BRÂNCUȘI VA SOSI LA TÂRGU JIU, MÂINE, SĂ ÎȘI DEPUNĂ CEREREA LA REGISTRATURA PRIMĂRIEI PENTRU A-I FI APROBATE LUCRĂRILE DE RESTAURARE A OPERELOR.
 DUPĂ CUM E DE AȘTEPTAT, I SE VA RĂSPUNDE, CONFORM LEGII, ÎN 30 DE ZILE
SCURT  ISTORIC AL PENIBILULUI RECENT. GLOSSĂ - LA CENTRUL CULTURAL "CONSTANTIN BRÂNCUŞI"


În discuțiile pe care le-am avut cu specialistul în combaterea coroziunilor, Dr. Ing. Doina Frumușelu, director executiv într-un foarte important Institut de Cercetare de la București - se relevă gravele disfuncțiuni în modul de abordare a întreținerii Monumentului ”Calea Eroilor” de către administrația locală Târgu Jiu. De asemenea din dialogurile pe care le-am purtat cu arhitectul Iulian Cămui, cel care monitorizează independent și voluntar Monumentul, acesta mi-a declarat că încă  la șase luni de la ultima restaurare, a obseravt apariția unor pete de rugină care spărgeau lacul protector, ceea ce înseamnă că lucrările efectuate fuseseră deficitare. Directorul de atunci al Centrului Cultural "Constantin Brâncuşi", Sorin Lory Buliga, era preocupat de călătoriile, pe bani publici, la Paris şi de organizarea unor aşa-zise simpozioane festive Brâncuşi (în accepţia lui Platon - serbări bahice, încununate de flecăreli filosofice), la care participanţii băteau apa în piuă despre sensurile metafizice ale unui monument a cărui stare suferea degradarea.


INFATUATA TEODORA CIOBANU CLIK AICI ȘI VEZI
Aroganţa şi superficialitatea aveau să îşi facă, ani buni, de cap, într-o atmosferă de indiferenţă totală şi faţă de celelalte opere, din piatră, aflate în Parcul Central. Lintoul de plumb care acopera Poarta Sărutului era atacat de intemperii, lăsând apa să se strecoare în calcarul Porţii Sărutului. Scaunele de pe Alee, ca şi Poarta, ca şi Masa Tăcerii, ar fi trebuit să fie spălate, periodic, cu apă de var, conform indicaţiilor tehnice lăsate de restauratori în 2003. Lenevia însă, "sfântă", şi înfumurările savante ale lui Buliga, nu puteau lăsa loc reflecţiilor, judecăţilor şi acţiunilor fireşti. 
În 2009, Buliga este concediat, în urma presiunilor presei dar şi în urma unui audit intern care concluziona lucruri nu tocmai favorabile onestităţii sale. Un directorat provizoriu este asigurat, la Centrul "Brâncuşi", prin numirea Theodorei Ciobanu, cititoare de romane.

În primăvara lui 2010, în presa de la Târgu Jiu, se semnala starea gravă a Porţii Sărutului dar şi a operelor din Parcul Central. Teodora Ciobanu privea lung peste crestele munţilor, înspre Ardeal, şi promitea restaurarea lor până în toamna anului respectiv. Dar nu a fost să fie "cum îşi dorea", fiindcă îşi dorea şi altceva - la recomandarea ei, pe drumuri ştiute şi neştiute, venea la Centrul Brâncuşi, în februarie 2011, director, în cărţile de Tarot, dupa un dublu examen (picat/câştigat), însuşi Ovidiu Popescu avand idei reformatoare şi revoluţionare. Din nou, drumuri pariziene dar şi sârbeşti. Cu o siguranţă de sine, uneori tulburătoare, acesta trage de timp şi macină nervii ziariştilor, supravieţuieşte în mari promisiuni şi angajamente şi, în capătul lucrurilor, îşi depune demisia la începutul lui 2012, "învins de sistem", presat de o boală cu evoluţie supraacută.



