Despre bătrâni sau cei care au rămas pe drumuri, prin grija Guvernului şi dispoziţia Preşedintelui, la ordinul FMI, trăind din pensii sau venituri minimale, ce ar mai fi de spus?! Decât că au dat mândria pe cozile interminabile şi îmbrâncelile pentru o bucată de pâine care vine din ajutoarele europene! Foamea i-a îngenunchiat pe români. Cei în putere au luat calea pribegiei pentru a se face slugi la străini avuţi. Şi nu că ar fi cine ştie ce avuţi! Dar mai marii lor au grijă ca să trăiască decent şi, în cazul în care devin neputincioşi, să-şi poată permite o infirmieră româncă, care să-i şteargă la fund. Aflăm cu „mândrie” că în Spania s-a deschis sezonul la căpşuni şi sunt aşteptaţe persoanele până în 40 de ani, în perfectă stare de sănătate... Cine le-o certifică sau îi caută la dinţi, ca pe cai sau la cât se ridică preţul pe un asemenea certificat, cu altă ocazie. Mă întristează exodul ţiganilor cerşetori sau al infractorilorde tot felul, de la traficanţii de ţigări, droguri sau de carne vie, care îi fac pe occidentali să ne asimileze cu ei. Dezamăgirea din ultimii ani, lipsa de reacţie a românilor, în general, nu sunt motive de mândrie... Dar cei care nu au plecat, cei care îndură umilinţa, ei, atâţia care mai sunt, iubesc România. Iar motivele lor de dezamăgire se îndreaptă către cei care ne conduc azi, care sunt pe cale să construiască o nouă dictatură. Fiindcă sunt unii care trăiesc foarte bine în România sau de pe urma ei – cei din partidul totalitar, cel care deţine toate poziţiile cheie ale ţării. În acest context, nu se pot pierde din vedere unele similitudini...
Despre odrasla prezidenţială şi prestaţiile de la Bruxelles s-a vorbit degeaba! Merge din gafă în gafă şi de câte ori cuvântează în Parlamentul European pare că nu şi-a făcut lecţiile. Se împiedică în cuvinte, de parcă ar avea dificultăţi de dicţie sau, ceea ce este mai grav, nici măcar nu a citit de curiozitate spiciurile scrise de alţii. Mă îndoiesc că are emoţii! Când ai tupeu să candidezi pentru o asemenea funcţie, nu e loc de emoţii. A dovedit că nu a avut niciun fel de emoţii când s-a lăudat cum că ar fi un model de urmat pentru toate tinerele. Ce ştie fata asta despre modele?! Alea de la „Jean Monnet”?! Buze siliconate, ori podium-uri de modă, poşete de la marile case de creaţie şi haine de mii de euro, tot de acolo. Ăsta este modelul EBA! Ultima ispravă, le întrece pe toate - postarea pe una dintre reţelele de socializare, a pozelor în chip de ţărăncuţă îmbrăcată în portul popular dobrogean, pe lângă machetele operelor brâncuşiene... Ce ştie fătuca lu’ tătuca despre Brâncuşi?! Dacă ar fi avut o minimă informare, din banii pe care îi dă pe haine şi poşete de firmă, ar fi iniţiat o colectă pentru restaurarea casei în care s-a născut Brâncuşi... Sau l-ar fi tras de mânecă pe preşedinte când l-a decorat pe Varia, care a adus grave prejudicii patrimoniului cultural românesc... În ce constă promovarea lui Brâncuşi de către EBA?! Păi de EBA are nevoie Brâncuşi?! Ce a construit EBA?! Un ceva pentru români, de care să fie mândră... Propagandă pentru drogurile uşoare şi poze... multe poze. În vremurile nu demult apuse, sibienii o duceau mai bine decât ceilalţi români, graţie unei alte odrasle prezidenţiale, la fel de controversate...
