Autor: Mihai Şoica
EVENIMENTUL ZILEI, Luni, 05 Decembrie 2011,
http://www.evz.ro/detalii/stiri/primarul-apostu-inca-30-de-zile-de-arest-a-fost-adus-la-instanta-fara-catuse-la-maini-956-1.html
”În cazul primarului arestat, acesta a fost adus la sediul instanţei de judecată fără cătuşe la mâini. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat în cazul vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Radu Bica, care este arestat tot pentru luare de mită şi care, la ultimele înfăţişări a fost adus la instanţă cu cătuşe la mâini. La fel a fost şi în cazul lui Călin Stoia.
Surse din cadrul Poliţiei Cluj susţin că Apostu a fost tratat preferenţial încă de la arestarea sa. "Conducerea unei persoane reţinute sau arestate cu cătuşe la mâini în faţa judecătorului sau procurorului este absolut obligatorie. Acest lucru este prevăzut de regulamentele Ministerului de Interne. Este şi o măsură de securitate. Dacă persoana reţinută atacă pe cineva cine răspunde că nu era încătuşată? Asta se poate întâmpla şi în cazul lui Sorin Apostu. Într-un moment de nervi loveşte pe cineva şi atunci cine este de vină", a spus un poliţist.”
Paradoxal. Cum paradoxală și fantastică este tăcerea presei clujene, în ansamblu, a unor ”jurnaliști” și a unor ”editorialiști” clujeni, în special, în legătură cu ”subiectul Sorin Apostu”. Oare de ce tace această ”presă” clujeană? Care i-or fi motivele? Palide ”relatări” ale evenimentelor. ”PRIETENII ȘTIU DE CE”. În rest, șocații discută despre orice, numai despre ceea ce se întâmplă în proximitatea lor nu. Deși cazul Apostu este un caz cutremurător. Patologic și înfiorător. Patologic.
Și, cum ”cine se aseamănă se adună”, cum sună proverbul, cei-acum-tăcuți încearcă să ascundă gunoiul sub covor. Încă nu le vine să creadă, la aproape o lună de zile, că boss-ul lor nu mai este primar. Îl așteaptă înfrigurați, ca tinerele vergure. Ca feciorelniciile untdelemnului din candele.
Hm. La comanda acetui fițos, cu fața decupată din tratatele de patologie psihiatrică, indivizi croiți după chipul și asemănarea lui mă atacau, într-o oficină, ca jigodiile pline de colerică invidie, colcăind ca viermii intestinali, ca limbricii adică, în marea lor tentativă de a mă linșa mediatic. Plini de sine și aroganți, fabricanții minciunii, plevele gramaticii limbii române, abțibilde postace. Un asemenea abțibild pe care publicația în cauză (publicație de propagandă și de lubrefiere a provocărilor la comandă) îl prezenta ca pe un ”poet din Germania”, deși molusca nu are nici măcar capacitatea de a-și scrie numele, mă înjura de anafură tocmai în Sfânta Săptămână a Patimilor. Jalnicul personaj elucubra cât îl țineau baierele, în virtutea unei ”libertăți de expresie” care, firește, îi putea conferi, pentru rărunchii prostiei sale, autoritatea viermelui. Manipularea era sortită prezentării golanului în postura unui literat, cunoscător al ”problemei”. Bătându-se cu pumnii în piept. Stricată făptură, mutilată ființă! La fel ca și patronii gazetei respective, la fel ca și tragicul primar penal al Clujului.
Iată de ce voi publica această scrisoare pe care prietena mea, Elena Verdeș (cetățeancă germană, spre deosebire de disperatul nomad, golan și analfabet) mi-a trimis-o recent. Respectabila doamnă a deținut, împreună cu soțul ei, poetul Florin Verdeș, în urmă cu mai muți ani, la Cluj, o editură. În acea editură venea secătura să streseze oameni.
”Draga Horia.
Draga prietene, sigur ca m-a deranjat modul in care arunca cu bolovani un neica nimeni, in final. Un ciuri-buri care ar trebui sa isi vada barna, grosolan de mare, din ochi., inainte de a improsca cu noroi oameni care nu au facut altceva decat sa spuna adevarul. Insa, in afara de scarba provocata de acest excrement ce se doreste a fi un comentariu la un articol dintr-o fituica obscura, trebuie sa recunosc faptul ca, m-am si amuzat copios cand am citit:”mai am un pont pentru tine, id’ul de mess a lui armanca e armyonica, pt ca bani sa il suni in Germania nu prea ai…”
De ce nu m-am putut abtine a rade, bineinteles cu o anumita doza de scarba, atunci cand am citit aceste randuri? Pt. ca., oportunistii si capusele imi provoaca un sentiment demn de ras amestecat cu plans. Si, cum ar putea fi altfel cand, acest IONI, dupa cum mi-a spus Florin, nu este nimeni altul decat „excelenta sa” Ionica Armanca, fratele unei alte „somitati” in materie de cultura (probabil , redusa la stratul cu ceapa si gogonele). Asadar, iata cum stau lucrurile, care m-au facut sa rad (ce, eu nu pot sa ma „distrez destul...”?) cand am citit: „mai am un pont pentru tine, id’ul de mess a lui armanca e armyonica, pt ca bani sa il suni in Germania nu prea ai…” :
-in prima decada a acestui an (inainte de ziua de nastere a marelui intelectual clujean, „ioni”), imi spune Andreea ca, acest ioni, i-a cerut numarul meu de telefon si, ma intreaba daca accept sa i-l dea. Cum eu nu condamn copilul pt. faptele parintilor si un frate pt. faptele altui frate, i-am spus, lui Andreea, sa-i dea nr. meu de mobil (nr. de T-mobil, unde am abonament);
-ziua urmatoare, ma suna Ionica Armanca si imi spune cum ca, el, locuieste in Berlin, impreuna cu prietena lui, Roxi, ca si-a facut gewerbe (PFA – varianta romaneasca) in amenajari interioare. Infiintarea acestui gewerbe costa, in Germania, intre 20 – 50 €, in functie de land. De asemenea, imi spune ca se bucura ca sunt si eu aici si sa tinem legatura;
-altadata il sun eu, vorbim vrute si nevrute;
-intr-o alta convorbire, ne invita la ziua lui, insa nu ne-am putut duce, din lipsa de timp. Dar, il sun, de ziua lui, si ii urez... tot ce se ureaza cu ocazia unui astfel de eveniment.