ADINA   ANDRIȚOIU
Din nou e numită specialista în provizorate, cititoarea de romane, Teodora Ciobanu, la cârma Centrului "Brâncuşi". Nu pentru multă vreme, deoarece, sub asediul "curtoaziei" libere pe care i-o face aceasta publicație, doamna cedează. Depune demisia şi, în locul său, apare o altă doamnă, Adina Andriţoiu. Doamna pe care Parisul o atrage rapid şi repede si care îşi prepară o astfel de călătorie, fiindcă la Paris se cunoscuseră marele Constantin Brâncuşi şi marele Pablo Picasso.

Nu vom uita să adăugăm că pe Coloana fără Sfârşit apăruseră zgârieturi lăsate de "iubitorii" operei dar şi pete de rugină şi exfolieri ale lacului protector - după Buliga, imediat după restaurarea din 2000, după alţi autori (vezi Ovidiu Popescu: prin 2010 - adică în directoratul provizoriu al Teodorei Ciobanu; idem: presa gorjeana din 2010).


 
"PLOUĂ ÎN POARTA SĂRUTULUI" - ÎNTRE O FRUMOASĂ LICENŢĂ POETICĂ ŞI O STARE DE FAPT CATASTROFALĂ 
 
În iulie 2010, un specialist acreditat de Ministerul Culturii, Dorin Dănilă, examinează Coloana şi declară că trebuie restaurată de urgenţă. Aceeaşi declaraţie o face cu privire la Poarta Sărutului: "PLOUĂ ÎN POARTA SĂRUTULUI". Ovidiu Popescu, fost jurnalist, chitarist, om de bine şi director al Centrului Cultural "Constantin Brâncuşi" promitea solemn că până în capătul anului 2011 se vor finaliza lucrările de restaurare ale celor două opere. Nici o declaraţie de presă legată de sumele necesare, dar declaraţii conform carora urma să colecteze bani privaţi pentru asta. 
În ianuarie 2012 anotimpul era îngăduitor cu locuitorii oraşului şi facturile la încălzire păreau a fi mai mici. Poarta Sărutului suporta însă şi tulburarea naivă a elevelor de liceu dar şi umilinţa. În finalul acelei luni avea să vină, însă, un ger cumplit, după nişte ploi reci şi necruţătoare pentru lucrarile din calcar. Apa intrase în alveole şi avea să îngheţe acolo, măcinând piatra. 
Presiunea jurnaliştilor avea să crească iar purtătoarea de cuvânt a Primăriei Municipiului, doamna Ramona Evulescu avea să facă o declaraţie pentru publicaţia "Pandurul": "Bani pentru restaurarea operelor sunt, dar Ovidiu Popescu nu a făcut nici o solicitare."
Din nou angajamente şi vizita ministrului Culturii, Kelemen Hunor, la Târgu Jiu, pe 21 martie 2012, solemnitatea promisiunii că se va semna un protocol de colaborare. Căderea Guvernului - scuza funcţionărească a platitudinii şi amneziei. Apoi, vizita în luna iunie a noului ministru Mircea Diaconu - preocupări mari, speranţe mici.

 
PE SCUTUL HERALDIC AL MUNICIPIULUI TÂRGU JIU - COLOANA FĂRĂ SFÂRŞIT ÎNCONDEIATĂ .
POARTA SĂRUTULUI, CA O CETATE MEDIEVALĂ, ÎN RUINĂ, NU SE AFLA PE SCUT. 

STEMA MUNICIPIULUI TÂRGU JIU

 
Pe 5 iulie în acest an am adresat o scrisoare deschisă Preşedintelui ţării, Ministrului Culturii, Preşedinţilor Camerelor Parlamentului, Primarului Municipiului Târgu Jiu, Prefectului judeţului Gorj, Preşedintelui Consiliului Judeţean Gorj. :CLIK AICI PENTRU A VEDEA PETIȚIA

