 |
| POETUL MARAMUREȘULUI GAVRIL ALEXA BÂLE s-a născut pe 4.septembrie1963 în Cetățele, comuna Șișești, Maramureș Membru al Uniunii Scriitorilor din România. |
”FĂPTURA”
Editura SCRIPTORIUM, Baia Mare, 2010
cu ilustrații de Ioan Marchiș
Gruparea literară căreia Gavril Alexa Bâle, grupare din care fac parte și eu și care s-a format în deceniul 9 al secolului trecut, în Clujul îndatorat lui Blaga, din punct de vedere liric și filosofic, îi cuprindea pe Daniel Hoblea, Cristian Contraș, Ioan Tudor Ștefan dispărutul Alexandru Hălmăgean și Victor Țarină. În orizontul formativ pe care îl construiam atunci ca semn al unei înalte prietenii cercetătoare, dobândeam curaj, curaj pe care îl adăugam freneziilor noastre - manifeste ale unei stări de spirit imposibil de uitat. Vremea era cenușie și îl plagia pe George Orwell, parcă ploua mai mult și mărunt și rece dintr-o lungă toamnă ce se zvârcolea pe un cer trist și plumburiu. Oamenii umblau ca șoarecii, învăluiți în mantiile blazării, pe străzile pavate cu dalele însingurărilor și alienărilor unui regim totalitar. Tinerețea noastră își căuta însă filele de carte între coperțile prăfuite ale bibliotecilor ori în literatura de samizdat. Și într-o astfel de conjunctură, într-un astfel de anturaj, pliat pe suferințele metafizice specifice, descopeream, îndeosebi, poezia lui Rainer Maria Rilke și Georg Trakl.
Gavril Alexa Bâle se extrage, în substanța poeziei, din (și în) acel univers, ca noi toți, de altfel, cei care am produs, apoi, resurecții. Ne uimesc încă și azi, făpturile îngerești ale lui Rilke: pe Gavril scriindu-și versurile, pe noi lecturându-le.
Frumos acest cuvânt: ”Făptura” pe care poezia îl poate grafia doar cu Litera dintru început majusculă. Făptura, deja, este un ideal atins, este devenirea împlinită. Toate atributele ce i se pot da sunt dependente de diafan și reazemul Sufletului e suprema ei atitudine. În Făptură nu trăiește nici paradoxul și nici echivocul. E Făptuirea realizată. Nu este în curs de făptuire cum se precede în Etică și în Estetică, nici prefigurare cum ne anunță Logica. Ci este ceva de deasupra și în deasupra tuturor celor ce țin de Ființă pentru a o transcede. Așa sunt Făpturile angelice ale lui Rilke, așa se cuvin să fie, ca în descrierile Sfântului Augustin.
Gavril Alexa Bâle are această temeinicie, de a descrie Făptura, cu ochii lui, cu instrumentele lirice ale sale, așa cum simte, așa cum îl animă speranța și talentul. Cartea sa de poezie, ”Făptura” e o incursiune în retroversiunea Ființei. Și trebuie spus că acest cuvânt, retroversiune, se referă la o retraducere a unui text în limba din care fusese tradus.Incursiunea poetului la care ne referim e dată tocmai de această reprefacere a rostiri lirice, de reîntoarcerea conținuturilor la matcă. Și Gavril Alexa Bâle se reconstruiește, prin această reîntoarcere la Sinele Limbii Originare, Sinele Poetului, în temerarul avânt de a readuce și Lumea de acolo de unde plecase, în Primordial - obsesie a tuturor marilor poeți.
”Căutați mai adânc în întâmplări/ sunt multe în ziua oricărei făpturi” - își deschide poetul volumul. Făptura e creație a Domnului și ceea ce i se întâmplă stă în multe dintre cele ce se întâmplă și toate cele ce i se întâmplă sunt în ziua ei, adică în viața ei, ca o zi a Domnulu, adică precum o viață dăruită de Domnul Făpturii Sale. În acest fel ne descrie Gavril Alexa Bâle Ziua Domului, ca pe o Sărbătoare Spirituală, zi pe care trebuie s-o căutăm, să îi cercetăm mulțimea întâmplărilor, faptelor și făptuirilor și înfăptuirilor întru cunoaștere și întru trăire. E un limbaj de o religiozitate solemnă în acest debut de discurs liric, semn al estompărilor desacralizărilor și demitizărilor specifice degradărilor și dezumanizării.
”îți vin în minte nume/ făptură sunt toate acele nume/ și încă multe pe care nu le știi/ sunt nume pe care ai vrea/ să le strigi pe la răspântii/ să le rostești în piețele aglomerate/ să le scrii pe porțile cetăților/ ori să le lași scrijelite/ pe copacii de la marginea drumului” - pentru că numirea Făpturii e datoria Poetului și nevoia organică a sa de a locui deodată cu numele date în temerara sa reîntoarcere și călătorie. Copacii din marginea drumului său sunt viețile interioare, numele de pe cetăți sunt amintirile strămoșilor spre care duce drumul... factorii sobri ai sacralizărilor. Poetul călătorește în interiorul Arhetipului, într-o adâncime mistică și crepusculară.
”caută pe harta simțurilor/ pe harta bucuriei și a fricii/ cu arătătorul afumat de făclii/ caută cum căutai sătucul tău/ pe harta uriașă de pe peretele clasei/ când erai la școala primară” - acesta e drumul care duce spre Făptură, drum spre toate cele care țin de copilărie, de hărțile ei mitice lipite pe retina castității Ființei, în solaritatea unei geografii imperios necesar sa fie recuperate.
”Făptura” este un ciclu de versuri ca o curgere de apă. poate apa aceea a râurilor de munte, apă limpede si purificatoare, ca o apă de mare, poate, care ține corăbiile și pașii Domnului, poate ca apa lacurilor peste care alunecă lebede, eminescian. Și poate că această pledoarie, a poetului Gavril Alexa Bâle, să rezoneze în conștiința colectivă, în ritmul unei bine vestite îndrumări. Pentru că acesta e rostul Poetului: să atingă cerul albastru cu degetul și să deseneze pe el un drum. ”Făptura” e o creație a Bunului Dumnezeu și desenul Poetului.
În cazul poetului Alexa Gavril Bâle desenul descrie Întoarcerea Acasă:
”o ceată imensă de făpturi/ o ceață străvezie de chemări/ mulțimea aceasta de gânduri/ spre Tine, Doamne, suspină/ unde nu este frică și nici îndoială/ unde inimile bat pas de front/ asemenea ostașilor/ ce se întorc de la război/ unii alături de alții/ unii în spatele celorlalți/ unii pentru ceilalți.”
