vineri, 10 mai 2013

9 MAI CU HOREA GIURGIU ȘI CU VASILE MOCAN

În centru: HOREA GIURGIU
- împreună am făcut mai multe călătorii cu scopul
de a ne cunoaște patria. Într-o noapte, pe un drum buzoian,
într-o amintire de sat în care mai creștea doar prostia,
absurdul și niște cai lăsați de izbeliște în serpentine,
era să ne pierdem viețile într-un accident de mașină.
Un cal alb venise peste parbriz  ca o nălucă
a României debutului de secol XXI.
9 mai 2013. Comuna Baciu - lângă pădurea căreia Adrian Pătruț și alții ca el i-au făcut o imagine de loc al misterelor și al întâmplărilor paranormale. În realitate, misterul suprem al acestei păduri este acela care caracterizează întreaga lume vegetală - misterul ”fabricării” clorofilei. Al doilea mister este cel legat de apariția lui Adrian Pătruț însuși în pădure (apare și dispare - reapare, iar dispare). Iar cel de-al treilea mister este cel legat de tainele prieteniei care mă leagă de aproape trei decenii de sculptorul HOREA GIURGIU și de pictorul VASILE MOCAN.
9 mai a căzut anul acesta într-o zi de joi și ne-a adunat în triumvirat acasă la Horea (tizul) să citim din extraordinarul roman al lui Vasile Mocan, ”CÂNTECUL RUILOR” (așa li se spunea ciocârliilor, cândva, pe aici, prin Ardeal). 
În dreapta, cu mâinile încrucișate,
VASILE  MOCAN.
A lucrat la romanul acesta timp de aproape 20 de ani.
Mai știți vreun caz asemănător?
Dar nu o sa vă vină să credeți cât de șlefuită e fraza,
cât de lucios cuvântul, ce croi a dat materialului și
cât de migăloasă e țesătura sintaxei.
Pictor de pânze, pictor de biserici,
Vasile Mocan e un pictor extraordinar și în roman.

Romanul evocă Satul pierdut, un sat al copilăriei petrecute în miezul secolului XX, când bate ciuma roșie a prostiei și când apar bubele și buboaiele absurdului și absurdității. Satul, abia ieșit din războiul al doilea mondial, e prins între cleștii comunismului, ideologia invadează ca holera și mulți sclifosiți se  cacă pe ei. Exact ca în zilele noastre, zile în care căcăcioșii au reușit să îi depășească la număr pe beșinoși.
Și în satul evocat, în amețelile Istoriei, un om ”de o tristețe înaltă”, păstrătorul Tradiției, Înțeleptul satului - se fondează ca o Columnă - ION MISTERIOSUL...