POȘTALIONUL

O! da... poștalionul, cele trei perechi de cai țanțoși și furioși, și căprarul și-al lui însoțitor iscoditor și pachetele mari ambalate, deasupra trăsurii legate... și zilele mândre în care cerul de platină fugea, lăsând în spate legendele atâtor scrisori!

Rânduri și rânduri, ochi albaștri, ochi verzi, ochi negri ori căprui să le citească seara, în lumina lumânărilor - prin ferestruicile istoriei, prin lentile, ca în basme, rândurile, șirurile. Lacrimi și zâmbete, sâmbete în care trăsura sosea, mereu la oră, fix, la ora pe care poștalionul o anunța.

Și ploile și vânturile și viforul și spaimele anotimpurilor și pădurile prin care trecea, tăind în două aerul, trăsura scrisorilor, plicurilor legate cu sfoară și date cu ceara peceților vieților.

Și domnișoarele suavele și copilele taților plecați neuitați și doamnele așteptând, respirând sacadat, numărat...

Soarele sus, priviri spre apus, genele - semnele tuturor acelor îndelungi și nerostite adesea mirări. Cărări ale timbrelor, voci ale clipelor așteptărilor.

Și pălăria poștașului, cu boruri uriașe ca zorile, și-a lui pălărie de fetru. Spectru al vârtejului cuvintelor scrise, dator celor jinduite și celor promise, pe drumuri de toamnă, în umbre lăsate pe spatele câmpiilor, munților frunților.

În mușcătura lui Avril, în gura visurilor necuprinselor febre, pe muchiile speranței muritorilor truditorilor, de-a lungul pământului reavăn: cuțit lustruit, cuțit ascuțit și subțire despicând norii și-acel mesaj împăturit, plicul în care poeții strecurau soare ca o chemare a tainei, amanți cu privirile părtașe, aproape stângace și sinucigașe.

Din răsărit, când vara se auzeau copitele cailor galopând, cai de foc, topind depărtările, înserările, topind disperările, se auzeau lovind timpul livid.

O! da... poștalionul! perechile de cai și trăsura inimilor...

Delicată, o fată rostește în șoaptă numele Domnului și tremurul buzelor ei și rugăciunea șoaptelor ei și pleoapele ei și mâinile ei fine din care se alcătuiesc senine zilele cuvintelor și tot ceea ce o înconjoară și tot ceea ce o inspiră - e mângâierea acelor scrisori!

Poștaș poznaș ce ducea în Laponia, printre nămeți scrisorile cu dorințele prichindeilor! Poștalion napoleon! Vechi cât roțile ca nopțile nedormite ale lui Moș Crăciun!

Toate zăpezile, toate corvezile albului, toate se vor întoarce, toate, luate de inima ta, luate de inima mea, chemate de gura ta, chemate de gura mea, rugate de tâmpla ta, rugate de tâmpla mea.

EMO-COBRA SAU SORIN APOSTU

MONICA (STĂNESCU) APOSTU,
FIICA PROFESORULUI VASILE STĂNESCU,
SOCRUL LUI APOSTU PE CARE
L-AU DAT AFARĂ STUDENȚII ÎN TIMPUL
EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989, 
DEOARECE FUSESE UN ADEVĂRAT
SATRAP BOLȘEVIC

http://www.stiridecluj.ro/social/sorin-apostu-huiduit-si-injurat-in-piata-unirii-la-prezentarea-lotului-u-cluj-video
Se spune că Sorin Apostu este reptilian, venit de pe o altă planetă. Aerian, purtându-și capul, destul de greoi, ca pe o farfurie zburătoare, Apostu și-a luat, la Cluj, porecla COBRA EMO.
               Se spune că, pentru a trăi (bine), își injecta zilnic benzină în vene (pentru a avea sângele mereu albastru), benzină cât pentru 600 de kilometri.

”Cobra” își hipnotiza viitoarele victime, după care le sugea de toți banii, ca un vampir. Ca un vampir EMO, acum își suge degetul cu osârdie, încă nevenindu-i să creadă, șocat, ca toți ceilalți șocați din gașca lui. NU E MOBRĂ DAR E COBRĂ! EMO S. APOSTU

LASĂ-NE! LASĂ-NE! APOSTULE! LASĂ-NE!

http://www.youtube.com/watch?v=Q3SWjtcmzoc

APOSTU NU RENUNȚĂ

COBRA EMO ALIAS SORIN APOSTU



SORIN APOSTU ÎN FAȚA INSTANȚEI:
”vreau să rămân în continuare, dacă se poate,
în funcție executivă”

