Andra Dumitrescu este depozitara unui fond de informaţie despre Opera lui Brâncuşi de la Târgu Jiu care trebuie să îi alerteze pe impostorii ori pe mediocri care dau târcoale monumentului - fie pentru a se "lustrui" pe ei, fie pentru a dobandi avantaje de natură financiară ori profituri urâte.
Andra Dumitrescu este o conştiinţa civică absolut pertinentă şi curată moral de care Târgu Jiu, românii şi Occidentul au nevoie pentru a-l păzi pe Brâncuşi de inamicii care nu se mai sfârşesc. Generaţii de generaţii de asalt lovesc în valuri opera brâncuşiană de la Târgu Jiu. Atenţie! însă, Andra Dumitrescu e ochiul generaţiei noastre şi verbul său va lovi fără milă in destuii atentatori, sclifosiţi ori ba. Fiindcă ne ajung deceniile de batjocură pe care Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu le-a suportat. Fiindcă destulă umilinţă a mai îndurat Brâncuşi, se vede că nu doar în timpul vieţii ci şi în posteritate.
Andra Dumitrescu este intelectualul care are lecturile moraliştilor francezi, intelectualul luptei pentru principii, atît de rar în România de azi. Moşule Brâncuşi, eşti încă odată reprezentat, demn, cum merţi, cum ne iubeşti tu pe noi, cei care alcătuim poporul tău, românesc.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
ANDRA DUMITRESCU
O obsesie ... numită Brâncuşi
Ce urmăresc, de fapt, Mihai Radu şi Mica Ertegün?!
Arhitectul Mihai Radu este un personaj care a apărut la Târgu Jiu în contextul lucrărilor de restaurare de la Coloana fără Sfârşit. Încă de la început, a văzut aici un potenţial obiectiv pentru un viitor proiect care să îi lege numele de Brâncuşi. Iar relaţia cu Radu Varia, demolatorul Coloanei, este una de notorietate, în ciuda faptului că arhitectul Mihai Radu o neagă. Pe holurile Ministerului Culturii, în prezenţa dr. Ing. Doina Frumuşelu, fostul primar Nanu l-a implorat pe Mihai Radu să stopeze orice tentativă de demontare a Coloanei de către Radu Varia. Ceea ce nu s-a întâmplat ! Cum-necum, a reuşit să se delimiteze de Radu Varia, care, în felul său, era ceva mai uman. Dar, la fel ca ca şi acesta, Mihai Radu apelează la o mai veche practică. Ocoleşte cu obstinaţie presa locală, în favoarea presei centrale pentru a-şi face cunoscute ideile şi proiectele. Ori, este de notorietate faptul că în perioada nefastă, de aşa-zisa restaurare a Coloanei fără Sfârşit, toate conferinţele de presă aveau loc la Bucureşti, în hoteluri de renume, fiind urmate de cocteiluri pentru ziariştii invitaţi, dar care nici măcar nu s-au ostenit să vină la Târgu Jiu, ca să vadă cum stau lucrurile. Niciodată, vreun ziarist din Gorj nu a fost invitat să participe la astfel de manifestări mondene, până la urmă. Aşa se face că aventurierul care a pus Coloana jos, dar şi World Monuments Fund care a inclus pe lista monumentelor aflate în ruină Ansamblul de la Târgu Jiu au fost prezentaţi ca nişte reali „iniţiatori” ai procesului de salvare o unei opere ce „stătea să cadă”. Scandalul în jurul restaurării a pornit abia după aproape patru ani de la demolare, când lucrurile nu mai puteau fi ascunse, o dată cu preluarea de către Ministerul Culturii a acestei probleme. În aceste condiţii, s-a aflat şi faptul că: „în niciun caz opera lui Brâncuşi nu se afla într-o stare de degradare care să necesite intervenţia de urgenţă”, potrivit profesorului Dan Lungu de la Facultatea de Construcţii.
