alte venituri indirecte) evaluat de compania investitoare la ca. 580 milioane dolari pentru perioada de 17 ani (adică 34 milioane/an) – este nesemnificativ în raport cu consecinţele proiectului ţinând cont că valoarea aurului preconizat a se extrage depăşeşte 2 miliarde de dolari. Strămutarea şi reamplasarea forţată a persoanelor care refuză să-şi vândă proprietăţile riscă să antreneze Statul Roman în procese la Curtea Drepturilor Omului de la Strasbourg, cu consecinţe greu de evaluat în prezent. Exploatarea la suprafaţă în patru cariere deschise şi crearea unui bazin de acumulare a rezidiilor în spatele unui baraj de 180 m înălţime mutilează grav peisajul zonei şi este în contradicţie cu legislaţia europeană (de exemplu Convenţia Europeană a Peisajului ratificată de România prin legea 451/2002; directivele UE nr.85/337/CEE, 2001/42/CE, 80/68/CEE, 94/43/EEC). Experienţa din România (Baia Mare) şi din alte ţări arată că barajele de acumulare construite din rocă sau pământ sunt nesigure în condiţii extreme şi pot produce accidente grave (chiar şi atunci când depozitează doar saramura şi nu rezidii toxice). Exploatarea periclitează zona arheologică Alburnus Maior de mare valoare istorică şi culturală, cu caracter de unicat. Proiectul contravine Convenţiei privind patrimoniul mondial, cultural şi natural, adoptată de Conferinţa generală a UNESCO din 16 noembrie 1972, acceptată de România prin Decretul 187/1990 şi prin Ordonanţa de Guvern nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi Legii nr. 5/2000 care declară zona Roşia Montană sit protejat. Folosirea cianurii de sodiu pentru solubilizarea aurului şi depozitarea în bazin deschis a rezidiilor tehnologice conţinând resturi de cianură, produşi de “neutralizare” a cianurii (cianati, tiocianati) şi complecşi ai metalelor grele cu cianura, a căror toxicitate nu este încă complet cunoscută, creează motive serioase de îngrijorare, chiar dacă ar fi aplicate tehnologiile curente cele mai avansate aşa cum promite proiectul. Proiectul vine in contradicţie cu o serie de alte articole ale legislaţiei europene şi naţionale de protecţie a mediului. Nu există garanţia ca la terminarea operaţiunii firma investitoare va putea asigura costurile de închidere a exploatării şi de refacere a mediului afectat. Rezidiile rămase după exploatare (halde de steril, bazinul de decantare) prezintă un pericol permanent şi implică mari cheltuieli pentru stat mult timp după închiderea exploatării, după cum se cunoaşte din experienţa similară a altor ţări. Există serioase suspiciuni, care trebuiesc verificate, ca şi în cadrul operaţiunilor pregătitoare desfăşurate până în prezent s-au produs încălcări ale legilor ţării, de exemplu prin acordarea nejustificată a unor descărcări arheologice pentru suprafeţe mult mai mari decât cele cercetate sau prin declararea prematură a localităţii Roşia Montană ca “zona industrială”, împiedicând astfel alte activităţi economice şi construcţii civile în localitate, inclusiv dezvoltarea unui turism rural şi cultural. Nu pot fi ignorate numeroasele proteste, individuale şi colective, ale unor instituţii, organizaţii neguvernamentale, culte, religioase, personalităţi şi oameni de ştiinţă şi cultură din ţară şi străinătate, care au subliniat în diverse ocazii riscurile proiectului şi nu pot fi trecute cu vederea nici nemulţumirile unei parţi din populaţia locală care refuză să-şi cedeze proprietăţile şi să părăsească zona. Academia Română solicită autorităţilor statului (administraţia prezidenţială, parlament, guvern, justiţie) să analizeze cu atsimbol enţie proiectul sub toate aspectele şi cu antrenarea unor specialişti independenţi şi dezinteresaţi, din ţară şi străinătate, inclusiv din organismele europene. De asemenea cerem autorităţilor să examineze soluţii alternative, bazate pe principiul dezvoltării durabile, pentru rezolvarea problemelor economice şi sociale în zonă, să analizeze posibilităţile de folosire a fondurilor europene (PHARE, SAPHARD, etc.), de atragere a unor investiţii străine şi autohtone, inclusiv guvernamentale, care să ofere soluţii nedistructive pentru dezvoltarea durabilă a zonei. Academia Română este dispusă să participe, prin specialiştii ei la aceste operaţiuni care ar putea salva un spaţiu care are pentru români şi o valoare emblematică. Este vorba, să nu uităm, de „ţara” lui Avram Iancu, al luptei pentru libertate a românilor din Transilvania. (Textul declaratiei a fost adoptat in cedrul adunarii generale a membrilor Academiei Romane din ziua de 16 iulie 2004)

DECLARAȚIA PREȘEDINTELUI ACADEMIEI ROMÂNE, DOMNUL IONEL HAIDUC - VIDEO

http://www.youtube.com/watch?v=3zNZVrgL7t8

             UN ACT DE TRĂDARE NAŢIONALĂ

de 

Profesor emerit dr. Ioan PISO - Facultatea de Istorie şi Filosofie, U.B.B, Cluj-Napoca

 