 Cobra Boulengerina. Apostu s-a căsătorit, ca o cobră, cu fiica lui Vasile Stănescu, fost mare mahăr PCR al Institutului Agronomic ”Dr. Petru Groza”, dat afară din acest Institut de către studenți - în primele zile ale anului 1989 - deoarece, nu doar că îi teroriza cu teoriile marxist-leniniste, pupându-l în fund pe Nicolae Ceaușescu, intoxicând mințile tinerilor, mâncând cu lingura rahatul propagandei roșii de partid și de stat, dar - mai mult - pretindea mită de la studenți în examene. De băiat bun. De băiat bun săturându-se studenții de el și de ifosele și de aroganța lui și de pecereul din el. L-au dat afară studenții, din Cluj, pe profesorul Vasile Stănescu. A trebuit să plece la București, la Institutul Agronomic de acolo. Acolo studenții habar nu aveau cine era. Și l-au acceptat. Și el nu a murit de rușine și i-a devenit socru lui Sorin Apostu care studia medicina veterinară cu el. Așa s-a îndrăgostit Sorin Apostu de fiica profesorului său. Idem, fata de el. Dragoste mare, postrevoluționară. De aici respectul ginerelui față de obiceiurile socrului său. A învățat totul de la iubitul său maestru și socru. Mita se ia cu discreție. În taină. Iar tainele sunt acolo, pe acoperișuri, prin boscheți, camuflate, pe acolo pe unde pășea, tip-til, Apostu, în bătaia lunii, nu a luminii semafoarelor, la întâlnirile nocturne. Prin ganguri și garaje, în umbre, în tufișuri. Printre grămezile de pepeni, ori printre grămezile de speranțe de mai bine. Pentru mai-binele sinelui său și a Monicăi fostă Stănescu, pentru mai binele pepenarilor dăbulenari și pentru mai-binele clujenilor, pentru mai-binele patriei noastre și pentru înflorirea și propășirea ei.

DEMISIA LUI APOSTU ȘI OBRAZUL GROS AL UNUI NERUȘINAT

”După cum am mai afirmat, Apostu este
 cea mai sărbezie figură a politicii someşene,
 un personaj asocial, lipsit de viziune administrativă şi politică,
lipsit de forţa firească a unui discurs politic,
 un funcţionar robotizat ce buzunăreşte orice detaliu finalizat
 pentru a-şi însuşi meritele, un „bărbat” de stat
 ce întreţine un discurs politic cu forţa unei raţe domestice,
un funcţionar provincial de modă veche
 a anilor `90, îndepărtat de efervescenţa culturală- educaţională
 a UBB-ului, însă mai apropiat prin gesticulaţie şi manieristică
 de întemeietorul şcolii filozofice de pe stadionul Ghencea.”
http://www.presalocala.com/2011/06/27/apostu-sorin-apostu-punct/
HORIA NASRA

Șeful lui Țene, care e șeful ”poetului german”, e în arest de mai mult de o lună de zile. Majoritatea jurnaliștilor clujeni, dar și postacii publicației ”Napoca News”, se fac, într-un fel (penibil), că plouă. Tace gașca. Nu zice ”pâs”. Așteaptă cu sufletul la gură eliberarea lui AFOSTU. Că o să vină Afostu și o să dea statul în judecată să ceară daune morale pentru pedepsirea inutilă a nevinovăției sale. Că o să fie din nou pe Scaunul Primăriei clujene, la venirea a doua. Și-atunci, își va răsplăti supușii, pieptănarii, pupăcioșii măritelor sale dorsalii. Cu iscusință ei știu acum să tacă, precum slugile, invocând ”prezumția de nevinovăție”. Nevinovăția sa nu se va mai întoarce, însă, pe tronul primăriei clujene. Iar ele, slugile, vor plânge în continuare, ca niște curve poluate.
Știrea de mai jos nu a apărut azi în celebrele gazete clujene. Doar ”Foaia transilvană” și cotidianul electronic ”Florești-Gilău” au publicat-o:

”Potrivit însă unor surse judiciare, procurorii DNA au descoperit aproape 100 de apartamente ce au legătură cu Apostu. Unele dintre acestea au fost vândute, iar Apostu a încasat, indirect, contravaloarea lor, probabil prin celebrele contracte de consultanţă juridică, altele sunt chiar pe numele lui Apostu, iar o altă parte sunt pe numele unor interpuşi, care le vând sau închiriază mai departe. Toate în construcţii noi, în Cluj Napoca sau zonele rezidenţiale adiacente. Practic, spun aceleaşi surse, dezvoltatorii imobiliari cotizau, pentru obţinerea autorizaţiei de construire, invariabil la Apostu cu cel puţin câte un apartament pentru fiecare scară de bloc realizată. În aceste condiţii, săptămâna viitoare, DNA Cluj va fi loc de pelerinaj pentru constructori şi dezvoltatori imobiliari.”
http://www.ftr.ro/dosarul-apostu-–-latura-imobiliara-a-mitei100-de-apartamente-52093.php