Şi, totuşi, Mihai Radu urmăreşte obiectivul “Coloana Infinitului” de vreo 14 ani, încercând să-şi materializeze cu orice preţ un proiect pe care nu i l-a cerut nimeni. Cineva îl caracteriza ca făcând parte din “lupii tineri”, care îşi urmăresc şi îşi impun ideea indiferent de consecinţe…
“Singura iniţiativă a venit de la arhitectul American”
După zece ani, de la restaurarea Coloanei ce nu ar fi trebuit restaurată, cel puţin, nu prin demontare, se procedează în aceeaşi manieră, cu aceeaşi lipsă de transparenţă faţă de publicul gorjean. În schimb, în numărul din 23 iunie 2010 al cotidianului România liberă se subliniază: „WMF a fost principalul partener al României la restaurarea Coloanei Infinitului, demers început în 1996 la iniţiativa Micăi Ertegün, de altfel membru în board-ul Fondului Mondial al Monumentelor (n.n. când a fost inclusă pe lista monumentelor în pericol, având nevoie urgentă de restaurare, fapt ulterior contrazis şi de experţii UNESCO) .
Singura iniţiativă a venit de la arhitectul American subliniază aceeaşi publicaţie, uitând să specifice că nimeni nu a cerut aşa ceva, mai cu seamă în perioada pe care o traversează ţara, nici nu a fost luată în calcul organizarea vreunui concurs pe o astfel de temă sau ridicarea unei construcţii de o asemenea anvergură, atâta vreme cât la Târgu Jiu exista un Centru “Brâncuşi.”
Ori arhitectul Mihai Radu a făcut un proiect pe care doreşte să îl vadă realizat. Indiferent când! Merge pe teoria paşilor mărunţi şi siguri. A întrevăzut o posibilitate de a-şi lega numele de cel al sculptorului în 1999, a făcut un proiect necomandat de nimeni, a participat cu el la un concurs, a revenit în 2003, a achiziţionat apoi un teren. Dacă a văzut că atunci că nu este posibilă punerea în operă a proiectului, a mai lăsat timpul să treacă, împreună cu Mica Ertegun a adus în plimbare câţiva investitori şi în tot acest timp şi-a făcut lobby, prezentând nişte realizări, printre care Muzeul Brâncuşi şi restaurarea Coloanei (!).
Din propriul portofoliu, publicat pe internet, rezultă că Mihai Radu a realizat: “Proiecte importante din activitatea firmei: …restaurarea Coloanei Infinitului- Brâncuşi, Muzeul Brâncuşi, Sediul central al Consiliului Economic al Naţiunilor Unite, de la Adis Ababa, Etiopia, Birourile Procter&Gamble şi multe altele.”
Aportul său la restaurarea Coloanei fără Sfârşit nu este unul atât de important încât să şi-o asume. Potrivit spuselor sale publicate în România liberă din 23 iunie, “Firma de arhitectură din SUA a fost contactată de WMF şi Mica Ertegün în 1997(n.n. în ce calitate, o firmă de arhitectură!?) în vederea verificării calităţii procesului de restaurare: „Trebuia să verificăm dacă procesul de restaurare avansa cum trebuie şi era făcut conform legilor de restaurare internaţionale. Ei erau îngrijoraţi că proiectul nu avansa destul de repede", a explicat pentru România liberă Mihai Radu, adăugând că după această vizită în România, imediat s-a făcut o nouă echipă de specialişti din Europa şi SUA care a revăzut toată documentaţia realizată de echipa însărcinată iniţial cu restaurarea. „Am constatat că unele lucruri nu erau făcute bine din punct de vedere tehnic şi am refăcut o parte din documentaţie."
De altfel, într-o altă ordine de idei, aportul în bani al World Monuments Fund la restaurarea Coloanei fără Sfârşit a fost 100 000 $, utilizaţi la refacerea proiectului, după cum a menţionat fostul purtător de cuvânt al primăriei Târgu Jiu, Constantin Creţan, pe când împrumutul statului român la Banca Mondială pentru acelaşi obiectiv a fost de aproape 2 000 000 $.
România Liberă din 23 iunie a.c.mai consemnează: “Mihai Radu ne-a explicat că încă din 1999 a înţeles importanţa creării unei viziuni generale pentru tot ansamblul şi urbanismul oraşului Tg Jiu. Astfel că biroul său de arhitectură a pregătit un proiect de urbanism pentru o dezvoltare pe parcursul a 30 de ani, prin care se arătau care sunt fazele importante de dezvoltare urbanistică în primii 5 ani, în 15 ani şi în 30 de ani”.
“Centrul Cultural „Constantin Brâncuşi" va fi construit pe baza unui proiect al unei firme de arhitectură din Statele Unite, condusă de românul Mihai Radu, implicat în urmă cu mai bine de zece ani în restaurarea Ansamblului de la Tg. Jiu,” menţionează acelaşi ziar.
