joi, 16 iunie 2011

SORIN CĂLUGĂRIŢA - Opriţi-l pe Băsescu!

Sorin Călugăriţa este unul dintre puţinii jurnalişti din provincie care mai au coloana vertebrală. În general, jurnaliştilor li se apleacă. De la prostie, în primul rând, şi asta face posibilă manifestarea atâtor boli sociale. Li se apleacă jurnaliştilor de la foame - gagicilor le trebuiesc rujuri si unghii false şi pantofi cu tocuri înalte, "elenişti". Li se apleacă jurnaliştilor de la înclinaţia lor şi pentru că au talent şi vocaţie pentru cunilingus. Pentru pupăciunea în fund făcută cu drag, cu alte cuvinte. Câtă râvnă au unii jurnalişti pentru a-şi găsi licuricii. Li se apleacă unora dintre jurnalişti pentru că sunt "diferiţi", pentru că se lasă cu voioşie penetraţi şi pentru că au cururile bătucite şi tăbăcite bine. Agramaţi şi încâlciţi, schizoizi efeminaţi, unii dintre ei sunt pitpalaci. Alţii gâşte pârlite, alţii năpârci, hiene sau cioflingari miştocari. Limbile lor au treisprezece coţi. Ochii lor sunt bulbucaţi ca la broaştele râioase. Au dinţii sub forma dinţilor sugacilor. Par nişte rahaţi de câini rataţi. Viermii nu îi evită şi în stomace au limbrici nervoşi, disperaţi şi perverşi. De aceea halesc atâta rahat, de aceea performanţii au trecut într-un mod absolut vegetarian la alimentaţia pe bază de balegă.
Doi dintre aceşti ipochimeni trăiesc la Cluj şi se zbenguie fiindcă se simt foarte bine alimentaţi. Sunt detractorii mei, mincinoşii Bara şi Ţene. Ultimul membru al PDL. Portocaliul Ţene! Anjouist de felul său.
Public aici editorialul prietenului meu Sorin Călugăriţa. Un intelectual creativ pentru care Borges a scris "Biblioteca Babel".

Obiectiv nr. 516 - 14- 20 Iunie 2011 .

10-16 iunie

SORIN CĂLUGĂRIŢA: OPRIŢI-L PE BĂSESCU!

