articol apărut în Obiectiv Gorj Magazin, Târgu-Jiu, XI, 452, 19-25 aug., pp.8-9.
Cine a fost Margit Pogany?
Astăzi, în lume, sunt cunoscute 19 sculpturi dedicate lui Margit Pogany de către Brâncuşi, create în perioada 1912-1933, reprezentând portrete de un magnetism straniu atât de clar descris de Dan Grigorescu: „Ochii aduc aminte de ochii Precistelor zugrăvite pe vechi icoane de tradiţie bizantină. Părul modelului este strâns deasupra grumazului într-un coc dublu spiralat, ca un fel de mere de aur, iar pe gâtul ce coboară prelung, mâinile, alungite ca doi lujeri, se odihnesc într-un gest caracteristic. De o individualitate unică, portretul, asemănător modelului, degajă într-adevăr o vrajă halucinantă.” (Brâncuşi: rădăcinile operei, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1980). Aşa că nu este de mirare că Margit Pogany a reprezentat pentru Brâncuşi cea mai lungă şi fascinantă poveste de iubire derulată pe parcursul a 26 de ani (S. Miller, Brancusi's Women, Apollo, mar., 2007).
M. Pogany era pictoriţă, născută la Budapesta în 1879. Brâncuşi a cunoscut-o la Paris, fiindu-i prezentată de Otilia Cosmuţă. După ce Margit a părăsit Parisul şi s-a stabilit la Budapesta, Brâncuşi a purtat o lungă corespondenţă cu ea (1911-1937) şi a vizitat-o ori de câte ori era în drum spre România (M. Tabart, D. Lemny, La Dation Brancusi. Dessins et archives, Centre Pompidou, Paris, 2003). După cel de-al Doilea Război Mondial, M. Pogany a emigrat în Australia, iar legătura cu Brâncuşi a luat sfârşit.
Brâncuşi şi Margit Pogany – maestrul şi modelul
Când a cunoscut-o, fascinat de ochii ei, Brâncuşi i-a cerut să-i pozeze pentru un bust. „Am pozat pentru el de mai multe ori. De fiecare dată, începea şi termina un nou bust. Era fiecare frumos, minunat de real. Eu îl rugam să îl păstreze ca variantă finală, dar el izbucnea mereu în râs şi arunca bustul înapoi în lada cu lut din colţul atelierului – spre marea mea dezamăgire“ avea să povestească M. Pogany. B. Brezianu consemnează că „Primul portret al domnişoarei Pogany a fost făcut din imaginaţie. Când l-a zărit în atelierul lui, ea a exclamat: «Păi, asta sunt eu!»... A fost ca o presimţire portretul acela. Şi de-aici - seria, până la abstractizare, a portretelor domnişoarei Pogany, capodopere care azi au atins cote fabuloase...” (Formula AS, Bucureşti, 456, 2001).
Domnişoara Pogany - senzaţia expoziţiei „The Armory Show”
Primele două sculpturi Domnişoara Pogany din bronz lustruit au fost realizate în anii 1912-1913, după lucrarea modelată în ipsos, expusă la „The Armory Show” (17 februarie-15 martie 1913, New York), expoziţie de sculptură şi pictură vizitată de circa 300 000 de americani, prima manifestare internaţională a artei moderne. La acest eveniment, tabloul lui Marcel Duchamp Nud coborând o scară şi sculptura lui Brâncuşi Domnişoara Pogany provoacă o enormă senzaţie, iar artistul român cunoaşte consacrarea internaţională. Robert W. Chanler achiziţionează lucrarea lui Brâncuşi cu 540 dolari, un preţ bun pentru vremea aceea (Fr. T. Bach, M. Rowell, A. Temkin, Constantin Brancusi: 1876-1957, The MIT Press, Cambridge, 1995; B. Brezianu în revista România literară, Bucureşti, 31 ian., 2001).
Domnişoara Pogany - un destin trist în România
Un exemplar din primele două busturi turnate în bronz se găseşte, astăzi, expus la Muzeul de Artă Modernă (MoMA) din New York. Cel de-al doilea exemplar a ajuns în România şi a fost expus pentru prima dată în Europa, la Expoziţia „Tinerimii Artistice” (martie-aprilie 1914, Bucureşti), cu titlul mitologic Danae. Lucrarea a rămas nevândută şi, atunci, Brâncuşi a dăruit-o familiei Frederic şi Cecilia Cuţescu-Storck. Sculptori şi colecţionari de artă, soţii Storck erau şi foarte buni prieteni ai artistului. Venirea comuniştilor la putere a schimbat destinul Domnişoarei Pogany în România, căci Cecilia Cuţescu-Storck, rămasă între timp văduvă, în 1947 a donat statului valorile artistice al familiei, la fel cum au procedat toţi colecţionarii de artă pentru a supravieţui. La 15 ianuarie 1948, colecţia Storck a fost declarată „de utilitate publică, asimilată muzeelor şi colecţiilor publice”. Din acest moment, Domnişoara Pogany nu mai aparţine Ceciliei Storck şi, ca urmare, nu mai poate fi lăsată moştenire. Lucrarea a rămas în continuare în casa-muzeu a familiei Storck din strada Vasile Alecsandri nr. 16 şi după ea, a fost turnată în bronz Domnişoara Pogany intrată în colecţia Octav Moşescu, astăzi aflată la Muzeul de Artă din Craiova (lucrare neclasată).