… Era Coloana un monument pe cale de dispariţie?!
În volumul World Monuments Fund ilustrat, Brâncuşi- Ansamblul Coloana Infinitului: Târgu Jiu, România, sărbătorind recenta restaurare, a Ansamblului Coloana Infinitului, lucrare a faimosului sculptor român Constantin Brâncuşi, Mihai Radu contribuie cu două eseuri:
In primul său eseu, intitulat: "Restaurarea Coloanei Infinitului, Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului" Mihai Radu prezintă provocările de restaurare, precum şi condiţiile care au dus la includerea Ansamblului Brâncuşi în 1996 pe lista de 100 de site-uri pe cale de dispariţie.
În cel de-al doilea, intitulat: "Dezvoltare Urbană şi un New Visitor Centre vizionar ", expune semnificaţia conceptului modern de artă monumentală în calitate de catalizator public urban în oraşul Târgu Jiu, în special, şi în alte oraşe şi localităţi România, în general.
În acelaşi articol din 23 iunie se menţionează: “La Tg. Jiu se va construi un Centru Cultural „Constantin Brâncuşi", dedicat operei marelui sculptor român. Edificiul va costa 1,25 milioane euro, bani donaţi de Fondul Mondial al Monumentelor (WMF) şi de designerul de origine română Mica Ertegün (soţia fondatorului companiei de muzică Atlantic Records).
Astfel apare pe site-ul lui Mihai Radu, Centrul vizionar, aşa cum l-a proiectat cu ani în urmă. În anul 2003, Primăria ar fi trebuit să contribuie cu aproximativ 800.000 $. Iar atunci, Centrul s-ar fi construit pe 1800 m2. Concursul internaţional la care face referire Mihai Radu nu viza anume Centrul Brâncuşi, ci Design-ul urban, în general.
„Proiectul a fost trimis la o competiţie internaţională - Willo Von Moltke Urban Design Competition organizată de AIA (American Institute of Architects) - şi am primit
Periodic, pe site-ul arhitectului Mihai Radu au apărut diverse informaţii, privind starea de lucruri de la Târgu Jiu: “Deşi acum trei ani, autorităţile locale au anunţat intenţia de a construi un Muzeu Brâncuşi situat în Târgu Jiu, proiectul nu s-a materializat încă. Mihai Radu, un arhitect american nativ din România este designerul acestui proiect. În 2005, el a ajuns la Târgu Jiu împreună cu un grup de oameni de afaceri americani şi a achiziţionat un teren de 5000 m2, în apropiere de Coloana Infinitului, ca locaţie pentru viitorul muzeu. Nu s-a întâmplat nimic, complexul de la Târgu Jiu în acelaşi timp este folosit ca fundal pentru poze elaborate de nunţi şi botezuri locale, fără a fi incluse într-un circuit pentru vizitatori. Mai mult, nimic nu a fost investit, nici chiar în cantităţi mai modeste, pentru renovarea Casei Memoriale Hobiţa, un loc renumit pentru tabăra de sculptură, existentă cu ceva timp în urmă, şi care se află astăzi într-o stare de leziuni severe. De ce continuă România să-l ignore pe Brâncuşi?” Pas cu pas, Mihai Radu a urmărit starea de lucruri din Târgu Jiu, pe care a consemnat-o, şi a fost atent la a găsi un moment favorabil pentru a-şi impune propriul proiect.
Dacă World Monuments Fund sau Mica Ertegun erau atât de interesate să facă un bine comunităţii din Târgu Jiu, de ce nu au iniţiat un concurs internaţional la care să fi participat arhitectul Mihai Radu alături de alţi arhitecţi autohtoni?! Poate că Brâncuşi merita acest lucru…
Tot din presa centrală şi de pe site-urile arhitectului în discuţie au aflat gorjenii de ceea ce avea să se întâmple la Târgu Jiu. Interesant este că deputatul Mugurel Surupăceanu pomenea cu puţin timp înainte de se declanşa acest demers, de necesitatea construirii unui Centru Brâncuşi la Târgu Jiu. Ca imediat, să vedem pe site-ul arhitectului:
Centrul Cultural de Interpretare şi Vizitare aşteaptă să înceapă lucrările în vara anului 2010.
