GAZETA DE SUD
(Ediţie din arhivă) Anul 18. Miercuri, 21 August 2013
„La Târgu Jiu avem un simbol al Ființei noastre Naționale“
Interviu - Ion JIANU
Cunoscutul brâncuşiolog Horia Muntenuş (foto), autor al unei cărţi şi a două filme apreciate despre Constantin Brâncuşi, a acordat un interviu GdS despre contextul istoric în care s-a zămislit Ansamblul Monumental „Calea Eroilor“ şi semnificaţiile reale ale acestuia.
Ion Jianu: Oferiţi cititorilor Gazetei de Sud amănunte legate de Ansamblul „Calea Eroilor“ din Târgu Jiu, acum la 75 de ani de la realizare.
Horia Muntenuş: Ansamblul Monumental „Calea Eroilor“ de la Târgu Jiu a fost inaugurat pe data de 27 octombrie 1938, în consemnarea împlinirii a 20 de ani de la realizarea Marii Uniri a Românilor. Dar 1938 era un an zbuciumat, Hitler ocupase, în martie, Austria și, în septembrie, regiunea de sud a Cehoslovaciei. În România, Regele Carol al II-lea desființase partidele politice, pe 10 februarie 1938, și proclamase Dictatura Regală, reorganizând administrativ țara, după model fascist, regionalizând-o. Prin urmare, Monumentul de la Târgu Jiu era ridicat și ca un protest împotriva războiului ce începuse în Europa și ca un protest împotriva dictaturii. Din păcate, izbucnirea războiului și antrenarea României în conflictul mondial, ca și ocuparea țării de trupele sovietice și instaurarea regimului comunist - nu au permis multă vreme aflarea de către marele public a semnificațiilor reale încorporate în monumentul realizat de Brâncuși în micul orășel Târgu Jiu. Dacă înainte de 1989 monumentul era neîntreținut și nu se vorbea despre el, după 1989, monumentul este neîntreținut și se împrăștie o grămadă de elucubrații, menite să-i oculteze sau să-i submineze adevărul și înțelesurile.
I.J.: Cum aţi descrie monumentalele opere de la Târgu Jiu şi contextul istoric în care ele au apărut?
I.J.: Cum aţi descrie monumentalele opere de la Târgu Jiu şi contextul istoric în care ele au apărut?
H.M.: În fapt, la Târgu Jiu avem un simbol al Ființei noastre Naționale. Este vorba despre un traseu de 1.780 m în care sunt cuprinse elemente naturale (râul Jiu, arborii Parcului Central), elemente arhitecturale (Biserica cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“, strada în sine care taie orașul în două și calea ferată), elemente sculpturale din piatră de calcar (Masa Tăcerii cu cele 12 Scaune, Aleea Scaunelor cu cele 30 de Scaune, Poarta Sărutului/Portalul Eroilor), două bănci de așteptare așezate în lateralele Porții) și Coloana (cum îi spunea simplu, adesea, Brâncuși) turnată din fontă metalizată cu alamă în moduli romboedrici așezați pe un ax de susținere din oțel. „COLOANA POMENIRII VEȘNICE A EROILOR NEAMULUI“ sau „COLOANA INFINITĂ“ a primit în timp și numele de „COLOANA INFINITULUI“ - și nu este un lucru care să afecteze înțelesurile ei, dimpotrivă - le potențează, fiindcă avem o reprezentare a nesfârșitului Ființei, dar și o reprezentare a măreției Bunului Dumnezeu.
