Parfumul tare al narciselor
Eminescu s-a născut pe 20 Decembrie 1849, la Ipoteşti.
Străbunii săi se trăgeau din satul Vad situat în Ţara Făgăraşului (cercetătorul Dimitrie Vatamaniuc a găsit documentele care atestă acest nume unic, Eminovici, în registrele bisericii din Vad). Satul Vad are în preajmă un câmp minunat, singular în lume: Poiana Narciselor, flori care izbucnesc spectacular în miezul lunii mai. Sper să ajungi şi tu, cititorule, să simţi acest câmp. Eu voi merge anul acesta acolo, de Sfinţii Constantin şi Elena, când se va face, ca în fiecare an, o mare nedee. Va fi minunat. În drumul său către Sibiu, adolescentul Eminescu a trecut prin Vad şi s-a nimerit să fie chiar de Sarbătoarea cu pricina şi, trecând prin Poiana Narciselor, prăbuşindu-se între ele, privind norii albi lunecând pe cerul albastru, el respira parfumul puternic al florilor pe care îl respiraseră şi strămoşii săi, parfum care a înălţat în sine arhetipul străbunilor săi. Parfumul tare al narciselor.
Mihai Eminescu s-a născut de Indrea, mare sărbătoare dacică, moştenită în Tradiţia românească sub numele de Ignat.
Pe vremea aceea naşterile erau înregistrate de biserică, cea care şi elibera certificatele de naştere. Căminarul a mers la preot să îşi înregistreze fiul. În casa parohială preoteasa, împreună cu boresele satului, frământa aluatul, căci venea Crăciunul şi trebuiau să facă plăcintele, cozonacii şi colacii pentru colindători. În curte, popa purta cizme, cojoc şi căciulă fiindcă era o iarnă geroasă, cu strat de omăt gros - erau altfel de ierni, pe atuncea, aspre ca în basme, cu bucuriile nămeţilor şi copii care sculptau în zăpadă omuleţi mai înalţi decât ei. În curtea popii trei mireni tăiau porcii să pună slăninile două săptămâni în apă sărată şi-apoi la fumătoare, laolaltă cu şirurile de cârnaţi, să le agaţe în capăt în pod, sub coperiş. Deh! Slănina popii!
Căminarul intră în curte, vesel să le dea vestea cea bună. Mirenii se opriră din tăieri şi din sânge şi-l îmbrăţişară iar popa luă sticla cu răchie şi îi dădu să beie. Se născuse marele Eminescu.
Nu ştiau ei ce o să ajugă pruncul, nu ştiau ei că plodul de care se bucura într-atât bărbatul care acum gusta din şorice, deopotrivă cu ei lăudând pe Domnul, avea să dea Limba Română modernă, că avea să ajugă precum Shakespeare, precum Goethe, precum Schiller. Dar se bucurau şi se îmbrăţişau căci la creştini venirea unui copil pe lume este o mare binecuvântare. Şi iată, Mihai se născuse în preajma Naşterii Mantuitorului. Popa îl chemă pe domnul Gheorghe în casă şi îl rugă să şeadă cu toată lumea la masă, în ospăţul de pomană al porcului. Registrul de naşteri însă nu mai avea loc de însemnare. Popa ii spuse omului că va merge la Botoşani, la protopopiat, pe 14 ianuarie, după Sărbători, după ce va trece Boboteaza, după ce va fi gătat de umblat cu Crucea.
Pe 14 ianuarie protopopul îi aştepta pe parohi la şedinţa de Început de An.
Acolo au să meargă popii cu muierile lor, să se adune laolaltă, să-i ducă protopopului şunci de carne şi slănină şi din vinurile cele bune, plăcinte şi cozonaci. S-or ospăta şi s-or veseli că aşa se face în rânduiala popească şi cu acea ocazie va lua un Catastif nou, în care-l va trece pe pruncul născut, şi îi va da domnului căminar certificatul de naştere al fiului său a doua zi, adică pe 15. Aşa era trecut în registrul bisericii din Ipoteşti Mihail Eminovici, "născut pe 15 ghenarie 1850".
Pe 21 Mihai era botezat.E foarte importantă data naşterii unui om. E vorba despre conjucturile astrale, e vorba despre Destin. Din nefericire, acolo unde trebuia să meargă Eminescu, la şcoli ori la angajare ori în alte părţi... trebuia să prezinte certificatul de naştere.
Graba popii din Ipoteşti, din ziua de 15 ianuarie 1850. Popa trecu în catastif numele plodului ca fiind născut în ziua aceea. Aşa rămase apoi şi în certificatul pe care l-a eliberat ulterior, căci pe certificatul de naştere trebuiau trecute datele exacte din catastif. Nici popa cel distrat, nici căminarul nu socotiră de prea mare importanţă această "mică" eroare de datare şi o trecură cu vederea. Dar frumoasa mamă a lui Mihail, doamna Raluca, nu avea cum să nu reţină acest moment crucial. Era al şaptelea copil al ei şi mai avea să îi dăruiască soţului ei încă patru. Din dragoste.
La înscrierea sa în Societatea JUNIMEA, unde nu se cereau certificatele de naştere, Eminescu avea să îşi declare data naşterii: 20 DECEMBRIE 1849. Aşa stă înscris în Registrul membrilor Societăţii. Care om nu îşi cunoaşte Aniversarea? Mămica sa, dulcea sa mamă (O, mamă dulce mamă din negură de vremi/ Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;/ Deasupra criptei negre a sfântului mormânt/ Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,/ Se bat încet din ramuri, îngână glasul tau.../ Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.), mama sa cea dulce era dulce fiindcă îl alăptase, îi dăduse făptura. Şi această mamă, ca toate mamele din lume, ştia exact când îşi născuse fiul. Iar fiul ştiuse, de la mama sa cea dulce, ziua frumoasă în care se născuse. E important să ştim când s-a născut Mihai Eminescu. Să ii celebrăm Aniversarea atunci când se cuvine. După cum nu putem celebra Crăciunul în toiul verii ori într-altă zi decât pe 25 Decembrie.
