UN ALTUL

Îți scriu pentru că pleoapele tale ca niște petale
Bat șirul secundelor - șir al respirațiilor mele
Adie vântul și-aduce cu sine
Umărul tău drept: acolo.
Umărul tău stâng: pe el crește mușchiul verde Spre Nord.

Surâsul nu este întotdeauna indicativul sincerității
Nici viperă să-și lase veninul mereu pe buze
Căci uneori cerul înnegrit coboară alungându-l
Și-n locul lui lasă un alt surâs. Un altul.

Fruntea e ca o recapitulare a morții
Pentru cei care o cunosc dinainte de a muri
Pentru cei care-și caută febrele
În acea habotnică și haină umflătură...

Fruntea e umflătura și tumefierea pe care
Doar un altul le are dacă le înalță ca flamuri
Dacă un altul se anină de ele dacă un altul
Se percepe pe sine un altul.

Și-atunci un altul se face surâs și se lasă pe buze
Ca o ploaie din înaltul altuia
Altcuiva ștergându-i surâsul cu o feșă
Și altcuiva dăruindu-l ca pe o binecuvântare.

Un altul îți scrie pentru că pleoapele tale
Ca niște petale
Bat ritmic secundele și respirațiile mele
Adie vântul și-n vânt peste case și peste arbori
Plutește umărul tău drept 
Peste rotulele genunchilor mei.