”CALEA EROILOR - ISTORIA UNEI CAPODOPERE”
UN FILM DOCUMENTAR ARTISTIC DE HORIA MUNTENUS
interviu apărut în Gazeta de Cluj și realizat de către directorul trustului ”Gazeta”, domnul Liviu Man http://www.gazetadecluj.ro/citeste/8149-interviu-horea-muntenus
 |
| FILMUL CALEA EROILOR - ISTORIA UNEI CAPODOPERE VA FI PREZENTAT LA BISTRIȚA. ORGANIZAREA EVENIMENTULUI APARȚINE SOCIETĂȚII DE CONCERTE ȘI VA AVEA LOC VINERI 14 DECEMBRIE ORA 18 LA SINAGOGĂ |
Liviu Man - Ai prezentat recent la Cluj, la Iaşi şi la Craiova filmul ”CALEA EROILOR - ISTORIA UNEI CAPODOPERE”. Despre ce este vorba?
Horia Muntenuş - Acest film este o producţie realizata in colaborare cu ENERGOBIT. Proiectul, in sine, s-a derulat pe parcursul unui an şi jumatate. E un documentar artistic ce urmareşte firul istoriei Monumentului Memorial ”CALEA EROILOR”, realizat de Constantin Brancuşi la Targu Jiu, o poveste care se desfaşoara, spectacular şi zbuciumat, de la primele ganduri şi idei, pana in ziua de azi. Este o radiografie a atitudinilor, percepţiilor publice dar şi a tratamentului (nemeritat) la care a fost supusa opera de-a lungul vremii. Prezint documente inedite pe care unii le-ar fi dorit uitate, ratacite sau distruse. Este o contribuţie importanta la studiul operei lui Brancuşi, de care aveam nevoie. Nu este un film pentru de-alde a lui Guţa şi nici pentru fanii Andreei Marin.
L. M. - Este al doilea tau film documentar dedicat Ansamblului sculptural monumental de la Targu Jiu. Eşti unul dintre puţinii brancuşiologi pe care ii avem. Ce inseamna Brancuşi pentru tine?
H. M. - Brancuşi inseamna azi simbolul unei Culturi pierdute şi nerecuperate. Opera sa exprima cel mai bine substanţa poporului roman şi cu toate acestea poporul roman, dintre toate popoarele lumii, ii inţelege şi ii preţuieşte cel mai puţin opera. Este aceasta o cauza a nefericirii acestui popor care se salbaticeşte pe zi ce trece, intr-un ritm trepidant. Ameţitoarea constatare e o amara observaţie şi o relevanţa a infrangerii acestui popor. Un popor infrant de decadenţa, de lenevie şi de mizeria morala. Are loc azi un fenomen care nu s-a putut intampla nici pe vremea marilor sultani: turcirea Romaniei. Dar maneaua nu este singurul produs made in Romania. Adaugam cufurelile limbricilor care de la 1989 se tot screm sa ”fondeze” o clasa politica şi o clasa mijlocie. Aferim!
L.M. - Monumentul de la Targu Jiu a fost o comanda politica?