De peste douăzeci de ani, cei care au condus ţara, indiferent de culoarea lor politică, nu au făcut altceva decât să o distrugă sistematic. Au fost rase întreprinderi ridicate în zeci de ani şi o întreagă industrie a fost vândută la fier vechi. Tot felul de escroci şi borfaşi s-au îmbogăţit peste noapte, constituind clasa bogaţilor de azi. Indiferent că au provenit de la PSD, PD ori PNL toţi, dar absoluţi toţi, au furat câte ceva. A dispărut flota, industria grea, industria chimică şi cam tot ce construise acest popor în istoria sa contemporană. Utilaje şi instalaţii de ultimă generaţie au fost tăiate şi făcute bucăţi, iar clădirile demolate şi vândute cărămidă cu cărămidă pe preţuri de nimic. În temeni penali un astfel de jaf s-ar putea numi subminare a economiei naţionale. Nimeni nu s-a arătat interesat să ridice un deget măcar, împotriva acestui măcel economic. Venirea lui Traian Băsescu în fruntea statului a însemnat, cel puţin în acel moment, o speranţă pentru mulţi români, deşi la vremea când fusese ministrul transporturilor, mândra noastră flotă se evaporase pur şi simplu, depăşind cu mult în amploare experimentul Philadelphia. Mineraliere şi petroliere de sute de mii de tone au fot vândute unor şmecheri la câte un dolar. Prea oarba justiţie română a hotărât că nu există vinovaţi în acest caz. Aşadar, venea să ne conducă bravul căpitan de cursă lungă, Traian Băsescu, însoţit de o alianţă de partide în care românii îşi puneau toată speranţa, după ce sub stăpânirea roşie a PSD corupţia atinsese aproape tot. Dezamăgirea a fost însă la fel de mare ca şi iluziile pe care ni le făceam atunci. Foarte repede Băsescu şi-a dat arama pe faţă, arătând cât de conflictual şi periculos este pentru România. A făcut din politică un circ şi din România un stat personal pe care, după ani, îl conduce prin singurul regim dictatorial existent în Europa zilelor noastre. Face absolut ce vrea şi nimeni nu vrea sau nu poate să i se opună. Slugile sale din PD-L îi execută ordinele fără crâcnire, iar opozanţii sunt prea slabi pentru a-l opri. Nici poporul nu este mai breaz, având la referendumul de după suspendare şansa să scape de acest tiran. Cu fiecare zi preşedintele ales de acest popor, complet nepregătit politic, îşi dă în petic tot mai des. Comportamentul său este de multe ori anormal şi dacă nu cumva este hotărât să distrugă din temelie România, atunci ar trebui să ne gândim la probleme care ţin deja de patologie. Băsescu este extrem de dur, răzbunător, lacom de putere şi într-atât de sinistru încât îşi bate joc de orice şi oricine. Este aşa de imprevizibil şi inconsecvent încât permanent îţi dă impresia că te afli în faţa unui caz medical. Structura sa de lider autoritar se pliază perfect pe modele „ilustre” precum Hitler şi Stalin. Faptul că acest autoritarism se produce într-o societate democratică îl face însă mult mai abil şi periculos. Nici măcar Ceauşescu nu şi-a permis să aibă ieşiri publice precum cele ale preşedintelui nostru. Vrea cu orice preţ să controleze totul şi ca toate instituţiile să i se subordoneze personal. Calcă în picioare morala, istoria, legea, Constituţia şi nu are nimic sfânt. Cum din ţara asta n-a mai rămas nimic de distrus s-a gândit să umble şi la organizarea teritorială pentru a face totul praf. De sute de ani, România a fost organizată pe judeţe şi însuşi sensul etimologic al cuvântului „judeţ” ţine de o tradiţie administrativă a acestor locuri. În Ardeal, de exemplu, toate denumirile acestor unităţi administrative reprezintă dovada că de mii de ani românii locuiesc acolo, iar toponimia este rezultatul limbii vorbite de către populaţia băştinaşă. Primii care şi-au bătut joc de tradiţia organizării teritoriale au fost bolşevicii români, care la ordinul Moscovei