luni, 5 decembrie 2011

SORIN APOSTU COBRA

Primarul Apostu, încă 30 de zile de arest. A fost adus la instanţă fără cătuşe la mâini
Autor: Mihai Şoica
EVENIMENTUL ZILEI, Luni, 05 Decembrie 2011,

http://www.evz.ro/detalii/stiri/primarul-apostu-inca-30-de-zile-de-arest-a-fost-adus-la-instanta-fara-catuse-la-maini-956-1.html


”În cazul primarului arestat, acesta a fost adus la sediul instanţei de judecată fără cătuşe la mâini. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat în cazul vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Radu Bica, care este arestat tot pentru luare de mită şi care, la ultimele înfăţişări a fost adus la instanţă cu cătuşe la mâini. La fel a fost şi în cazul lui Călin Stoia.
Surse din cadrul Poliţiei Cluj susţin că Apostu a fost tratat preferenţial încă de la arestarea sa. "Conducerea unei persoane reţinute sau arestate cu cătuşe la mâini în faţa judecătorului sau procurorului este absolut obligatorie. Acest lucru este prevăzut de regulamentele Ministerului de Interne. Este şi o măsură de securitate. Dacă persoana reţinută atacă pe cineva cine răspunde că nu era încătuşată? Asta se poate întâmpla şi în cazul lui Sorin Apostu. Într-un moment de nervi loveşte pe cineva şi atunci cine este de vină", a spus un poliţist.”

Paradoxal. Cum paradoxală și fantastică este tăcerea presei clujene, în ansamblu, a unor ”jurnaliști” și a unor ”editorialiști” clujeni, în special, în legătură cu ”subiectul Sorin Apostu”. Oare de ce tace această ”presă” clujeană? Care i-or fi motivele? Palide ”relatări” ale evenimentelor. ”PRIETENII ȘTIU DE CE”. În rest, șocații discută despre orice, numai despre ceea ce se întâmplă în proximitatea lor nu. Deși cazul Apostu este un caz cutremurător. Patologic și înfiorător. Patologic.
Și, cum ”cine se aseamănă se adună”, cum sună proverbul, cei-acum-tăcuți încearcă să ascundă gunoiul sub covor. Încă nu le vine să creadă, la aproape o lună de zile, că boss-ul lor nu mai este primar. Îl așteaptă înfrigurați, ca tinerele vergure. Ca feciorelniciile untdelemnului din candele. 
Hm. La comanda acetui fițos, cu fața decupată din tratatele de patologie psihiatrică, indivizi croiți  după chipul și asemănarea lui mă atacau, într-o oficină, ca jigodiile pline de colerică invidie, colcăind ca viermii intestinali, ca limbricii adică, în marea lor tentativă de a mă linșa mediatic. Plini de sine și aroganți, fabricanții minciunii, plevele gramaticii limbii române, abțibilde postace. Un asemenea abțibild pe care publicația în cauză (publicație de propagandă și de lubrefiere a provocărilor la comandă) îl prezenta ca pe un ”poet din Germania”, deși molusca nu are nici măcar capacitatea de a-și scrie numele, mă înjura de anafură tocmai în Sfânta Săptămână a Patimilor. Jalnicul personaj elucubra cât îl țineau baierele, în virtutea unei ”libertăți de expresie” care, firește, îi putea conferi, pentru rărunchii prostiei sale, autoritatea viermelui. Manipularea era sortită prezentării golanului în postura unui literat, cunoscător al ”problemei”. Bătându-se cu pumnii în piept. Stricată făptură, mutilată ființă! La fel ca și patronii gazetei respective, la fel ca și tragicul primar penal al Clujului.
Iată de ce voi publica această scrisoare pe care prietena mea, Elena Verdeș (cetățeancă germană, spre deosebire de disperatul nomad, golan și analfabet)  mi-a trimis-o recent. Respectabila doamnă a deținut, împreună cu soțul ei, poetul Florin Verdeș, în urmă cu mai muți ani, la Cluj, o editură. În acea editură venea secătura să streseze oameni.   