http://www.floresti-gilau.ro/sorin-apostu-100-de-apartamente

PRIMARUL (M)EMO - SORIN APOSTU

   Sorin Apostu este înzestrat cu inițiative și talente de PATRON - patron al orașului fiind, și-a dat repede seama că primăria poate semăna cu un SRL. Și, prin urmare, a hotărât înființarea unui restaurant. Un restaurant cu acționar unic: Primăria Cluj-Napoca, șef și Boss și karatist - Sorin Apostu Cobra. 
”Acum, odată lansaţi pe o piaţă pe care există o concurenţă puternică, vor avea ocazia cea mai bună de a demonstra ce pot, aducând, în acelaşi timp şi bani la bugetul local”, au fost vorbele de duh ale primarului Sorin Apostu.
”Capacitatea restaurantului nou deschis este de 50 de locuri.”
”Meniul oferit de restaurant are specificul bucătăriei ardeleneşti, iar din punct de vedere al preţurilor, acestea sunt cu 10 până la 20% mai mici decât cele ale concurenţei, la aceleaşi servicii oferite. Cred că restaurantul acesta are preţurile corecte.” http://www.primariaclujnapoca.ro/comunicate.html?gId=527

”Restaurantul „Memo 10“ este, conform reprezentanţilor primăriei, primul din România deţinut de către o autoritate publică locală, care funcţionează pe piaţa liberă. Municipalitatea a inaugurat, astăzi, restaurantul de pe strada Memorandumului 10, realizat cu o investiţie de 400.000 de lei . Primăria a investit 400.000 de lei pentru amenajarea noului restaurant, banii provenind din profitul obţinut de primărie din celelalte trei cantine ale primăriei. Jumătate din această sumă reprezintă doar dotările interioare.” - ne informa ”Adevărul de seară” pe data de 16 februarie 2011  http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Primaria_si-a_deschis_un_restaurant_-impinge_tava_0_428357509.html

Frumoasă inițiativă, bun manager, mare patron. După planuri, după profituri, ar fi crescut capitalul și, fără îndoială, investițiile SRL-ului lui Boss. Mai ales pe vremea asta, critică, în care ar fi oferit, prin investițiile făcute, locuri de muncă. Ar mai fi deschis un restaurant și pe urmă încă unul.... și tot așa, fondând un lanț de restaurante celebre la Cluj-Napoca, mai întâi, și pe urmă în vecinătate, la Huedin, la Turda, la GHERLA... extinzând restaurantiada în întreaga Transilvanie, apoi în Ungaria, Cehia, Franța, Spania, Grecia, etc... IATĂ! Ce plan frumos! Ce investiții românești cu un astfel de creier la Cluj! Ce om deștept! Deștept om! Și bun manager, bun conducător, domnule! Banii adunați algebric, mai apoi geometric ar fi reliefat că se poate da un BOOM României, nu doar tunuri, că se pot face din profituri uriașe investiții uriașe și din astea, cu puțin cap (darmite cu unul atât de mare ca al lui Sorin Apostu!), domnule! - alte profituri, și mai mari, mari, mari, mari, uriașe... Poftim! Lanțuri și lanțuri de retaurante... peste tot în lume, în Australia, în Papua Noua Guinee, în Republica Malgașă. Dar... cum să îi spună? MEMO. MEMO de la (M) EMO. Nu a știut Ioan Stoica ce pierde renunțând la CARITAS. La (M) EMO bagi o singură dată și acolo și lași. Acesta era secretul inteligenței lui Apostu, fire cu talente, cu fitze și aroganțe, nu doar așa!, om deștept!, domnule! Deștept de bubuie...

Primar de primar... EMO DE (M)EMO!
Numai că, pentru a se deschide această AFACERE a Primăriei (?), a trebuit să fie închisă ”COFETĂRIA VERDE”, loc al tradiției universitare clujene, loc al întâlnirilor admirabile și memorabile, unde soseau vară-iarnă, doamnele și domnițele Clujului să bea cafea și să mănânce prăjituri. I se mai zicea și ”LA SILVIA” și cofetăria avea sharm-ul ei special - situată pe strada ”MEMORANDUMULUI” la numărul 10. Păcat! Mare păcat. Funcționa această cofetărie încă din perioada interbelică. Loc al întâlnirilor și al dulciurilor... al bomboanelor fondante, loc al Bunei Speranțe...
”Memo 10”, ca o stâlcire a numelui străzii, ca o pocire a limbii române. Da! iubiți clujeni! - primar deștept, karatist și EMO! Emo precum ”poetul din Germania” care nu a publicat în viața lui nici măcar un singur vers, deși a reusit să citească, totuși, câteva numere din cartea de telefoane, dar care e EMO.