Adesea atingem cu pleoapele norii
Unii dintre noi - cei desfigurați
Unii dintre noi - cei ajunși fără vlagă
Unii dintre noi - cei care nu am murit atunci.
Bătăliile au devenit amintiri și în colțul buzelor
În loc de firul subțire de sânge s-a prelins doar firav și timid un surâs -
Cum peste ciorchinii de struguri în vie se lasă în toamnele aurii diminețile bruma.
Dacă ștergem cu pleoapele norii
Cum domnișoarele menajere în vârstă praful mobilelor
Cum ploaia parbrizul automobilului
Cum ceața ferestrele caselor părintești.
Unii dintre noi am pierdut de mult din memorie
Încrederea și puterea de a spera.
Se aud locomotivele zbierând dincolo - în nopțile friguroase
Se lovesc peste dalele de piatră ale străzii
Toate cele vechi.
Uneori se crapă de ziuă. Pare că vin diminețile.
Un manechin atârnă în vitrina de vis-a-vis
Și parcă așteaptă pe cineva care se lasă prea mult așteptat
Să vină să-i ungă pleoapele cu tinctură.