”Draga Horia.
Draga prietene, sigur ca m-a deranjat modul in care arunca cu bolovani un neica nimeni, in final. Un ciuri-buri care ar trebui sa isi vada barna, grosolan de mare, din ochi., inainte de a improsca cu noroi oameni care nu au facut altceva decat sa spuna adevarul. Insa, in afara de scarba provocata de acest excrement ce se doreste a fi un comentariu la un articol dintr-o fituica obscura, trebuie sa recunosc faptul ca, m-am si amuzat copios cand am citit:”mai am un pont pentru tine, id’ul de mess a lui armanca e armyonica, pt ca bani sa il suni in Germania nu prea ai…”
De ce nu m-am putut abtine a rade, bineinteles cu o anumita doza de scarba, atunci cand am citit aceste randuri? Pt. ca., oportunistii si capusele imi provoaca un sentiment demn de ras amestecat cu plans. Si, cum ar putea fi altfel cand, acest IONI, dupa cum mi-a spus Florin, nu este nimeni altul decat „excelenta sa” Ionica Armanca, fratele unei alte „somitati” in materie de cultura (probabil , redusa la stratul cu ceapa si gogonele). Asadar, iata cum stau lucrurile, care m-au facut sa rad (ce, eu nu pot sa ma „distrez destul...”?) cand am citit: „mai am un pont pentru tine, id’ul de mess a lui armanca e armyonica, pt ca bani sa il suni in Germania nu prea ai…” :
-in prima decada a acestui an (inainte de ziua de nastere a marelui intelectual clujean, „ioni”), imi spune Andreea ca, acest ioni, i-a cerut numarul meu de telefon si, ma intreaba daca accept sa i-l dea. Cum eu nu condamn copilul pt. faptele parintilor si un frate pt. faptele altui frate, i-am spus, lui Andreea, sa-i dea nr. meu de mobil (nr. de T-mobil, unde am abonament);
-ziua urmatoare, ma suna Ionica Armanca si imi spune cum ca, el, locuieste in Berlin, impreuna cu prietena lui, Roxi, ca si-a facut gewerbe (PFA – varianta romaneasca) in amenajari interioare. Infiintarea acestui gewerbe costa, in Germania, intre 20 – 50 €, in functie de land. De asemenea, imi spune ca se bucura ca sunt si eu aici si sa tinem legatura;
-altadata il sun eu, vorbim vrute si nevrute;
-intr-o alta convorbire, ne invita la ziua lui, insa nu ne-am putut duce, din lipsa de timp. Dar, il sun, de ziua lui, si ii urez... tot ce se ureaza cu ocazia unui astfel de eveniment.
-continuam sa tinem legatura telefonic, sunandu-l eu, dupa ce imi dadea „bip”. De ce spun asta, pt. ca., ma suna si, pana ajungeam eu la telefon, inchidea, desi telefonul nu apuca decat de 2-3 ori sa taraie.. Cand il sunam, imi spunea ca a inchis pt. ca nu i-a raspuns nimeni. A fost ceva ciudat pt. mine, dar..., fie cum zice el. Insa, pana cand, i-am raspuns „din prima” (primul tarait) si, surpriza... a inchis. Asa s-a intamplat mereu., desi, amandoi, avem nr. de mobil de Germania., deci sunam din Germania in Germania. Chestia asta i-am spus-o si lui Florin, la vremea respectiva si o pot demonstra (avand abonament) si cu facturile de 60-70 de €/luna pe care le plateam in acea perioada, dar si cu desfasuratorul convorbirilor;
-intr-una din convorbirile noastre, ioni imi spune ca cineva nu l-a platit pt. munca prestata si ma intreaba ce poate sa faca pt. a-si recupera drepturile banesti, el neavand asigurare pt. astfel de evenimente. Ma informez (noi avem abonament la o casa de avocatura) si ii comunic ce trebuie sa faca. Culmea, imi spune ca are nevoie de translator si ca este f. costisitor asta, ca nu are posibilitatea de a angaja un traducator etc.;
-tot asa, sunandu-l la „bip”, ma intreaba daca nu il pot ajuta cu gasirea unor lucrari. Ii promit ca ma voi interesa. In final, dupa vreo 2-3 saptamani de cautare (nici in Germania nu-s cainii cu covrigi in coada) gasesc. Am gasit o firma de constructii care are lucrari in toata tara. Vorbesc cu ei, spun ce ma doare, si imi spun - DA! Il vor pe ioni al nostru. Insa, surpriza. Il sun pe ioni si imi intra robotul. O sun pe Roxi, imi raspunde, imi spune ca el e in Romania, eu ii spun vestea buna... Dupa o saptamana il sun pe ioni sa vad ce a facut. Surpriza, apare robotul cum ca nr. nu mai e valabil. O sun pe Roxi, acelasi lucru. Repet asta si in zilele urmatoare (crezand ca e vreo greseala), insa rezultatul e acelasi. In final, nu am mai sunat. Nr. de tel. au fost: ioni 0049 – (0)1577 – 9166890; Roxi 0049 – (0)1577 – 9323230.
Iata, prietene de ce am ras. Cine te critica, pe tine, ca nu ai bani sa suni din RO in DE?! Tocmai cine nu isi permite, nici macar, sa sune din DE in DE si se preteaza la... bip!!!
Nu am spus despre asta, in afara de Florin, nimanui. Ti-am spus si tie, pt. ca mi s-a facut o greata deosebit de mare dupa ce am citit comentariul postat de ioni. Cat de perfizi pot fi unii?! Cat de usor este sa arunci cu bolovani?! Oricum, pt. mine, cei doi Armanca nu reprezinta decat niste capuse parvenite, nici macar unele din alea veritabile.
Te salut, draga prietene, si sa auzim numai de bine.
P.S. Despre chestia cum se ascundea ioni de politie si procuror, prin editura, iti poate spune Florin, ca el stie mai bine.”
Elena Verdeș