au înfiinţat regiunile. Încercând o îndepărtare de politica ocupanţilor de la Kremlin, Ceauşescu a reînfiinţat în 1968 judeţele, renunţându-se astfel la regiuni şi raioane, care în mod evident erau de inspiraţie rusă. Însă nu doar acesta a fost motivul demersului fostului dictator. Reorganizarea pe judeţe aducea în primul rând aparatul de stat mai aproape de cetăţean, simplificând rezolvarea problemelor şi reducând distanţele. Minciunile pe care ni le servesc preşedintele Băsescu şi marioneta Boc privind accesarea fondurilor europene, reducerea numărului de funcţionari şi a cheltuielilor sunt aşa de gogonate încât nu le mai crede nimeni. După ce la ordinul şefului statului, România s-a înglodat în datorii imposibil de plătit, s-a trecut la distrugerea fiinţei naţionale şi a tradiţiilor în organizare teritorială. Totul pentru un singur scop. Acela al câştigării a cât mai multe voturi la alegerile de anul viitor. Nu contează că se creează struţo-cămile teritoriale, nici că locurile şi oamenii îşi vor pierde identitatea culturală şi geografică, nu interesează pe nimeni că oamenii vor trebui să facă drumuri lungi pentru a-şi rezolva problemele, că peste o sută de mii de funcţionari vor rămâne fără locuri de muncă. Nu contează nimic. Doar rămânerea la putere cu orice preţ. Băsescu şi Boc au îndepărtat şcoala de copii, spitalele de bolnavi iar acum instituţiile statului de cetăţean. Toată povestea asta seamănă cu bancul în care câinelui i-a fost lungit lanţul, dar osul i-a fost aruncat mult mai departe. Cineva trebuie să îi oprească pe aceşti vâtură-ţară să nu distrugă tot ce ne-a mai rămas. Din nefericire, opoziţia este complice la acest genocid cultural şi istoric. Cred că pe undeva toţi sunt înţeleşi să facă praf această ţară. Antonescu şi Ponta nu se opun organizării pe regiuni, spunând doar că trebuie făcută altfel. Nici liderii politici locali nu spun nimic cu excepţia preşedintelui liberal, Dian Popescu, care atrăgea atenţia, în urmă cu trei săptămâni, despre scenariul pe care îl cloceşte preşedintele Băsescu pentru a arunca în aer Uniunea Social Liberală, însă presa nu s-a arătat interesată de subiect. Cea mai hilară atitudine este năzbâtia pe care o propune deputatul gorjean Mugurel Surupăceanu, adică o entitate administrativă cu capitala la Târgu Jiu, din care să facă parte judeţele Mehedinţi, Vâlcea şi, atenţie, Caraş, Hunedoara cu Alba. Parlamentarul este de-a dreptul aerian şi demonstrează că nu are nici măcar minime cunoştinţe de cultură, civilizaţie şi istorie. Grozăvia expusă de Surupăceanu e mai mare decât aceea în care Constanţa va face parte din Moldova. Probabil, nici el nu crede aşa ceva, dar se bagă în seamă în foame de electorat. În loc ca fiecare parlamentar al opoziţiei să-şi apere identitatea colegiilor şi a judeţelor de unde provin, vin cu tot felul de tâmpenii de felul acesta. Guvernanţii vor încerca să strecoare reorganizarea administrativ-teritorială prin asumarea răspunderii, eludând în acest fel Legislativul. În Legea Referendumului se stipulează că în cazul modificării limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor, consultarea populaţiei este obligatorie. Se va încerca încălcarea acestei legi chiar dacă la capitolul sancţiuni sunt prevăzute pedepse cu închisoarea. În rândul deputaţilor PD-L nu putem găsi nicio speranţă, pentru că toţi acţionează de parcă, fără excepţie, li s-au spălat creierele. Dacă or fi avut aşa ceva. Încă nu e târziu, dar nici timp mult nu mai este, pentru a opri distrugătorul tăvălug portocaliu manevrat de un individ căruia atunci când i s-a dat permisul nu i s-a făcut şi testul psihologic. Băsescu trebuie oprit prin orice mijloc (democratic, bineînţeles) să-şi mai facă de cap şi să distrugă definitiv România. Ajunge!