H.M. - Intre 1918 şi 1940 se puneau pe ordinea de zi cam aceleaşi teme pe care le avem şi azi: integrarea europeana, dezvoltarea unui capitalism autohton. Doar ca produşii virusaţi de azi, crescuţi in serele postcomuniste nu seamana deloc cu performanţele interbelice. In timp ce dupa 20 de ani de la caderea comunismului economia noastra e praf şi pulbere, in 1938, la 20 de ani de la 1918, leul era moneda liber-convertibila. Comenzi politice au fost monumentele ridicate la Cluj dupa 1989. Vorbim de statuile lui Funar fiindca pe sculptori nu ii mai ţine minte nimeni - sa vii sa faci prostiile astea solemne dupa ce a existat candva Brancuşi..., intr-un oraş de ţinuta şi de tradiţie culturala... e grav şi ruşinos. Monumentul soldatului necunoscut conţine o femeie din bronz cu mainile ridicate, daca şi le-ar lasa jos ar atinge cu ele calcaiele. Sta cu ţaţele goale, ca o prostituata, in vazul lumii, profilata pe Catedrala Mitropolitana Ortodoxa şi şapte soldaţei insoţitori o denumesc Gloria ostaşului roman. Parca dupa asta alerga soldatul pe front, dupa gagici şi guma de mestecat. Lumea clujeana ii spune acestui monument ”Alba ca zapada şi cei şapte pitici”. La fel statuia lui Avram Iancu - e o caricatura jalnica. Nici sculptorul, nici Funar habar nu au ca niciodata tulnicaresele nu ridica tulnicele spre cer. Sunt nişte femei acolo, la picioarele lui Avram Iancu care sug din nişte cilindri de tabla - asta reprezenta pentru Funar folclorul romanesc. Tot o comanda politica funariota a fost şi bustul lui Lucian Blaga din faţa Bibliotecii Universitare: un omuleţ, schimonosit cu parşivenie de sculptor, cu braţe amputate (dupa modelul busturilor din Sec. XIX) şi gravat cu semnul legionarilor. Asta aşa, pentru a denatura istoria, pentru a o falsifica grosolan, murdar, abject, fiindca Lucian Blaga nu a fost legionar. Sunt multe prostii facute de Funar. Dar cine era Gheorghe Tatarascu şi cine este Gheorghe Funar! Monumentul de la Targu Jiu nu a fost o comanda politica, a fost rugamintea vaduvelor şi fiicelor şi mamelor şi surorilor celor care au murit pe fronturi, ţarani tineri şi saraci carora Regele le promisese improprietarirea cu vreo cateva pogoane de caciula, daca vor merge la razboi. In monumentul jian sunt lacrimile acestor femei şi jertfele de vieţi pe care Brancuşi le-a auzit şi le-a metamorfozat in eternitatea Recunoştinţei. La Targu Jiu avem un monument funerar. Poarta Sarutului e o poarta a sarutului morţii pe care il primeşte tanarul soldat, care nu apucase sa sarute vreo fata, pana la plecarea la oaste.
Deşi edificarea monumentului a fost sprijinita de catre Guvernul Tatarascu (autorul moral al monedei liber-convertibile) cu sume foarte mari de ordinul catorva milioane de lei aur, nu se poate vorbi de o comanda politica. Brancuşi a avut mana libera in concepţia acestui monument. A avut libertatea totala de a imagina şi gandi - in fond - un monument al contemplaţiei şi al peripatetismului.
L.M. - Este intreţinut azi monumetul la Targu Jiu, cum se cuvine?
H.M. In jurul Coloanei Infinite este un rondou cu gazon de iarba. Iarba este udata zilnic şi tunsa periodic. Arata la fel de bine ca şi gazonul Curţii Regale Britanice. Sunt gardieni acolo atenţi sa nu calci iarba. Dar Coloana este scrijelita cu obiecte contondente, nu mai este aurie, manifesta pete negre şi are modulii decoloraţi. Nu se efectueaza lucrarile minime de conservare şi de intreţinere iar in Poarta Sarutului, in indiferenţa localnicilor, ploua, apa scurgandu-se in alveolele pietrei de calcar, din care este facuta, pentru ca iarna sa ingheţe si sa macine şi sa sfarame. Scaunele stau ciobite fara tratamentul recomandat de restauratori. Monumentul este uitat de oameni spre intristarea ingerilor şi a Bunului Dumnezeu. Cei care sunt preocupaţi de studiul operei sunt trataţi cu aroganţa iar angajaţii Centrului ”Brancuşi” nu cauta decat ciordeli de pe monument. Autoritaţile locale alunga turistii, izoland oraşul printr-o atitudine ostila, la fel de ostila ca in filmele cu Dracula. BRANCUŞI ESTE NESOCOTIT ŞI AZI IN ROMANIA, LASAT PRADA DERIZORIULUI, INDIFERENTEI, PROSTIEI. Pe romanii de acolo nu ii mai intereseaza Brancusi. Ci doar chiolhanele cu manele, slapii de plastic, bermudele de ciordeala si pasarica. Cocalari si piţipoance. O singura publicaţie lupta pentru abilitarea Operei, ”Gorjnews”, dar parca fara sansa in faţa iresponsabilitaţii masive, a smecheriilor bulibasesti si a obrazniciei de neimaginat pe care administraţia locala le manifesta. Nici nu se poate inchipui cat tupeu de fanarioţi prosti isi face de cap pe holurile primariei locale. Monumentul de la Targu Jiu e intr-o situaţie grava iar mancurtizaţii tupeisti isi bat joc, in continuare, de Brancusi.
Liviu Man