Draga prietena, Hellene,

am primit scrisoarea ta. Iti multumesc pentru solidaritate. Acum sunt la Targu Jiu si o sa plec inspre Cluj peste o ora. Abia astept sa ajung. Sunt aici, si la Bucuresti, de mai mult de 10 zile. Am lucrat mult. De dimineata pana seara. Blestematii aia care ma injura si ma ponegresc habar nu au cine sunt. Nu ma cunosc.
As vrea sa postez pe blogul meu randurile tale, scrisoarea ta despre ponegritor. Insa nu pot sa o fac fara acordul tau. Daca crezi ca pot sa o public, te rog sa imi confirmi. Eu iti multumesc, oricum, mult. Ramai aceeasi prietena buna a mea ca si Florin, ca si Andreea.
Cu drag, al vostru Horia

Draga Horia,

Este normal ca cineva sa fie solidar cu prietenii, mai mult, cand acestia sunt ponegriti fara a avea nicio vina si, mai ales, de cineva care ar trebui sa se faca mic si sa taca. Bineinteles ca ai acordul meu sa publici pe blogul tau randurile mele despre ponegritor, nu vad nimic rau in asta, atat timp cat, tot ceea ce am scris, nu reprezinta altceva decat purul adevar.
Elena Verdeș

sâmbătă, 3 decembrie 2011

SORIN APOSTU (COBRA) SE ÎNTOARCE!


”CARTEA N-ARE CINE-O FACE
CĂCI PRIMARUL NOSTRU ZACE” - SORIN APOSTU
REFUZĂ ORICE GÂND LEGAT DE EVADARE.
 Există indicii că mafiotul Sorin Apostu se strâmbă la neonul din celula arestului. Majoritatea ziariștilor șocați din Cluj-Napoca au rămas în continuare șocați. Unul dintre ei are limba înțepenită și scoasă printre buzele băloase. Este vânătă limba lui de la pupincurismele practicate. Un curent de opinie bate ca vântul prin capetele seci ale celor ce speră că Apostu va reveni în funcția de primar. Ipocriții tac. Sugestivii. Sugerații. Au frunțile pale. Ochii lor sunt bulbucați. Ei sunt alături de familia Apostu care trece printr-o grea suferință. Căci Tăunul a fost prins. Și stă mândrețea lor de tăun cu roțile în sus (ca un Ford Taunus răsturnat). Tot se screm susținătorii lui Apostu, ca pe vremea partidului comunist, se screm să cânte ode acestui fiu multiubit al Moldovei și Clujului. Le e dor de Apostu, de bucile lui căcăcioase. Și pocnesc din degete ca niște fufe. Șulfe. Și crăcănați și stupizi. Și peste întinderea lor de speranță se lasă seara, romantică. Îl vor neapărat pe Apostu liber și pentru asta merg la vrăjitoare și se pun la lins în cur pe dracu. Harnici, destoinici, inimoși. 
http://www.napocanews.ro/2011/12/primarul-suspendat-al-clujuluisorin-apostu-a-primit-distinctia-cel-mai-apreciat-primar-la-gala-transilvania-2011.html