Domnişoara Pogany din colecţia Storck era împrumutată pentru diverse expoziţii din ţară şi străinătate până în anul 1976, când, solicitată pentru retrospectiva „Centenarului Brâncuşi”, piesa a rămas în custodia Muzeului de Artă al RSR unde a fost inventariată cu nr. 3476 - Gestiune Generală şi nr. 82 - Secţia Galerie Naţională (sector sculptură), din dispoziţia Comisiei Centrale a Patrimoniului Cultural Naţional, comunicată prin adresa nr. 17117/01.XI.1978.
Theodor Enescu încearcă să salveze pe Domnişoara Pogany
După 1990, Domnişoara Pogany este expertizată şi se consemnează că este lucrarea lui Brâncuşi, semnată de el şi cu toate că se constată că nu este inclusă în evidenţele oficiale, situaţia nu se remediază.
În 1993, Theodor Enescu, directorul Muzeului Naţional de Artă, încearcă să facă rost de 2 milioane de dolari pentru a cumpăra bustul de la noii proprietari, moştenitorii familiei Storck. Aşa că în noiembrie 1993 este organizată o expoziţie timp de nouă zile cu o singură lucrare – Domnişoara Pogany –, având scopul de a sensibiliza opinia publică şi de a găsi sponsori pentru achiziţionarea lucrării. T. Enescu organizează şi o conferinţă de presă, cu lucrarea drept fundal. Demersurile sale nu îşi ating scopul căci Ministerul Culturii emite un comunicat prin care califică piesa Domnişoara Pogany ca fiind „neautentică” şi „falsă”, condamnând încercarea de a fi achiziţionată la un „preţ fraudulos”. Urmează destituirea directorului T. Enescu care se consideră victima lui Lucian Stanciu, expert şi consilier în cadrul Ministerului Culturii şi a lui Pavel Ţugui, purtătorul de cuvânt al ministerului (B. Brezianu în revista România literară, Bucureşti, 31 ian., 2001).
Domnişoara Pogany şi justiţia din România
În martie 2000, Domnişoara Pogany este restituită fraţilor Alexandru şi Alvaro Botez, recunoscuţi de justiţia din România ca fiind moştenitorii de drept ai piesei, cu obligaţia de a nu o scoate din ţară. Dar la scurt timp, scandalul Domnişoara Pogany izbucneşte vulcanic după anunţul Casei de licitaţii Christie’s din New York că sculptura este inclusă pe lista de vânzari. Toată lumea se întreabă uimită: Cum a putut fi scoasă sculptura din ţară?! Nimeni nu răspunde! Ministrul Ion Caramitru declară că nu ştie nimic, informaţiile fiindu-i furnizate doar de presă. Prin canale diplomatice reuşeşte să blocheze licitaţia.
Timp de mai mulţi ani autorităţile fac investigaţii, analize, dezbateri, emit judecăţi de „valoare”, până în anul 2004, când dosarul Pogany este clasat pe motiv că piesa nu era inclusă în lista obiectelor de patrimoniu, un fapt şocant de neglijenţă pentru perioada comunistă. Pe 20 aprilie 2004, Direcţia Relaţii cu mass-media din Ministerul Culturii şi Cultelor dă publicităţii un comunicat de presă prin care anunţă pierderea de către statul român a oricăror drepturi asupra lucrării lui Brâncuşi: „Lucrarea Domnişoara Pogany a marelui sculptor român Constantin Brâncuşi a fost revendicată în instanţă de către fraţii Botez Călin Alexandru şi Botez Mircea Alvaro. După judecarea procesului, instanţele judecătoreşti au dispus restituirea operei de către Muzeul Naţional de Artă al României către foştii proprietari, fraţii Botez. În anul 2000, la data de 15 decembrie, Ministerul Culturii a sesizat organele de poliţie, aducându-le la cunoştinţă împrejurarea că celebra sculptură a părăsit ilegal teritoriul României, în lipsa avizului de export care ar fi urmat să fie emis de către autorităţile competente pentru scoaterea din ţară a unui bun aparţinând patrimoniului cultural naţional, categoria tezaur. Pentru că proprietarii operei au hotărât scoaterea ei din ţară fără obţinerea avizelor legale de export, organele competente ale statului au efectuat cercetări în legătură cu acest aspect. În urma cercetărilor şi datorită vidului legislativ incriminator al unei asemenea fapte, existent în anul 2000, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a fraţilor Botez, apreciindu-se fapta acestora ca fiind contravenţie, potrivit Legii nr. 11/1994, care era în vigoare la momentul săvârşirii faptei.”