Centrul cultural îl va celebra pe renumitul sculptor român, Constantin Brâncuşi şi este de aşteptat să se înceapă construcţia în vara anului 2010. Situat în Târgu Jiu, România, va rămâne fidel lucrării sofisticate a lui Constantin Brâncuşi, şi va îmbunătăţi înţelegerea vizitatorului asupra tehnicilor sale.”
În mod normal, lucrurile astea se discută public. Ori Memorandumul la care am făcut referire în numărul trecut al publicaţiei noastre a trecut prin Consiliul Local şi a fost avizat favorabil. După repetatele reveniri la Târgu Jiu şi repuneri în discuţie al acestei poveşti, în anul de criză financiară acută, se revine şi se impune un Memorandum ce ridică multe semne de întrebare asupra bunelor intenţii ale celor două personaje atât de legate de evenimente care au lăsat locuitorilor din Târgu Jiu gustul amar al darurilor păguboase. Radu Varia a făcut atâta rău cu demolarea Coloanei, încât devine firească suspiciunea asupra aşa numitelor donaţii care impun condiţii, precum cele din Memorandum…
“Cine este Mica Ertegun”
Acelaşi cotidian o prezintă pe Mica Ertegun, partenera lui Mihai Radu în cadrul fundaţiilor IF (Infinity şi Infinitului), citându-l: „… Fără ea WMF nu ar fi fost, poate, un partener de baza al proiectului. (n.n. La început, în 1996, chiar a lui Radu Varia!) Mica este membru în board şi proiectul Brâncuşi a fost proiectul cel mai drag sufletului ei…De asemenea, nu aş vrea să fie uitat nici Tom Blingkhorn de la Banca Mondială care a fost un prieten mare al proiectului şi a ajutat cu finanţarea pe toată durata sa. În proiectul de centru vizitatori şi expoziţii, parteneri sunt doar Mica Ertegün şi WMF, nu şi Banca Mondială", mai explică arhitectul.
Intr-adevăr contribuţia acesteia a existat, dar nu în măsura pe care Mihai Radu o dă acţiunilor sale, punând World Monuments Fund pe picior de egalitate cu Banca Mondială. Nu trebuie uitat, în niciun caz pavimentul din cele două parcuri. Arhitectul Iulian Cămui a specificat în repetate rânduri că : “Târgu Jiu nu are nevoie de interpretarea lui Brâncuşi, ci de protejarea monumentelor de diverse experimente, precum aşa-zisa donaţie – pavimentul. De fapt, a fost o “donaţie” de impunere a unui material care a subordonat opera , obligând la tot felul de compromisuri – treptele de la Masa Tăcerii. Spulberat de vânt şi spălat de ploi, pavimentul nici măcar nu mai există.”
În această situaţie, donaţia este discutabilă, aşa cum nota şi dr.ing. Doina Frumuşelu: “A durat aproape 12 ani restaurarea componentelor Ansamblului monumental şi amenajarea peisagistică, sigur va mai dura vreo 5-6 ani şi implementarea proiectului lui Mihai Radu! Ca să stăm liniştiţi, se încearcă, de această dată, să se inducă ideea că această clădire „va fi donată municipiului”. Cu ce preţ?! Nu cred în donaţii! Şi când afirm acest lucru, mă gândesc la celălalt „cadou din partea aceloraşi persoane binevoitoare” care a dat atâtea bătăi de cap – pavimentul din parcuri, recomandat de firma Olin Partnership, care la rândul ei, ca într-un nou lanţ al slăbiciunilor în versiune americană, a fost recomandată de WMF.”