vineri, 2 decembrie 2011

ANDRA DUMITRESCU DESPRE ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

  Presa centrală vorbeşte obsesiv, în preajma Zilei Naţionale, despre mândria de a fi român sau despre iubirea către România. Campaniile zgomotoase nu cred că folosesc cuiva. Cuiva de rând! Oamenii de rând nu mai au nici măcar mândrie. Trăiesc îngenunchiaţi într-o umilinţă care nu se poate reda în cuvinte. De ce şi-ar aduce aminte de 1 Decembrie că sunt mândri de apartenenţa la neamul românesc?! Copilaşii, care sunt puşi să recite versuri patriotice – alea care mai sunt – sau tinerii, care au alte modele decât înaintaşii noştri, nici măcar nu pot defini noţiunea de mândrie. Iar pentru copiii săraci, se fac apeluri disperate pentru donaţii, pentru biblioteci şi centre de alfabetizare... Europa a uitat şi de copiii săraci şi orfanii din România... nu se mai face atâta vâlvă despre condiţiile din cămine ca înainte de aderare.
Despre bătrâni sau cei care au rămas pe drumuri, prin grija Guvernului şi dispoziţia Preşedintelui, la ordinul FMI, trăind din pensii sau venituri minimale, ce ar mai fi de spus?! Decât că au dat mândria pe cozile interminabile şi îmbrâncelile pentru o bucată de pâine care vine din ajutoarele europene! Foamea i-a îngenunchiat pe români. Cei în putere au luat calea pribegiei pentru a se face slugi la străini avuţi. Şi nu că ar fi cine ştie ce avuţi! Dar mai marii lor au grijă ca să trăiască decent şi, în cazul în care devin neputincioşi, să-şi poată permite o infirmieră româncă, care să-i şteargă la fund. Aflăm cu „mândrie” că în Spania s-a deschis sezonul la căpşuni şi sunt aşteptaţe persoanele până în 40 de ani, în perfectă stare de sănătate... Cine le-o certifică sau îi caută la dinţi, ca pe cai sau la cât se ridică preţul pe un asemenea certificat, cu altă ocazie. Mă întristează exodul ţiganilor cerşetori sau al infractorilorde tot felul, de la traficanţii de ţigări, droguri sau de carne vie, care îi fac pe occidentali să ne asimileze cu ei. Dezamăgirea din ultimii ani, lipsa de reacţie a românilor, în general, nu sunt motive de mândrie... Dar cei care nu au plecat, cei care îndură umilinţa, ei, atâţia care mai sunt, iubesc România. Iar motivele lor de dezamăgire se îndreaptă către cei care ne conduc azi, care sunt pe cale să construiască o nouă dictatură. Fiindcă sunt unii care trăiesc foarte bine în România sau de pe urma ei – cei din partidul totalitar, cel care deţine toate poziţiile cheie ale ţării. În acest context, nu se pot pierde din vedere unele similitudini...
Despre odrasla prezidenţială şi prestaţiile de la Bruxelles s-a vorbit degeaba! Merge din gafă în gafă şi de câte ori cuvântează în Parlamentul European pare că nu şi-a făcut lecţiile. Se împiedică în cuvinte, de parcă ar avea dificultăţi de dicţie sau, ceea ce este mai grav, nici măcar nu a citit de curiozitate spiciurile scrise de alţii. Mă îndoiesc că are emoţii! Când ai tupeu să candidezi pentru o asemenea funcţie, nu e loc de emoţii. A dovedit că nu a avut niciun fel de emoţii când s-a lăudat cum că ar fi un model de urmat pentru toate tinerele. Ce ştie fata asta despre modele?! Alea de la „Jean Monnet”?! Buze siliconate, ori podium-uri de modă, poşete de la marile case de creaţie şi haine de mii de euro, tot de acolo. Ăsta este modelul EBA! Ultima ispravă, le întrece pe toate - postarea pe una dintre reţelele de socializare, a pozelor în chip de ţărăncuţă îmbrăcată în portul popular dobrogean, pe lângă machetele operelor brâncuşiene... Ce ştie fătuca lu’ tătuca despre Brâncuşi?! Dacă