Brâncuși a fost un bărbat simplu, creștin ortodox. Jertfele pe care le-a dat poporul român în Primul Război Mondial (Războiul Întregirii Țării) l-au impresionat enorm. Oastea era alcătuită, atunci, din țărani pe care cele câteva luni de instrucție militară au reușit să îi transforme în bravi soldați disciplinați. Majoritatea lor proveneau din pătura țărănească, foarte săracă la ora aceea. Regele le promisese că, dacă vor merge pe front, la încheierea războiului, vor fi împroprietăriți cu vreo câteva pogoane de pământ. Însă armatele noastre nu erau dotate corespunzător, beneficiind, în fața mitralierelor germane, de puști care datau din Războiul pentru Independență de la 1877. Așa a fost posibil, în prima fază a războiului, ca teritoriul național să fie ocupat. Și în teritoriile invadate, inamicul s-a comportat odios: femeile, bătrânii și copiii au suportat umilințe și abuzuri de nedescris, orori de război care au produs traume fizice și psihice uriașe. Intrarea armatelor germane, austriece, maghiare, bulgare și turce în satele și orașele românești a fost însoțită de acte de o sălbăticie cumplită - jaful, execuția, siluirea femeilor și a fetelor, însoțite de evacuarea oamenilor din casele lor și de rechiziționarea forțată a locuințelor. Mai întâi, împușcau câinii, apoi confiscau caii, vitele, oile, porcii, găinile, gâștele, rațele. Strângeau tutunul, băuturile și alimentele. Acestea sunt lucruri care se adaugă la cei peste 800.000 de soldați morți, la cei peste 300.000 de soldați dați dispăruți (îngropați de pământul exploziilor ori spulberați de obuze, arși în incendii) și celor peste 400.000 de soldați infirmi (orbi, ciungi, șchiopi), care își pierduseră capacitatea de muncă, rămași, în urma războiului, poveri familiilor lor. La finalul războiului, țara se găsea secătuită, bântuită de sărăcie, de foamete, de tifosul exantematic, de gripa spaniolă, care făceau noi și numeroase victime.
I.J.: Deşi Brâncuşi era plecat din ţară, aceste evenimente l-au impresionat şi l-au inspirat.
H.M.: Într-adevăr, pe Constantin Brâncuși toate aceste lucruri l-au marcat enorm. Din gândurile pioasei sale recunoștințe față de jertfele poporului român, Constantin Brâncuși a realizat, în semn de omagiu, un memorial, un complex monumental funerar dedicat Eroilor Întregirii Țării. Poarta Sărutului e denumită, în ziarul „Gorjeanul“ din 27 octombrie 1938, „Portalul Eroilor“, iar Brâncuși și-a denumit Axa de-a lungul căreia a dispus lucrările: „CALEA EROILOR“. Iată cum se consemnează în actele vremii (documentele Consiliului Comunal al oraşului Târgu Jiu - din 13 Septembrie 1937) proiectul prezentat de Constantin Brâncuşi: „... proiectul în întregime ar consta dintr-o alee care plecând de la digul Jiului, care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjenească, ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca şi intrarea în grădina publică, pentru ca, continuînd spre Biserica ce se renovează, să se termine această cale ce va purta chiar şi denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunoştinţei, întruchipată printr-o coloană înaltă de circa 29 de metri, înălţându-se fără sfârşit, aşa cum trebuie să fie şi recunoştinţa noastră pentru eroii ce sunt temelia României moderne“.
I.J.: Revenind la semnificaţiile profunde ale operelor lui Brâncuşi, ce credeţi că ar mai trebui să se ştie azi despre ele?