Un lucru e cert! Încă din 1996, cei doi, fie prin intermediul World Monuments Fund, fie prin alte fundaţii, au avut de-a face cu monumentele brâncuşiene despre care nici măcar nu ştiu sau nu vor să ştie că formează Ansamblul Calea Eroilor, delimitând în felul acesta Coloana fără Sfârşit. Ar fi interesant de dezbătut public întregul proiect, aşa cum l-a conceput Mihai Radu, pe 5 ani, pe 15 ani şi pe 30 de ani. Şi pe care îl cunoaşte cu siguranţă, partenera sa…
Totuşi, fără a cunoaşte detalii, presa centrală subliniază:
“Cu tot exotismul relevat de rezonanţa numelui său, Mica Ertegün este româncă şi se trage dintr-o familie de aristocraţi, iar numele ei întreg este Ioana Maria Banu. Pe lângă acţiunile ei legate de Fondul Mondial al Monumentelor, Mica este un recunoscut designer de interior . Mica s-a căsătorit în 1961 cu Ahmet Ertegün, de origine turcă, care în lumea cosmopolită a New York-ului era alintat Nugetre. El a înfiinţat şi a condus celebra companie de muzică Atlantic Records, a fost preşedintele „Rock and Roll Hall of Fame and Museum", fiind considerat figura cea mai importantă în industria muzicală modernă. A lucrat şi a colaborat cu nume de referinţă ale muzicii americane, printre care se numără John Coltrane, Ray Charles, Rolling Stones, Led Zeppelin. Figura lui apare în filmul lui Martin Scorsese realizat la un concert Rolling Stones, intitulat „Shine a Light". Dacă numele soţului este legat de industria muzicală, cel al Micăi Ertegun se doreşte a fi legat de Brâncuşi…
Fostul purtător de cuvânt al primăriei Târgu Jiu, Constantin Creţan, s-a arătat surprins de conţinutul Memorandumului aprobat de consilierii locali care l-au mandatat pe primarul Florin Cârciumaru pentru a-l semna. În numărul din septembrie 2003 al Curierului Primăriei, acesta menţiona: „Este un proiect îndrăzneţ, care se bucură de atenţia Fondului Mondial al Monumentelor. Această instituţie şi-a manifestat interesul pentru construirea la Târgu-Jiu a unui astfel de muzeu.”
Acum, acesta spune: “Îi cunosc bine şi pe Mihai Radu şi pe Mica Ertegun. Au venit în repetate rânduri la Târgu Jiu. I-am plimbat prin Gorj, împreună cu potenţiali investitori. Au achiziţionat atunci şi terenul de lângă Coloană. Ideea de Centru este veche… Dar textul Memorandumului mi se pare absurd. Există acolo lucruri la care se obligă Consiliul Local şi care nici măcar legale nu sunt. Cum să dai Centrului statut de monument istoric, cum să fie inclus în Ansamblu?! Şi de ce se vorbeşte de Ansamblul Coloana Infinitului?! Doar este vorba de Ansamblul Calea Eroilor. Apoi se mai face vorbire de obligaţia Consiliului să aprobe managementul şi întreţinerea continuă, să pună la dispozitie pe propria cheltuială servicii electrice adecvate, apă, canalizare, căi de acces către clădire pentru funcţionarea centrului de vizitare Brâncuşi. Ştiu ei la ce se obligă ?! Fără să mai vorbim de plăcile de recunoaştere eternă puse peste tot. Nu e în regulă nici cu menţionarea asta pe toate pliantele. Nu cred că este vorba de o greşeală de traducere. Doar cunosc amândoi bine limba română, şi, deopotrivă, engleza. În fine, să sperăm că textul va fi redactat într-o formă acceptabilă şi pentru municipiul Târgu Jiu…Şi că ei vor fi de acord cu modificările textului ! ”
P.S. Ce nu menţioneată nicăieri ziarul central şi nimeni, pe niciun site, este faptul că pentru restaurarea Coloanei fără Sfârşit a existat un proiect care nu ar fi costat statul roman niciun ban şi nu s-ar fi intervenit asupra monumentului cu impact negativ asupra valorii de patrimoniu. Cel al dr.ing. Doina Frumuşelu! Includerea Coloanei pe lista celor 100 de monumente aflate în pericol de către WMF, nu a făcut decât să ridice cota acţiunilor acestuia, aducând în acelaşi timp, un afront geniului artistic al lui Brâncuşi, precum şi punerii în operă de către echipa tehnică de la Petroşani. Iar în condiţiile în care restaurarea nu ar fi fost o comandă politică, nu am fi avut parte de o asemenea cavalcadă de vântură-lume… Şi dacă tot vorbim de implicarea politicii în toată această “afacere” este normal să ne întrebăm ce rol a jucat Mircea Geoană în convingerea autorităţilor locale pentru acceptarea parteneriatului cu Fundaţia Infinitului, atâta vreme cât soţia sa Mihaela este membru fondator al acesteia.
Andra DUMITRESCU,
Bucureşti, 14.10.2010