sâmbătă, 11 iunie 2011

LUCIAN GRUIA: Horia Muntenuş - DINCOLO DE BRÂNCUŞI



Ion Diaconescu a scris o carte intitulată TREBUIA SĂ SE NASCĂ BRÂNCUŞI, în care trata tradiţiile populare româneşti din zona natală a sculptorului, fără să-l pomenească, voind astfel să demonstreze faptul că „titanul din Hobiţa” reprezintă un „genius locci”, o cristalizare magistrală a formelor expresive/semnificative a specificului tăranului român patriarhal.
Poetul Horia Muntenuş continuă investigaţia până în preistoria omenirii, dorind să arate că Brâncuşi sintetizează virtuţile poporului nostru încă de la formarea sa pe aceste meleaguri, unde a fost „vatra vechii Europe” (Maria Ghimbutas). El abordează creaţia brâncuşiană prin prisma filologului şi dacologului. Problemele ridicate sunt incitante, originale şi discutabile. Cu atât mai captivante.
Din start, cartea /1/ ne trezeşte interesul print-o serie de comentarii esenţiale despre Brâncuşi, selectate de autor din exegeţii de marcă, români şi străini. În al doilea rând, cartea ne frapează prin faptul că biografia prezentată nu se opreşte la moartea fizică a artistului ci merge până la 2007, adică la comemorarea a 50 de ani de la trecerea în eternitate a „părintelui sculpturii moderne”.
După cele două capitole menţionate, intrăm în substanţa propriu-zisă a cercetării. Horia Muntenuş este de părere că Brâncuşi reprezintă quintesenţa spirituală a neamului românesc, întruchipând Moşul Ideatic al naţiei. Mai mult decât atât, prin Brâncuşi coborâm, pe filiera specificului popular românesc, până la tradiţia indoeuropeană şi hiperboreeană a omenirii. În această interpretare, Brâncuşi îl reprezintă şi pe Marele Sacerdot, Oficiant la Misterului – Sculptorul Arhetipului.
În ceea ce priveşte numele lui Brâncuşi, Horia Muntenuş îl consideră, în cazul artistului, predestinat. El descoperă conotaţii foarte potrivite ale acestui cuvânt, pentru a-l caracteriza pe artistul nostru. Herodot vorbeşte despre un templu în care oficiau preoţii asceţi „branshizi”. Diogene Laertius – în Vieţile şi docrinele filosofilor - menţionează numele Brancos printre bătrânii eleni ziditori de temple. Rădăcinile acestui onomastic se găseşte la mai toate popoarele de limbă neolatină: Bransa, Branco, Bransassy, Brancaccio, Brâncu, Brancasi, Brâncu, Brâncoveni etc care înseamnă: laba de urs, mână şi la noi, mersul pe brânci/mersul în patru labe. Branchos – puterea mâinii – stă la originea numelui Brâncuşi. Brânca – cea a leului este pomenită de Cantemir în ISTORII, în spaniolă înseamnă labă de urs, în franceză, creangă. În esenţă brânca îl desemnează pe cel a cărui mână are puterile preoţeşti: de a vindeca, binecuvânta, oficia, proteja. Mama lui Brâncuşi, poate răscolită din inconştient, dorea ca fiul ei să devină preot. Nu a fost numai atât, pentru că Brâncuşi a devenit sacerdot cu mână de sculptor. Horia Muntenuş este de părere că Brâncuşi s-a apropiat de creştinism, de Tatăl ceresc, întrucât şi-a pierdut tatăl fizic încă din copilărie. În cheie creştină, Horia Muntenuş ne reaminteşte că Peştele reprezintă simbolul creştinătăţii, pescarul e predicatorul (Dumnezeu), peştele e cel convertit (omul). Iar Brâncuşi s-a născut în zodia peştilor. În cheie creştină, Maica Domnului simbolizează poarta prin care Iisus a pătruns din lumea divină în cea terestră, primind înfăţişare umană, iar apa Jiului reiterează botezul din apa Iordanului. Sigur că această aureolă creştină nu se referă la semnificaţia principală a sculpturii menţionate ci la atmosfera sacră în care a fost creată.
În legătură cu Pasărea măiastră, Horia Muntenuş extinde o interpretare a cercetătoarei Nina Stănculescu (IZVOARE ŞI CRISTALIZĂRI ÎN OPERA LUI BRÂNCUŞI), conform căreia: „Măiastra se va preschimba treptat în fuior, ovoidele din care pleacă Măiastra, în diferitele ei versiuni, sunt pietrele zăvoiului Bistriţei copilăriei lui Brâncuşi...” . Pentru exegetul nostru, furca, fuiorul pe care l-a văzut artistul, încă din copilărie, în mâinile mamei sale Maria, reprezintă instrumente pentru toarcerea timpul mitic.
Conform cercetărilor lui Horia Muntenuş, în sanscrită Măiastra se traduce ca Maia – iluzie adică iluzia trecerii/trecerea iluziei, iar Stra – trecere. La noi Maia este soaţa lui Maiu şi mai găsim în tradiţie, moşii de Mai, iar bunica o alintăm drept Maia.
Revenim astfel la tradiţia noastră patriarhală, de unde vom coborâ, urmând abordarea filologică şi dacologică, până la Tradiţia Primordială a omenirii.
Pe filiera numelui Brâncuşi, autorul descoperă că acesta ascunde şi alte conotaţii fascinante, care leagă creaţia sa de preistoria şi tradiţia noastră. Brad – este numele româesc al coniferului, Bratu – frate (în slavă), Brenthos – mâdru (în greceşte). În limba română brâncuţa şi brânduşa sunt plante, iar Branişte desemnează un loc domnesc, iar brână înseamnă brâu. În ENCICLOPEDIA BRITANICĂ autorul găseşte: brân – corbul nemuritor, Brân - erou de origine celtică, fondator al unui clan sacerdotal, Brânii - simboluri ale fertilităţii. Herodot menţionează pe satrii, singurul neam liber dintre traci, locuitori ai munţilor, fondatorii oracolului lui Dionysos. Dintre aceştia, bessi indeplineau sarcinile de profeţi de sanctuar – de aici derivă numele de Basarabi, Ţara Basarabilor – Ţara Bessilor.
