Dinspre Munţii Bihorului, curge Apa Dorului, Valea Arieşului, din "Fagul Împăratului". Aries, zeul luptei, al bărbăţiei, al frumosului şi al curajului. Al cinstei războinicului, al demnităţii jertfei.
Dacii îl aveau în scutul lor spiritual. Arhetipul Dragobetelui, al iubitului şi virilităţii.
O legendă criptică, străveche şi pastrată doar în memoria iniţiaţilor, spune că Aries era un tânăr voinic, cel mai de seamă care s-a cunoscut vreodata pe acest pământ. Bucuriile lui aduceau Soarele. Tristeţea lui aducea melancoliile toamnelor. Zâmbetul său înălţa primăvara. Furiile sale năşteau tunetele. Peste dealurile Ardealului, peste crestele Carpaţilor, ducea păsările şi cântecele oamenilor. Vorbea limba cerbilor. Vorbea cu vulturii şi corbii. Se înţelegea cu peştii. Pricepea gândurile fluturilor.
Reprezenta Adevărul, nobleţea Frumosului, faptele Binelui. Viteaz şi atent, nimeni nu îl întrecea.
S-a îndrăgostit de poporul său şi din această dragoste s-a jertfit pe sine, lăsându-şi trupul lumii, semn de fir de apa străbătând Ţara Moţilor, pentru ca oamenii şi ciutele şi lupii să se adape şi să îşi stâmpere setea. Iepurii şi jderii.
Dar şi-a lăsat spiritul să anime curajul. Bărbaţii tineri să ii poarte semnul şi virtuţile. În bătăliile Neamului. În supravieţuirea Poporului, oştirile să învingă duşmanii!
Pe 1 Martie, în Renaşterea Omenirii, în Marele Început al Anului, căzu pe o creastă, ca o stea din Calea Laptelui, în văzul păstorilor. Un fir de sânge i se prelinse în colţul buzelor, cum firul unui izvor, până pe albul cămeşii şi apoi pe albul ultimei zăpezi. O fată frumoasă, ca fetele de 16 ani, fu martora acelui moment. Dintr-un colţ de pădure, vecin cu acea stâncă, fata, ieşită cu mieii, zări limpezimea acelei clipe uluitoare. Fecioara alergă înspre tânăr, îi puse mâinile pe frunte şi încercă să îi redea respiraţia deodată cu sărutarea. Dar moartea nu iartă trupurile drepte ca brazii, pe cei curaţi precum raza amiezii, pe cei drepţi întru Adevăr, pe cei pe care Soarta îi alege să îi boteze. Tânărul îşi dădu jertfa.
Plansă, fata împleti un fir alb ca albul ultimei zăpezi cu un fir roşu ca firul de sânge prelins pe omăt. I-a legat acest fir împletit pe mana dreaptă ca un jurământ al iubirii veşnice şi al continuării spirituale.
De atunci, în fiecare primavară, pe 1 Martie e Ziua lui Aries. Feciorii primesc de la fete marţisoare, două fire împletite, unul alb ca acea zapadă nemuritoare, din ziua jertfei, şi unul roşu, cum firul de sânge prelins din gura luptătorului, ca un şir lung de cuvinte nepieritoare - jurământul luptei pentru Neam şi pentru Dreptate.
Trebuie spus că Dacii îşi trimiteau soliile către Zalmoxis, de Ziua lui Aries. Îl aruncau în suliţi pe cel mai frumos, mai mândru şi mai drept şi mai falnic dintre ei. Să le ducă Marea Credinţă şi Jurământ Marelui lor Zeu. Acel ales mesager îl întruchipa pe Aries.
Fetele să ştie această legendă, ca şi surorile flăcăilor, şi ca verişoarele şi ca fiicele şi ca mamele lor!
Iar flăcăii să nu uite niciodată că viitorimea lor este întru Aries. Întru acest simbol uluitor al Marţişorului.
Vreme trecută şi închisă în Mistere! Renaşterea e în inima ghioceilor!
Pe Valea Arieşului când veţi trece... purtaţi acest gând şi sorbiţi din limpezimea acelei Ape!