Este semnată de peste 200 de cetăţeni din întreaga ţară. Între semnatari, arhitecţi, scriitori, muzicieni, profesori universitari, jurnalişti, elevi, studenţi... Se solicita intervenţia de urgenţă în favoarea restaurării Porţii Sărutului şi a Coloanei fără Sfârşit în această vară. Pentru a nu implica din nou Poarta în asprimea iernii viitoare. Şi nici Coloana în mizeria dispreţului. Sperăm ca ea să fie luată în seamă şi consecinţele să fie fericite. Suntem la 55 de ani de la moartea sculptorului şi, la Târgu Jiu, se află un Monument funerar. Ar fi ruşinos ca acest monument să nu fie întreţinut aşa cum se cuvine. E un monument dedicat jertfei supreme a tinerilor români angrenati în primul Razboi Mondial. Au murit atunci peste 800 000 de soldaţi, alți 300 000 au fost daţi dispăruţi (acoperiţi de pământul exploziilor ori spulberaţi de proiectile), peste 400 000 s-au întors acasă invalizi (fără o mână, fără un picior, fără un ochi, orbi...). În memoria acestora, fii de ţărani, milioanele de femei îndoliate, (mame, soţii, fiice, surori) au dorit ridicarea acestui monument şi el a fost realizat de cel mai de seamă sculptor al Lumii. Nici o urmă de sensibilitate nu s-a auzit în vocea lui Sorin Lory Buliga atunci când a răspuns la întrebările legate de întreţinerea Monumentului.
Nici în glasul lui Ovidiu Popescu, nici în timbrul vocal al Theodorei Ciobanu, nici în rostirea Adinei Andriţoiu nu s-au auzit decât siguranţa de sine a birocraţilor seci, puşi pe făcut cafele şi de flecărit flecăreli, indifereţa năucă şi năucitoare precum aroganţa călătorilor bugetivori la Paris. 

 
DOINA FRUMUŞELU, SPECIALIST RECUNOSCUT PE PLAN INTERNAŢIONAL, IGNORATĂ DE CENTRUL CULTURAL "BRÂNCUŞI"
 
O jianca, doctor în chimie, specialist în combaterea coroziunilor, apreciată pe plan internaţional şi recunoscută de institute de cercetare ştiinţifica, o personalitate cu o expertiză în faţa căreia birocraţii veseli - care parazitează banul public sub pretextul că se ocupă de operele lui Brâncuşi - ar trebui să îngheţe în respect şi preţuire, doamna Doina Frumuşelu, Director executiv al Institutului Naţional Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Surselor de Energie - IRE, Bucureşti, autoare a sute studii de specialitate si a câtorva titluri de carte dedicate lui Brancusi este, nu doar ignorată cu obrăznicia analfabetismului, dar şi jignită, adesea, de factorii de decizie ai Centrului "Brâncuşi". Nu contează pentru aceştia, de când şi-au luat mandatele (în şir, parcă fără număr) nici competenţele profesionale, nici atributele recunoaşterii meritelor acestei doamne. Nici unul dintre directorii, provizorii sau efemeri (cum doriţi să îi numiţi), nu au fost interesaţi decât să evite o consiliere din partea omului de ştiinţă care este Doina Frumuşelu, ba chiar şi contactul direct. "Regret, dar nu vă cunosc!" - i-a şoptit distinsei doamne fostul director Sorin Lory Buliga. "Cine sunteţi doamnă Doina Frumuşelu?" a repetat fostul director Ovidiu Popescu. E ruşinos, mediocru. si hilar.
Doamna Doina Frumuşelu a elaborat în 1996 proiectul de restaurare a Coloanei fără dezmembrarea ei. A tulburat cu acest proiect minţile înfierbântate ale celor care, în cele din urmă, au pus Monumentul la pamânt. Nu contează pentru "căţărătorii pe Brâncuşi" (expresia sculptorului Paul Popescu), faptul că doamna Doina Frumuşelu l-a consiliat (în mod gratuit, făcând naveta de la Bucureşti la Târgu Jiu, fără să îi fie decontate cheltuielile), pe primarul Petrica Nanu, cel care s-a opus, cu mult curaj, eliberării avizelor retroactive pentru demolarea Coloanei; nici munca sa de monitorizare a Monumetului de la Târgu Jiu. "Căţărătorii pe Brâncuşi" au inimi de cauciuc de tractor. E oare vreo deosebire între atitudinea lor de azi si acţiunea lui Tănăsie Lolescu, analfabetul voluntar al bolşevismului, care a tras de Coloană, în 1953?