Ajungem astfel la geografia sacră în care Bessi/basianii/Basarii desemnează Basarabia. Basarabă se compune din ban-sarabă (ban – cel ce vorbeşte, Bha – a lumina; Sarabha – care luminează, Sarab – căpetenie (Sur – Surya – Soare, Rab – Rege/Înţelept, Bos – Şef, Sarabos – conducător Universal.
În irlandeză Brân înseamnă Corb, de unde Brân /Vrân – Ţara Vrancei – Ţara Corbului. Vâlcea – Welch- Vlahia, Blac, balc- balcan,. Volk - preot şi lup.
Virgilius în GEORGICELE afirmă că sofistul Asclepiade din Tracia vorbea despre legendarul rege Boreas ca rege al sciţilor, întemeietor al boreazilor, regi şi preoţi ai hiperboreenilor. Hecateu din Abdera povesteşte legenda naşterii lui Apollo în insula Leuce ( Insula albă unde se afla primul Centru Suprem Hiperborean). În timpul marii migraţii hiperboreene spre sud şi spre Asia (India), după Vasile Lovinescu, acest Centru suprem a fost mutat în Insula Şerpilor din Marea Neagră.
Horia Muntenuş avansează ideea că parcurgerea Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu, pe lângă semnificaţia comemorării eroilor căzuţi în Primul Război Mondial în luptele pentru apărarea oraşului, reiterează marea migraţie hiperboreeană din primul sau al II-lea mileniu î.e.n. Ea mai reprezintă atât Drumul zeilor cât şi Drumul transhumanţei ţăranului mioritic.
Ansamblul devine: Templu Funerar, Templu al Meditaţiei, Templu al Cultului Stămoşilor, Templu al Timpului Istoric, Templu al Timpului Mitic, Templu al Timpului Simbolic, al lui Cronos, Templu al Creştino-păgânului Crăciun.
Sărbătoarea dacică a Crăciunului a devenit Seara de Crăciun creştin când se naşte salvatorul lumii şi acum Templu de la Târgu-Jiu devine Templu întru Cristos. Cele 12 scaune din jurul Mesei Tăcerii îi desemnează pe cei 12 Apostoli ori pe cei 12 Cavaleri ai Mesei Rotunde, ptecum şi pe cele 12 zile între 24 Decembrie – 6 Ianuarie, interval în care mormintele se deschid şi sufletele revin să-şi vadă locurile şi pe cei dragi.
Poarta sărutului – Poarta raiului – Poarta iubirii, simbolizează cununia cu moartea într-un legendar arhetip haiducesc, Nunta de Crăciun.
Regăsim conotaţiile „Arborelui vieţii” parcurgând traseul Masă – Coloană într-un ritual/procesiune de înmormântare, în care Coloana reprezintă bradul de înmormântare – nunta postumă. Coloana mai poate fi altă faţă a germenului vieţii, a seminţei şi Axul Polar al locului de sanctuar (pe malul Jiului), la intersecţia unor meridiane şi paralele sacre. În sanscită Ji înseamnă a câştiga/glorie, astfel încât râul Jiu semnifică a însufleţi, a da viaţă, a supravieţui.
Vasile Lovinescu (DACIA HIPERBOREANĂ, Ed. Rosmarin, Bucureşti, 1994) vorbeşte despre marea migratie hiperboreană care a constat din venirea acestui popor mitic din Nordul Europei şi dupa aşezarea sa pe cursul Dunării, contribuind la formarea popoarele indo-europene, o ramură împortantă, condusă de Rama (Rene Guénon) s-a deplasat în India (rasa ariană, creatoarea Vedelor). Altă ramură (în special celtică) s-a deplasat spre Vestul Europei ajungând în Marea Britanie.
Drumul zeilor a fost marcat cu megaliţi/pietre uriaşe (Stonehenge etc.) sau diguri de pământ (Valul lui Traian etc).
Horia Mntenuş este de părere că Brâncuşi avându-l profesor pe marele istoric Grigore Gheorghe Tocilescu (adept al lui Densuşianu, Haşdeu, Bolliac etc.), în perioada 1898-1902, aflase informaţii importante despre daci din lucrarea acestuia „Dacia înainte de Romani” (publicată în 1880). Pentru Horia Muntenuş, Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu reiterează traseul mitologic al migraţiei indo-europene. Motivul călătoriei întemeietoare, ca interpretare a Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu a fost începută de Constantin Noica, filosoful considera că este vorba de întemeierea unei localităţi de către o ceată de păstori. Sedus de interpretarea literară noiciană, Horia Muntenuş hiperbolizează povestea.
Pentru Horia Muntenuş: „Coloana e calea prin care Dumnezeu coboară la Om pentru a-l ridica la Sine.” De asemenea, Coloana îl reprezintă pe mitologicul Atlas cu picioarele depărtat şi braţele ridicate şi depărtate. De asemenea, autorul, îl include şi pe Regele (lumii) regilor ca element al Coanei. Regele regilor, constituie un Avatara, deci poate fi identificat şi cu Zalmoxis, Ler Împărat, Orfeu etc.
În concluzie, putem afirma că cercetarea lui Horia Muntenuş este unică în brâncuşiologie prin noutatea punctelor de vedere puse în discuţie. Demersul filologic, asupra conotaţiilor numelui Brancos, care sunt tot atâtea caracteristici ale specificului nostru, rămân valabile şi dacă sculptorul Constantin Brâncuşi nu ar fi existat. Dar iată că acest lucru s-a petrecut. Brâncuşiologii nu au discutat cartea incitantă scrisă de Horia Muntenuş. Cititorii vor găsi în paginile ei probleme cu adevărat fascinante, istorice, filologice, estetice, religioase. Intuiţiile autorului sunt cu adevărat ingenioase. Am inventariat doar o mică parte dintre ele.
Prefaţa cărţii, "Românitatea şi creştinătatea lui Constantin Brâncuşi (sculptorul şi ortodoxia)" este semnată de unul din cei mai importanţi brâncuşiologi români, Constantin Zărnescu.

