vineri, 30 iulie 2010

VASILE POP - NEGREŞTEANU


S-a născut în Ţara Oaşului, ţară cu nume generic pentru puterile multor creaţii biologice (fiindcă etimonul ei este un OU, un OUAŞ), ca un cerc, o căldare uriaşă înconjurată de ramurile nord-carpatice – Munţii Păduroşi, Munţii Oaşului, Gutâiului, Ţibleşului şi Rodnei. În această imensă concavitate, satele sunt asezate în luminişuri de pădure, luminişuri ca nişte ochi ai Tradiţiei, ca nişte ouşoare - expresii ale Puterilor genetice.
Prenumele său derivă din Bess/Bass care se învăluie în Boss (despre bessi vorbit-au Herodot şi ceilalţi antici din Hellada) şi din ILA, zeiţa indoeuropeană a poeziei şi a cântecului. Din truda iniţiatică a bessilor dedicată lui Dionysos şi din împletirea incantaţiilor (versuri şi melodice) a apărut, în vreme, acel apelativ/titulatură a nobilităţii şi a sacrului care avea să strălucească în ochii Istoriei: BASILEUS. Din rădăcini mitice şi din zvârcoliri de lupte şi din frământările lui Cronos. VASILE (Basil).
Numele de familie, POP, exprimă pop-ul, stâlpul de hotar, stâlpul de însemn şi de scriere a Cărărilor pastorale, Coloana ceriului.
Negreşteanu, cel din Negreşti - Negrul definind Nordul, în chip străvechi iniţiatic, "văzut" de istoricii antici ca fiind hiperboreean. Hiperboreea fiind Ţara luminii, Negrul e apanajul Misterului Luminii. Homer era Orbul. Negrul exprimă Înţelepciunea.

VASILE POP-NEGRESTEANU .

Pictorul care cantă la fluier şi la vioară horile străvechi ale strămoşilor săi şi care ne spune, în atelierul său, că duce notele muzicale în culori şi că, în ritmuri, le transportă pe panză. Privind aceste lucrări ale sale cu aceasta lentilă a mărturisirii sale, înţelegi limpede de ce le simţi timpii şi pulsul.

"Eu, din cântecul meu şi din cântecul vechi oşenesc, vreau să pun pe note culorile pentru ca ele să cânte în pictură. Vreau să fac pictura să cânte!"

El are o invenţie pentru aceasta: o pensulă-fluier. Brevetul acestui instrument al sufletului său este un Brevet Cosmic.
Dar stai să îl asculţi cum cantă! Stai şi priveşte-i lucrarile! Opreşte-te omule şi contemplă! Şi înţelege!
Fiindcă îşi descrie Vasile Pop-Negreşteanu ţinuturile interioare:
"Ţara Oaşului - iată un ţinut care îmi sună precum bătaia sângelui şi îmi răspunde mai din adâncuri decât până unde mă poartă puterea simţurilor. "