Toate aceste probleme de interes general, nu au reuşit să perturbe atmosfera bucolică, semănătoristă în care se desfăşoară an de an, la Tg.-Jiu, simpozioanele naţionale „Constantin Brâncuşi”, de parcă nu era vorba de o lucrare a sculptorului. Nici o dezbatere publică pe această temă, nici un comunicat, doar tăcere filosofică... Cu toate că Răzvan Theodorescu, noul Ministru al Culturii, a afirmat sec în primăvara anului 2002: „Au existat complicităţi în cadrul fostului Minister al Culturii”, nimeni nu a întrebat ce-a vrut să spună.
Sosia Domnişoarei Pogany se află la Oslo
Ziaristul Vasile Surcel a publicat în ziarul Jurnalul Naţional din 24, 25 şi 26 iulie 2007 un serial foarte bine documentat privind derularea scandalului Domnişoara Pogany, care nu a fost combătut de autorităţi. Reproducem un paragraf mai mult decât interesant pentru cititorii noştri:
„În cursul audierilor solicitate de autorităţile române prin comisie rogatorie, ei (n.n. procurorii norvegieni) i-au cerut martorei Bodil Cornchiessen să le comunice tot ce ştia în legătură cu statuia (n.n. Domnişoara Pogany ajunsese la Oslo). [...] Mandatul de percheziţie a convins-o pe martora Bodil Cornchiessen să le arate anchetatorilor norvegieni o sculptură aflată în locuinţa ei, despre care ştia că a fost turnată în 1970, după originalul Mlle Pogany. Spusele ei au fost confirmate de martorul Hegglund Bjorn. Angajat al turnătoriei Christiana Stoperi din Oslo, acest martor a declarat că îşi aminteşte că ar fi turnat un bust de femeie stilizat pentru un român rezident în Norvegia. [...] Chestionat în legătură cu statueta găsită la Oslo, Alexandru Eugeniu Botez a confirmat spusele lui Hegglund Bjorn, declarând că piesa a fost turnată în 1975 la atelierul Christiana Stoperi. Anchetatorii noştri nu s-au arătat însă excesiv de curioşi: poate că nu ar fi fost lipsit de importanţă să afle cum au reuşit fraţii Botez să o scoată pe Domnişoara Pogany din ţară în plin regim comunist, cu un an înainte de organizarea expoziţiei omagiale Brâncuşi din anul 1976. La fel cum n-au fost curioşi să afle cum au readus ei lucrarea în ţară şi mai ales dacă sculptura revenită acasă era cea originală.”
Pentru expertizarea lucrării găsite de autorităţile norvegiene, a fost desemnată Ana Zoe Pop, conservatoare şi specialistă în sculptură românească modernă al Muzeului Naţional de Artă, care urma să se deplaseze la Oslo, la solicitarea poliţiei norvegiene (septembrie 2003). În scurt timp s-a aşternut o tăcere profundă asupra cazului, iar expertizarea lucrării nu a mai avut loc.
Domnişoara Pogany - o victimă nevinovată a lăcomiei proprietarilor
Faptul că acum a reizbucnit scandalul Domnişoara Pogany din cauza lăcomiei celor doi fraţi Botez, proprietarii piesei, nu mai este o surpriză! În 2007, aceştia au vândut pe Domnişoara Pogany, concomitent (?!), la doi colecţionari, norvegianul Christen Sveaas şi David Martinez din Belize, care acum îşi dispută sculptura. Oricum pentru noi, românii, nu reprezintă decât un show dureros căci nu mai avem ce câştiga după ce am pierdut totul! Totuşi, am mai avea ceva de câştigat: adevărul privind aventuroasa viaţă a Domnişoarei Pogany în România! Pentru aceasta avem nevoie de răspunsuri la câteva întrebări:
- cum a fost posibil ca sub guvernare comunistă sculptura Domnişoara Pogany să nu fie clasată şi inclusă în lista obiectelor de patrimoniu naţional mobil?
- care sunt documentele pe care s-au bazat expertul Lucian Stanciu şi prof. dr. Pavel Ţugui atunci când au afirmat că Domnişoara Pogany din colecţia Storck este falsă?
- când, cum, unde şi în câte exemplare a fost turnată Domnişoara Pogany din colecţia O. Moşescu (n.n. Se ştie că Brâncuşi îşi urmărea cu stricteţe lucrările şi nu accepta multiplicarea lor fără permisiunea sa!)?
- ce statut are lucrarea găsită de poliţia norvegiană în casa lui Bodil Cornchiessen?
Ne întrebăm şi ce va mai urma?
Bucureşti, 19 august 2009