H.M.: Lucrările brâncușiene de la Târgu Jiu sunt expresii și sinteze și dedicații ale folclorului și tradiției. Brâncuși aduce un elogiu țăranului român: „Masa Tăcerii“ este o masă țărănească, cea din vechime, așezată în fața prispei casei părintești. Desigur, Masa lui Brâncuși fiind concepută sub forma unor pietre de moară, avem înțelesul unei translatări temporale - este Masa Strămoșilor, Masa Străvechimii noastre, Masa Obiceiurilor noastre, a împărtășirii noastre familiale și creștine. Masa ţărănească este arhetip, în opera lui Brâncuși, pentru toate bucuriile unității familiale și naționale. Masa lui Brâncuși definește Praznicul Eroilor Neamului - de la vitejii geto-daci la răsculații împotriva ocupației fanariote și până la haiducii jieni și la eliberatorul de sub ocupația căpușelor grecești, Tudor Vladimirescu. Un șir de țărani români și un șir de doine, „Calea Eroilor“ e Calea Adevărului pe care mergem de la naștere spre moarte - de fapt, ceea ce este cuprins și în Coloana Infinită (un Arbore/Stâlp funerar, conceput de Brâncuși sub forma unor romboedri așezați unul peste celălalt, înșiruiți vertical spre cer. Iar romboedrul, se știe, e forma caracteristică poporului român, element specific de identitate) - o Coloană a Destinului, a Sorții, a Existenței Omului. Se spune că Brâncuși obișnuia să facă referire, vorbind despre închiderile și deschiderile din Coloana Infinită, la istoria națională: când ne gâtuie, când ne lasă să mai respirăm... La fel, esențializa dezvoltarea și stingerea în viețiile familiilor: o generație se naște, se dezvoltă, apoi începe să se stingă, din stingerea ei născându-se o alta...
I.J.: Dimensiunile simbolice sunt evidente în lucrările marelui sculptor, cât şi în lucrările dumneavoastră despre Brâncuşi...
H.M.: Brâncuși a socotit de cuvință să simbolizeze Marea Trecere ca pe o Poartă. O Poartă a cărei arhitravă este realizată sub forma unei lăzi de zestre, semn al unei nunți, o Nuntire Cosmică, o cununie a soldatului cu moartea, tinerii viteji primind sărutarea morții în rafalele de mitralieră. La căpătâi va avea o Coloană Nesfârșită, o Coloană a Ceriului și a Pământului... Stâlp de Hotar, între Aici și Dincolo, între Viața terestră și Viața de Apoi. Semnificația ei creștină e confirmată de ridicarea primelor doi moduli ai Coloanei, de Ziua Crucii, pe 14 septembrie 1937.
Traseul Masa Tăcerii - Coloană este un traseu care indică ritualul, procesiunea, ceremonialul înmormântării creștine. Scaunele de pe Alee reprezintă „Stările“ care i se fac mortului pe traseul care-l leagă de casa în care a trăit (simbolic: piatra Mesei Tăcerii e ca o piatră de moară - semn al vieţii din gospodărie) de locul unde va fi îngropat (Coloana, Stâlpul funerar), Stările fiind popasuri în care se cântă prohodul, ele reprezentând vămile din cealaltă lume - Stările făcându-se pentru ca mortul să treacă prin vămi.
Traseul pleacă din apele Jiului - JIU înseamnă „viu“ (vezi pronunţia populară românească), care înseamnă RENĂSCUTUL/RENAŞTERE şi cu atât mai mult vedem potenţarea acestei dimensiuni simbolice. Pornind de la acest sentiment al Renaşterii, Brâncuşi a imaginat o Masă Rotundă care să releve dimensiunea creştină a poporului român, imaginată ca un semn al Prezenţei Mântuitorului, o masă rotundă ca Divinitatea Infinită – pentru că circumferinţa este eternă; masa înconjurată de 12 scaune care să îi reprezinte pe cei 12 apostoli. La această masă urma să vină ţăranii, să se perinde călătorii/pelerinii şi să se aşeze într-o tăcere comemorativă, într-o meditaţie solemnă, într-o contemplare, într-o adâncire în sine, într-o recapitulare a tot ceea ce poate însemna Fiinţa; în momentele de maximă bucurie spirituală, între Născut şi între