UN INTERVIU DE ANDRA DUMITRESCUAu trecut cinci ani de la un eveniment fără precedent în istoria ţării, ce avea să schimbe pe termen lung imaginea României. Trei ziarişti români erau răpiţi în Irak. Până la eliberarea lor, toată lumea a urmărit cu sufletul la gură imaginile care veneau de la postul arab de televiziune Al Jazeera sau comunicatele succinte de la Cotroceni. Odată eliberaţi, cei trei au avut parcursuri profesionale diferite. Unul singur însă a încercat cu orice preţ să afle ce s-a ascuns în spatele acestei afaceri, Ovidiu Ohanesian. În cele din urmă, asta a fost... O afacere pusă la cale din ţară ! În întreaga poveste, s-a vorbit mult despre complicitatea serviciilor secrete şi a politicului la nivel înalt. Încet, încet, au ieşit la iveală fapte şi personaje care au dus la conexiuni cu traficul de armament şi terorismul... şi despre care ziaristul a publicat, în timp, în presa centrală, dar şi în Obiectiv sau Impact. Întreaga afacere a devenit dosarul « Răpirea din Irak ». Iar veridicitatea investigaţiilor lui Ovidiu Ohanesian a fost confirmată de cartea „Prădarea României” care cuprinde mărturiile procurorului Nastasiu. Despre toate acestea, despre destinul celor trei, dar şi despre evenimente care se leagă într-un fel sau altul de „Răpirea din Irak”, în cele ce urmează!
... Americanii protejează de cinci ani un terorist...
Rep.: În ziua de 28 martie 2005 se petrecea un fapt fără precedent în istoria României - trei ziarişti erau răpiţi şi dispăruţi undeva, în Irak. Şocul asupra opiniei publice era unul uriaş... Zile întregi, lumea aştepta cu sufletul la gură cea mai mică informaţie despre voi... Cum vezi acum ceea ce ai trăit atunci ?
O.H. : Amintirile se estompează odată cu trcerea timpului. Am fost impresionat de solidaritatea oamenilor simpli cu cei rapiţi, dar mai ales solidaritatea colegilor de breaslă.
Rep.: Au trecut, iată, cinci ani de la răpirea de la Bagdad... Ai publicat « Amintiri din portbagaj » şi, apoi, « Puterea din umbră » în acest timp. Cum au trecut aceşti ani pentru tine?
O.H.: Cu suişuri şi coborâşuri. Am încercat să scot la iveală adevărul despre Afacerea «Răpirii din Irak». Parţial, am reuşit. Important este faptul că am expus adevăratele operaţiuni din spatele răpirii. Trafic şi contrabandă cu armament, afacerişti, politicieni şi ofiţeri ai serviciilor secrete implicaţi în afaceri murdare alături de teroristul Omar Hayssam.
Rep.: Încă se mai vorbeşte despre răpirea din Irak... Este încă în actualitate... Vorbeai despre culisele unei diversiuni – despre amănunte incitante privind răpirea. Aparent,
operaţiunea fusese săvârşită în exclusivitate de membrii unei grupări teroriste locale. Aş vrea să reluăm aceste aspecte...
O.H. : Chestiunea cu gruparea teroristă locală este o glumă. Este foarte clar că operaţiunea Răpirea din Irak este mult mai amplă. Dacă ar fi să amintim faptul că marele traficant de armament Viktor Bout a fost arestat în Tailanda într-un dosar disjuns din « Răpirea din Irak » sau că americanii protejează de cinci ani un terorist cetăţean american, Mohamad Munaf, condamnat pentru răpirea cetăţenilor români şi ar fi de-ajuns.
…Răpirea a fost organizată în România
Rep.: Când a apărut pe piaţă, a fost privită o carte-document terifiantă, ca un adevărat thriller politic în care se încerca să se prezinte filmul teribilelor evenimente. Peste toate apare, însă, bănuiala ta că actul terorist a fost pregătit încă din Romania. Prezinţi informaţii extrem de interesante...
O.H.: Desigur! Studiul Afacerii « Răpirea din Irak » poate face lumină în evenimentele nebuloase ale României post-decembriste. Parţial, răpirea a fost organizată în România, operaţiune gândită de cercurile puterii cu rădăcini adânci în vechea Securitate.