Prof. dr. Ioan Piso

Președintele 

Fundației Culturale Roșia Montană

În 27 august, guvernul României a aprobat proiectul de lege care permite exploatarea Roșiei Montane și urmează a o trimite Parlamentului. Am tot sperat că măcar în ultimul moment la guvernanții noștri se va vedea o licărire, dacă nu de patriotism sau de bun simț, fiindcă le-am cere prea mult, măcar de spirit de conservare. În ultimii 23 de ani au fost complici sau au săvârșit următoarele : devalizări de bănci, distrugerea agriculturii, vânzarea bucată cu bucată a fabricilor, înstrăinarea resurselor de petrol și de gaze naturale, tăierea pădurilor. Ce-au pus în loc ? Autostrăzi ? Un sistem uman de sănătate ? Pensii din care să se poată trăi?
Dintre toate porcăriile făcute de la revoluție încoace, vânzarea Roșiei Montane este cea mai execrabilă. Banii pot fi puși la loc în bănci, fiindcă, nu-i așa ? avem de unde, pădurile cresc la loc, surse alternative de energie se mai pot găsi, agricultura se mai poate pune pe picioare. Mediul natural și patrimoniul național, odată distruse, nu mai pot fi înlocuite. Nici aurul înstrăinat, care de 2000 de ani constituie o bogăție a acestui popor, nu poate fi adus înapoi. Și pentru ce să renunțăm la toate astea, pentru o redevență nu de 4%, ci de 6%, marea realizare a actualului guvern ? Fiindcă toate celalalte câștiguri, locuri de muncă etc. sunt minciuni. Țara noastră acceptă astăzi în genunchi condiții pe care numai marile puteri colonialiste le-au impus coloniilor lor. Am pierdut, fără să știm, vreun război? Acesta este statutul pe care actualii guvernanți ni l-au asigurat printre țările europene?
Înfiorător este cinismul cu care i se promite companiei canadiene « dobândirea dreptului de folosință asupra imobilelor din perimetrul de exploatare până în mai 2014». Prin aceste « imobile » guvernanții înțeleg casele, grădinile moștenite din moși strămoși, bisericile și morții, iar noi înțelegem că locuitorii care nu pleacă de bunăvoie vor fi izgoniți în mai puțin de un an. Ce vor să demonstreze prin asta, în afara faptului că democrația asta a lor nu este mai bună decât comunismul ? Pentru asta am ieșit unii dintre noi în stradă în decembrie 1989?
Iată ce mai citim în impertinentul proiect de lege : « De asemenea, investitorul se angajează să întreprindă conservarea, amenajarea şi revitalizarea patrimoniului cultural, să asigure protecţia mediului şi eliminarea poluării istorice, să contribuie la dezvoltarea economică şi culturală durabilă a comunităţii din Roşia Montană ». În ce privește o dezvoltare durabilă de 15 ani, cred că toată lumea s-a lămurit. Cum stăm cu patrimoniul cultural și cu mediul ? Nu Ministerul Culturii și Ministerul Mediului, plătite din banii noștri, ar trebui să se îngrijească de ele ? Ele sunt însă agenții ale firmei canadiene și, de fapt, ale oricăror firme care au venit spre a jefui România. Nu a fost clar acest lucru din clipa în care un secretar de stat din Ministerul Mediului a devenit unul dintre directorii români ai firmei canadiene ? Oare nu veșnicul șef al patrimoniului din Ministerul Culturii a fost cel care a acceptat și a condus vânzarea patrimoniului cultural de la Roșia Montană ? Actualul proiect de lege cuprinde și prevederea perversă că nu în orice situație ar mai fi nevoie de descărcare de sarcină arheologică. Comisia Națională de Arheologie a fost, începând din anul 2001, decapitată și epurată, pentru a accepta descărcări ilegale de sarcină arheologică la Rosia Montană. Pentru a se înlătura orice risc, ei i-a fost lăsat în anul 2003 doar un rol consultativ, puterea de decizie fiind transferată funcționarilor din minister. Acum aflăm că nici nu mai este nevoie de descărcări arheologice. Prin urmare, patrimoniul național a ajuns la cheremul șmecherilor. Știu dnii Victor Ponta și Daniel Barbu că acesta este un act de trădare națională ? Cum își poate permite Ministerul Mediului să treacă atât de ușor peste faptul că imensul iaz de metale grele și cianuri rezultat din exploatare are fundul alcătuit din roci permeabile, că nu este betonat, că este sprijinit de un baraj de 185 de metri de felul celor care au provocat dezastre în diverse colțuri ale lumii ? Am avut noi vreodată în cursul istoriei un dușman care să-i dorească atâta rău acestei țări?
Puțini știu că diverselor firme străine le este concesionată nu numai Roșia Montană, ci și întregul patrulater aurifer din Munții Apuseni, precum și părți întinse din Munții Maramureșului și ai Banatului. Roșia Montană este numai regina pe tabla de șah. Dacă va cădea regina, se va prăbuși totul. Nu putem permite să se întâmple asta.
Între cetățenii unei țări democratice și conducătorii lor există un fel de contract, consemnat într-o formă de constituție. Cei dintâi îi aleg pe aceia care să lupte, cu priceperea și cu puterile pe care le au, pentru propășirea nu a lor, ci a țării. Asta jură și aleșii noștri cu mâna pe Biblie, încheind cu « Așa să-mi ajute Dumnezu ! » Așa să-i și ajute ! Când erau în opoziție, actualii guvernanți, ne mai știind ce să facă pentru a obține voturi, au promis că se vor opune proiectului de la Roșia Montană. Iată-i acum cu câtă frenezie și inconștiență își încalcă promisiunile!
Contractul social între popor și conducători se apropie de ruptură. Va sosi clipa în care cetățenii acestei țări vor ieși în stradă și vor striga : « Afară cu vânzătorii de țară!» Este dreptul lor moral.

Prof. dr. Ioan Piso

Președinte al Fundației Culturale Roșia Montană