cel Mort – întru acel Alfa şi întru acel Omega. Prin urmare, pornind din Apa Jiului, traseul iniţiatic brâncuşian, conceput în maniera unei LINII, a unei Deplasări, are în continuitatea mesei o Alee a Scaunelor care, 30 la număr, împărţite 15 pe stânga şi 15 pe dreapta, în câte cinci grupe a câte trei Scaune, conduc la Poarta Sărutului, un simbol al Cununiei cu Moartea. Spiritele soldaţilor jertfiţi pe Apa Jiului primesc totodată Botezul, se opresc la Masa Meditaţiei şi pornesc într-o călătorie a mortului către locul de îngropare. În simbolistica înmormântării tradiţionale ortodoxe, mortului condus pe drumul către groapă i se cântă prohodul, făcându-se opriri/stări menite să fie locuri de rugăciune pentru a-i pregăti ritualul, intrarea în lumile cereşti. Mergând înspre Poarta Sărutului – o poartă simbolică a Cununiei cu Moartea, o intrare în Biserică, cortegiul funerar înaintează pe Aleea Eroilor şi ajunge la Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, dincolo de care se află Coloana fără de Sfârşit, cum îi plăcea lui Constantin Brâncuşi să-i spună: Coloana Pomenirii Veşnice a Eroilor Neamului. În rădăcina ei arhetipală, Coloana este un Stâlp Funerar, având totodată semnificaţia Arborelui Vieţii din sculptura noastră în lemn - atât în stâlpii mortuari, sacri, din cimitirele transilvănene, cât şi în cele din Moldova, Oltenia, Muntenia sau din orice altă parte a României. Calea Eroilor este Cale a Adevărului, un drum peripatetic.
Cine este Horia Muntenuş
Născut în 1965 în judeţul Sibiu şi stabilit la Cluj-Napoca din 1984, Horia Muntenuş este un brâncuşiolog cunoscut, care şi-a dedicat peste 20 de ani studiului operelor marelui sculptor. Este poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Asociaţiei Profesioniştilor din Presă Cluj şi consilier al preşedintelui Asociaţiei Naţionale a Cinecluburilor din România. Este autorul, printre altele, al cărţii „Dincolo de Brâncuşi“ şi a două filme despre marele sculptor - „Un arbore la mijloc de lumi: Constantin Brâncuşi“ şi „Calea Eroilor (Istoria unei capodopere)“. Ultimul, realizat în 2012, este în regia, scenariul, comentariul şi montajul lui Horia Muntenuş, muzica aparţinând mai multor compozitori: Mircea Suchici, Cristian Ciomu (ambii din Craiova), Nucu Pandrea, Ştefan Popescu, Delia Crăciun şi Constantin Istici, acompaniat de Ansamblul „Someşul Napoca“ din Cluj. Filmul a fost prezentat şi craiovenilor, la prima ediţie a Zilelor Brâncuşi din Bănie (16-17 martie 2013), în prezenţa autorului, Horia Muntenuş, eveniment organizat de Asociaţia „Podul lui Apollodor“ (mentor: arh. Cristian Ciomu).
Născut în 1965 în judeţul Sibiu şi stabilit la Cluj-Napoca din 1984, Horia Muntenuş este un brâncuşiolog cunoscut, care şi-a dedicat peste 20 de ani studiului operelor marelui sculptor. Este poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Asociaţiei Profesioniştilor din Presă Cluj şi consilier al preşedintelui Asociaţiei Naţionale a Cinecluburilor din România. Este autorul, printre altele, al cărţii „Dincolo de Brâncuşi“ şi a două filme despre marele sculptor - „Un arbore la mijloc de lumi: Constantin Brâncuşi“ şi „Calea Eroilor (Istoria unei capodopere)“. Ultimul, realizat în 2012, este în regia, scenariul, comentariul şi montajul lui Horia Muntenuş, muzica aparţinând mai multor compozitori: Mircea Suchici, Cristian Ciomu (ambii din Craiova), Nucu Pandrea, Ştefan Popescu, Delia Crăciun şi Constantin Istici, acompaniat de Ansamblul „Someşul Napoca“ din Cluj. Filmul a fost prezentat şi craiovenilor, la prima ediţie a Zilelor Brâncuşi din Bănie (16-17 martie 2013), în prezenţa autorului, Horia Muntenuş, eveniment organizat de Asociaţia „Podul lui Apollodor“ (mentor: arh. Cristian Ciomu).