Rep. : Totul se leagă... motivele, noua securitate şi presa… deplasarea în Irak era pentru tine o şansă unică de a realize un interviu cu un important om de stat... premierul Allawi. Dar pentru ceilalţi doi ziarişti ?!
O.H.: La primă vedere, Allawi era cel mai important. Dar, în spatele plecării mele au stat şi alte motive. Relaţia României cu spaţiul arab înainte de 1989, construcţiile militare şi industriale, demnitarii irakieni şcoliţi la facultăţile din ţara noastră, exportul de armament derulat de vechea şi noua Securitate, ca să amintesc doar câteva, dar şi multe alte subiecte detaliate în presa de-a lungul anilor.
Rep. : Zilele fierbinţi... petrecute la beci, legăturile periculoase, surprizele, ceea ce numeai « Ieşirea din Iad », « Ostatici în Irak, deţinuţi de lux la Bucureşti ». Cum le vezi acum, la distaţa asta în timp ?
O.H.: Cu detaşare. După cinci ani de anchetă, am reuşit să aflu destule amănunte ale diversiunii. Ar fi cazul să amintesc faptul că în groapă, am stat alături de ofiţeri de toate naţionalităţile. Tăcerea franţuzoaicei Florence Aubenas, sau a americanului Roy Hallums să fie întâmplătoare... ?!
Dosarul „Răpirii” este mult mai sensibil decât Revoluţia sau Mineriadele...
Rep. : În octombrie trecut, preşedintele Comisiei de Politică Externă din Senat, Titus Corlăţean, a cerut desecretizarea dosarului privind răpirea jurnaliştilor în Irak, motivând că: ”Trebuie ca opinia publică să afle ce este, de fapt, în spatele acestei istorii extrem, extrem de complicate care îl pune pe şeful statului român într-o poziţie absolut penibilă şi asupra căruia există numeroase semne de întrebare". În actuala frenezie a desecretizării dosarelor Revoluţiei şi a Mineriadelor, crezi că există o minimă şansă şi pentru aflarea adevărului despre răpire?
O.H.: Nu este singurul. Şi doamna Norica Nicolai a cerut desecretizarea. Corlăţean ştie ce spune. Şansa României de a scăpa de lustrabilii din toate partidele politice stă în dosarele Hayssam. Dosarul „Răpirii” este mult mai sensibil decât Revoluţia sau Mineriadele, pentru simplul fapt că este recent. Infractorii trăiesc bine-mersi, ba mai mult, se află la putere şi beneficiază de imperiul creat de teroriştii arabi în România.
Rep. : În urmă cu o lună, « colega » de captivitate dădea un interviu în care declara : « Se spune că în viaţa fiecăruia există o cumpănă. Cred că asta a fost cumpăna mea... M-a marcat ceea ce s-a întâmplat, m-a marcat faptul că o asemenea atrocitate a putut fi aranjată liniştit, de la Bucureşti, şi multitudinea de speculaţii şi de mituri care s-au creat în jurul acestei întâmplări. Mă întreb şi acum: dacă telefoanele lui Omar Hayssam erau ascultate, cum de n-a înţeles nimeni că pregăteşte ceva şi dacă cineva a înţeles, de ce nu am fost avertizaţi? Că lucruri atât de grave se pot întâmpla într-o ţară civilizată, aşa cum ne credem, m-au marcat personal şi profesional. » Elena Udrea spunea că Marie Jeanne a ştiut de răpire... În acest context, cum ţi se par aceste declaraţii ?
O.H.: Că ştia de răpire este de notorietate. Există mărturiile anchetatorilor irakieni, dar şi declaraţiile arabilor implicaţi în celula de criză de la Ambasada României din Bagdad. Autorităţile române nu şi-au făcut treaba. Procurorii nu au anchetat personajele implicate. Nu au fost audiaţi cu profesionalism principalii pioni: afaceriştii, politicienii, ofiţerii serviciilor secrete legaţi de Omar Hayssam. Or, este de notorietate apropierea familiei senatorului Ion Vasile de teroristul sirian. Bineînţeles că serviciile secrete ştiau tot, au interceptări şi tocmai de aceea exstă o parte a dosarului secretizată de preşedintele Băsescu. Un dosar greu folosit pentru şantajarea unor importanţi oameni politici, cu care Băsescu se menţine la putere.