-continuam sa tinem legatura telefonic, sunandu-l eu, dupa ce imi dadea „bip”. De ce spun asta, pt. ca., ma suna si, pana ajungeam eu la telefon, inchidea, desi telefonul nu apuca decat de 2-3 ori sa taraie.. Cand il sunam, imi spunea ca a inchis pt. ca nu i-a raspuns nimeni. A fost ceva ciudat pt. mine, dar..., fie cum zice el. Insa, pana cand, i-am raspuns „din prima” (primul tarait) si, surpriza... a inchis. Asa s-a intamplat mereu., desi, amandoi, avem nr. de mobil de Germania., deci sunam din Germania in Germania. Chestia asta i-am spus-o si lui Florin, la vremea respectiva si o pot demonstra (avand abonament) si cu facturile de 60-70 de €/luna pe care le plateam in acea perioada, dar si cu desfasuratorul convorbirilor;
-intr-una din convorbirile noastre, ioni imi spune ca cineva nu l-a platit pt. munca prestata si ma intreaba ce poate sa faca pt. a-si recupera drepturile banesti, el neavand asigurare pt. astfel de evenimente. Ma informez (noi avem abonament la o casa de avocatura) si ii comunic ce trebuie sa faca. Culmea, imi spune ca are nevoie de translator si ca este f. costisitor asta, ca nu are posibilitatea de a angaja un traducator etc.;
-tot asa, sunandu-l la „bip”, ma intreaba daca nu il pot ajuta cu gasirea unor lucrari. Ii promit ca ma voi interesa. In final, dupa vreo 2-3 saptamani de cautare (nici in Germania nu-s cainii cu covrigi in coada) gasesc. Am gasit o firma de constructii care are lucrari in toata tara. Vorbesc cu ei, spun ce ma doare, si imi spun - DA! Il vor pe ioni al nostru. Insa, surpriza. Il sun pe ioni si imi intra robotul. O sun pe Roxi, imi raspunde, imi spune ca el e in Romania, eu ii spun vestea buna... Dupa o saptamana il sun pe ioni sa vad ce a facut. Surpriza, apare robotul cum ca nr. nu mai e valabil. O sun pe Roxi, acelasi lucru. Repet asta si in zilele urmatoare (crezand ca e vreo greseala), insa rezultatul e acelasi. In final, nu am mai sunat. Nr. de tel. au fost: ioni 0049 – (0)1577 – 9166890; Roxi 0049 – (0)1577 – 9323230.
Iata, prietene de ce am ras. Cine te critica, pe tine, ca nu ai bani sa suni din RO in DE?! Tocmai cine nu isi permite, nici macar, sa sune din DE in DE si se preteaza la... bip!!!
Nu am spus despre asta, in afara de Florin, nimanui. Ti-am spus si tie, pt. ca mi s-a facut o greata deosebit de mare dupa ce am citit comentariul postat de ioni. Cat de perfizi pot fi unii?! Cat de usor este sa arunci cu bolovani?! Oricum, pt. mine, cei doi Armanca nu reprezinta decat niste capuse parvenite, nici macar unele din alea veritabile.
Te salut, draga prietene, si sa auzim numai de bine.
P.S. Despre chestia cum se ascundea ioni de politie si procuror, prin editura, iti poate spune Florin, ca el stie mai bine.”
Elena Verdeș
Draga prietena, Hellene,
am primit scrisoarea ta. Iti multumesc pentru solidaritate. Acum sunt la Targu Jiu si o sa plec inspre Cluj peste o ora. Abia astept sa ajung. Sunt aici, si la Bucuresti, de mai mult de 10 zile. Am lucrat mult. De dimineata pana seara. Blestematii aia care ma injura si ma ponegresc habar nu au cine sunt. Nu ma cunosc.
As vrea sa postez pe blogul meu randurile tale, scrisoarea ta despre ponegritor. Insa nu pot sa o fac fara acordul tau. Daca crezi ca pot sa o public, te rog sa imi confirmi. Eu iti multumesc, oricum, mult. Ramai aceeasi prietena buna a mea ca si Florin, ca si Andreea.
Cu drag, al vostru Horia
Draga Horia,
Este normal ca cineva sa fie solidar cu prietenii, mai mult, cand acestia sunt ponegriti fara a avea nicio vina si, mai ales, de cineva care ar trebui sa se faca mic si sa taca. Bineinteles ca ai acordul meu sa publici pe blogul tau randurile mele despre ponegritor, nu vad nimic rau in asta, atat timp cat, tot ceea ce am scris, nu reprezinta altceva decat purul adevar.
Elena Verdeș