Propunerea aberantă, pe care intenţionează să o lanseze regele gunoaielor, deputatul Silviu Prigoană, de a se schimba data Zilei Naţionale, pe motiv că e prea frig, precum şi Imnul României, din cauza dificultăţilor domniei sale de a trece de strofa a IV-a, nu dovedeşte altceva decât dispreţul faţă de înaintaşi. Este adevărat nu este comod să stai în frig şi să vezi defilarea de 1 Decembrie, dar înfăptuirea României Mari trebuie omagiată aşa cum se cuvine. Unirea de la 1 Decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu România. Pentru Silviu Prigoană, pare că acest moment nu este unul destul de important. De ce ar trebui să renunţăm la aceste simboluri pentru poporul român?! Pentru că cineva nu le înţelege importanţa?! Ori semnificaţia cuvintelor „Deşteaptă-te române” aduce fiori reci pe spinarea unora... Dacă s-ar întâmpla! Şi pentru că vorbeam de dictatură, măcar prea repede-mpuşcatul era patriot. Şi asta nu i se poate contesta de nimeni. În prezent, suntem robii FMI-ului, cu datorii enorme, pe care nici chiar copiii copiilor noştri nu le vor putea plăti. Iar ţara a fost pusă pe tavă tuturor celor care pot să dea un vot pentru menţinerea la putere a partidului totalitar. Sănătatea, Cultura şi Educaţia sunt date spre păstorire unora care se mândresc cu faptul că sunt maghiari... Ce fac ei pentru românul de rând, nici nu mai poate fi comentat. Rezultatele se văd cu ochiul liber.
În preajma acestei zile de rezonanţă pentru România, s-a dat verdictul în procesul Băsescu-Patriciu. Instanţa s-a pronunţat, iar motivarea a fost una de domeniul SF. A întors-o ca la Ploieşti... Dar aşa se întâmplă când unul ţine toate pârghiile în mâna sa. Da! Preşedintele a săvârşit un act de violenţă fizică faţă de un copil, se spune, dar denunţarea acestui act în timpul campaniei electorale, i-a adus lui Băsescu un prejudiciu de imagine. Şi aşa cum perora avocata probăsesciană pe parcursul unei emisiuni TV, i-a produs preşedintelui o durere în suflet, făcându-l să plângă. Chestia cu plânsul nu este o noutate în manifestările prezidenţiale. Ţine mai degrabă de o abilitate actoricească pe scena politică românească. Şi, oricum, nu mai crede nimeni în lacrimi de crocodil!
Despre opoziţie, (care opoziţie?!) doar că prin acţiunile sale întăreşte poziţia băsescului... şi a partidului, în curând unic. Şi aşa ne-am întors de unde am plecat acum 22 de ani!
Cu toate astea, sunt mândră că sunt româncă! Altfel, aş fi plecat demult de aici... Ocazii au fost, slavă Domnului. Sunt mândră de înaintaşii mei. De tatăl meu care acum nu mai este. Dar care a avut cea mai mare vechime de front din Bucureşti! Fost căpitan în Garda Regală, până în ultima clipă a vieţii sale a păstrat la capul patului său, tabloul Majestăţii Sale, Regele Mihai I. Tata, oltean şi el, a venit la Târgu Jiu, şi alături de colonelul Ispas, a participat la înfiinţarea Asociaţiei Veteranilor din Gorj...
Sunt mândră că am trăit momentul istoric al discursului Majestăţii Sale în Parlamentul României. Cuvintele sale de încheiere mi s-au gravat în memorie: „Nu văd România de azi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.” Şi pentru asta, trebuie să vedem realitatea şi, cel puţin, să încercăm să o îndreptăm. Pentru că şi înaintaşii noştri ar trebui să fie mândri de noi!
Sigur! Sunt mulţi români de excepţie. Care ne fac mândri pe oriunde s-ar duce. Dar de ei nu se pomeneşte decât ocazional. De Ziua României!
La mulţi ani România!