Acolo, un singur om a fost aproape de moarte cu adevărat...
Rep. : Marie Jeanne mai spune că singura ei nedumerire este « Care a fost miza pentru care trei oameni au fost duşi la moarte? Nu cred în teoria că cei care au fost în spatele acestei poveşti au făcut-o pentru câteva milioane de dolari. Cred că e ceva mai grav la mijloc. Cred în varianta unei operaţiuni organizate de servicii care nu sunt neapărat româneşti şi care a scăpat de sub control. Şi adevărul crunt e că în mod clar eram cu toţii dispensabili, pentru că noi puteam muri din prima clipă când am fost ridicaţi de răpitori. » Pentru tine mai există nedumeriri?
O.H.: Aiureli. Acolo, un singur om a fost aproape de moarte cu adevărat. Ce nedumeriri ? Avem doi terorişti internaţionali vinovaţi de răpirea unor cetăţeni străini, ambii scoşi afară din ţară şi protejaţi de justiţia română. Cu complicitatea serviciilor secrete şi a politicului la nivel înalt. Discutăm de documente strict secrete făcute publice şi de mărturiile procurorului de caz, Ciprian Nastasiu, fost procuror şef adjunct DIICOT.
Rep.: Ce crezi că a vrut să însemne: „ Viitorul va fi, cu siguranţă, interesant, îi asigur de asta pe prieteni, dar mai ales pe duşmani!” din finalul interviului ei?
O.H.: Avertisment! Cu alte cuvinte, „Cine dă în mine, dă în fabrici şi uzine”. Cârdăşia cu serviciile secrete îţi dă forţă şi tupeu.
Rep.: Despre cealaltă colegă de captivitate, franţuzoaica Florence Aubenas, ce mai ştii?
Ce a devenit ea, odată ajunsă acasă, în Franţa? Ai mai păstrat legătura cu ea? Care e adevărul despre perioada ei de captivitate?
O.H.: Dacă nu trimiteam eu procurorii după ea, nici în ziua de azi nu recunoştea că a fost în beciul din Irak cu noi. Trebuie să adaug că Florence este fata unor diplomaţi de rang înalt. Astăzi este la un ziar mare în Franţa şi a fost numită la conducerea unui important ONG pe probleme de închisori. Ce să mai vorbim de americanul Roy Hallums, care a stat lângă mine, dar nu a scos nici o vorba de acest lucru. Este fost ofiţer marines. Vă spune acest lucru ceva ?
Nivelul corupţiei şi crimei organizate... au atins sitemul nervos central al statului...
Rep.: Tu ai avut un parcurs profesional diferit de cel al celor doi colegi... În timp ce ei ocupau nişte locuri călduţe, tu încercai să dai de capătul acestei poveşti terifiante. Ai plecat de la România liberă, ai întâmpinat diverse obstacole, dar nu te-ai dat bătut. Timpul pare să îţi aducă noi dovezi... care îţi confirmă cele mai multe dintre bănuieli. Cartea fostului procuror Nastasiu a făcut lumină asupra unora dintre evenimente?
O.H.: Cartea lui Nastasiu „Prădarea României” este senzaţională. Lăsând la o parte confirmarea celor aduse de mine în atenţia opiniei publice de-a lungul anilor, Nastasiu a prezentat situaţia reală a României. Nivelul corupţiei şi crimei organizate care au atins sitemul nervos central al statului... Da! Nastasiu a spus adevărul, eu am adus documentele.
Rep.: Prezent la lansarea cărţii "Prădarea României", care cuprinde mărturii ale lui Nastasiu privind cazul Hayssam, fostul anchetator s-a referit la răscumpărarea jurnaliştilor. Întrebat despre faptul că s-ar fi plătit 12-13 milioane de dolari pentru recuperarea românilor din mâinile răpitorilor, bani din care ar fi ajuns cu mai puţin de patru milioane de dolari "la destinaţie", Nastasiu a spus; "Aşa cum scriu şi-n carte, paragraful cu privire la răscumpărare sună în genul următor: «Am auzit o poveste şocantă, interesantă, din surse americane şi irakiene, la acel moment»". Cum comentezi?