Lucian Gruia


Note:

1. Horia Muntenuş - DINCOLO DE BRÂNCUŞI - ediţia a II-a revăzută şi adăugită (Ed. GEDO, Cluj-Napoca, 2008)

luni, 6 iunie 2011

Premiile „Elvira Godeanu” ediţia 2011 - Premiul „Elvira Godeanu” pentru critică teatrală: HORIA MUNTENUŞ,

Obiectiv nr. 515 - 26 Mai - 1 Iunie 2011

Premiile „Elvira Godeanu” ediţia 2011

- Premiul naţional „Elvira Godeanu” pentru întreaga carieră: GEORGE MIHĂIŢĂ, directorul Teatrului de Comedie Bucureşti;
- Premiul „Elvira Godeanu” pentru critică teatrală: HORIA MUNTENUŞ, Cluj-Napoca;
- Premiul „Elvira Godeanu” pentru regie: ACHILLE ROSELETTI, Italia;
- Premiul „Elvira Godeanu” pentru rol principal masculin, ex equo: COSMIN BREHUŢĂ („Eu şi iubita mea”) şi CRISTI NAUM („Bigamul” şi „Porunca a 7-a”);
- Premiul „Elvira Godeanu” pentru rol principal feminin, ex equo: MĂDĂLINA CIOBĂNUC („Eu şi iubita mea”), RODICA NEGRESCU („Titanic vals”) şi IRINA NAUM („Bigamul” şi „Porunca a 7-a”);
- Premiul „Elvira Godeanu” pentru rol secundar masculin, ex equo: VALERIU BÂZU („Eu şi iubita mea” şi „Porunca a 7-a”) şi DAN CALOTĂ („Porunca a 7-a”);
- Premiul „Elvira Godeanu” pentru rol secundar feminin, ex equo: SIMONA URS („Eu şi iubita mea”) şi LUMINIŢA ŞOROP („Titanic vals”);
- Premiul special pentru figuraţie: CRISTI BĂLŢĂŢEANU, VALI VASIA, GABRIEL POPESCU, ADRIAN BĂLAN, OVIDIU IONESCU;
- Premiul special pentru actori-copii: OCTAVIAN PARASCHIV OPREA („Dl. Goe”) şi ADI POPESCU („Tren de plăcere”);
- Premiul „Elvira Godeanu” pentru mecenat: Societatea de Asigurări „Astra”.