O.H.: Am mai spus-o. S-au scos bani mulţi în aceasta Afacere. Întrebarea este ce s-a făcut cu ei. Documentele irakiene vorbesc de o sumă asemănătoare. Se va afla în cele din urmă cine a semnat pentru bani şi unde au ajuns sumele respective. Vă dau doar un indiciu : ofiţerul SIE, Mihai Ştefan Stuparu, prezent în mijlocul evenimentelor din Irak a fost promovat la Ambasada României din Australia, iar generalul SIE, Adrian Isac, însărcinat cu eliberarea ostaticilor a fost trecut în rezervă, fără niciun fel de recunoştinţă din partea Cotrocenilor.
Băsescu ajunge pas cu pas în aceeaşi situaţie cu fostul dictator Ceauşescu
Rep.: În legătură cu publicarea cărţii în plină campanie electorală, autorul Victor Gaetan a susţinut la conferinţa de presă, că preşedintele Traian Băsescu, de-a lungul celor cinci ani, a ascuns " în mod sistematic adevăruri şi a acoperit crima organizată şi nu răspunde acelor întrebări (despre fuga lui Hayssam-n.r.)"... Şi totuşi, efectul nu a fost cel scontat... De ce?
O.H.: Cartea a avut efectul scontat. Nu este vorba numai despre campania electorală, ci despre imaginea preşedintelui pe plan internaţional. Băsescu ajunge pas cu pas în aceeaşi situaţie cu fostul dictator Ceauşescu. Întăreşte, foloseşte şi îţi subordonează an de an serviciile secrete, asociindu-şi imaginea cu operaţiunile necurate derulate de acestea.
Rep.: Crezi că îl vom vedea pe Hayssam extrădat în România? Şi dacă da, crezi că declaraţiile sale vor avea impact asupra întregii vieţi politice româneşti?
O.H.: Nu cred, dar sper ca autorităţile române vor face la un moment dat tot posibilul să îl recupereze. Declaraţiile lui Omar Hayssam pot schimba radical faţa societăţii româneşti. Hayssam ar putea devoala mare parte din sistemul ticăloşit care ne conduce de peste 20 de ani.
Rep.: Cum se face că ai hotărât să vii în Gorj pentru o perioadă mai lungă, eventual să lucrezi aici? Ai renunţat la presa centrală, la Bucureşti? După acel maxim al carierei, acum preferi să intri într-un con de umbră... De ce?
O.H.: Nu cred că este vorba de un con de umbră. M-am implicat în două proiecte : unul este ziarul „Gorjeanul”, cel de-al doilea este o emisiune la televiziunea locală „Acces”. Eu le-am privit ca pe o şansă, o experienţă în plus. Funcţia de redactor şef în cadrul oricarei publicaţii este o misiune dificilă. Am să încerc să fac faţă, ba chiar mai mult, să contribui la ridicarea calităţii editoriale a publicaţiei. Din păcate, din motive mai mult sau mai puţin obiective, presa scrisă centrală se departează din ce în ce mai mult de misiunea sa. Cea de a informa corect şi complet cititorul!
Rep.: Cum se face că ai dat presa centrală pe cea locală? Ai primit ameninţări, nu mai eşti lăsat să publici? Se doreşte o reducere la tăcere în privinţa acestui moment neelucidat nici după cinci ani? Sau ai nevoie de un moment de linişte pentru o revenire spectaculoasă?!
O.H.: Eu nu am nevoie de o revenire spectaculoasă pentru că nu m-am considerat vreun geniu sau vreo vedetă. Am rămas acelaşi simplu jurnalist, implicat cu totul întâmplător într-o afacere cu miros informativ, excesiv mediatizată. Am ajuns cunoscut numai datorită colegilor mei jurnaliştii care au mediatizat intens Răpirea din Irak, un eveniment care a schimbat pe termen lung imaginea României.
A consemnat Andra DUMITRESCU