ar fi avut o minimă informare, din banii pe care îi dă pe haine şi poşete de firmă, ar fi iniţiat o colectă pentru restaurarea casei în care s-a născut Brâncuşi... Sau l-ar fi tras de mânecă pe preşedinte când l-a decorat pe Varia, care a adus grave prejudicii patrimoniului cultural românesc... În ce constă promovarea lui Brâncuşi de către EBA?! Păi de EBA are nevoie Brâncuşi?! Ce a construit EBA?! Un ceva pentru români, de care să fie mândră... Propagandă pentru drogurile uşoare şi poze... multe poze. În vremurile nu demult apuse, sibienii o duceau mai bine decât ceilalţi români, graţie unei alte odrasle prezidenţiale, la fel de controversate...
Propunerea aberantă, pe care intenţionează să o lanseze regele gunoaielor, deputatul Silviu Prigoană, de a se schimba data Zilei Naţionale, pe motiv că e prea frig, precum şi Imnul României, din cauza dificultăţilor domniei sale de a trece de strofa a IV-a, nu dovedeşte altceva decât dispreţul faţă de înaintaşi. Este adevărat nu este comod să stai în frig şi să vezi defilarea de 1 Decembrie, dar înfăptuirea României Mari trebuie omagiată aşa cum se cuvine. Unirea de la 1 Decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu România. Pentru Silviu Prigoană, pare că acest moment nu este unul destul de important. De ce ar trebui să renunţăm la aceste simboluri pentru poporul român?! Pentru că cineva nu le înţelege importanţa?! Ori semnificaţia cuvintelor „Deşteaptă-te române” aduce fiori reci pe spinarea unora... Dacă s-ar întâmpla! Şi pentru că vorbeam de dictatură, măcar prea repede-mpuşcatul era patriot. Şi asta nu i se poate contesta de nimeni. În prezent, suntem robii FMI-ului, cu datorii enorme, pe care nici chiar copiii copiilor noştri nu le vor putea plăti. Iar ţara a fost pusă pe tavă tuturor celor care pot să dea un vot pentru menţinerea la putere a partidului totalitar. Sănătatea, Cultura şi Educaţia sunt date spre păstorire unora care se mândresc cu faptul că sunt maghiari... Ce fac ei pentru românul de rând, nici nu mai poate fi comentat. Rezultatele se văd cu ochiul liber.
În preajma acestei zile de rezonanţă pentru România, s-a dat verdictul în procesul Băsescu-Patriciu. Instanţa s-a pronunţat, iar motivarea a fost una de domeniul SF. A întors-o ca la Ploieşti... Dar aşa se întâmplă când unul ţine toate pârghiile în mâna sa. Da! Preşedintele a săvârşit un act de violenţă fizică faţă de un copil, se spune, dar denunţarea acestui act în timpul campaniei electorale, i-a adus lui Băsescu un prejudiciu de imagine. Şi aşa cum perora avocata probăsesciană pe parcursul unei emisiuni TV, i-a produs preşedintelui o durere în suflet, făcându-l să plângă. Chestia cu plânsul nu este o noutate în manifestările prezidenţiale. Ţine mai degrabă de o abilitate actoricească pe scena politică românească. Şi, oricum, nu mai crede nimeni în lacrimi de crocodil!
Despre opoziţie, (care opoziţie?!) doar că prin acţiunile sale întăreşte poziţia băsescului... şi a partidului, în curând unic. Şi aşa ne-am întors de unde am plecat acum 22 de ani!
Cu toate astea, sunt mândră că sunt româncă! Altfel, aş fi plecat demult de aici... Ocazii au fost, slavă Domnului. Sunt mândră de înaintaşii mei. De tatăl meu care acum nu mai este. Dar care a avut cea mai mare vechime de front din Bucureşti! Fost căpitan în Garda Regală, până în ultima clipă a vieţii sale a păstrat la capul patului său, tabloul Majestăţii Sale, Regele Mihai I. Tata, oltean şi el, a venit la Târgu Jiu, şi alături de colonelul Ispas, a participat la înfiinţarea Asociaţiei Veteranilor din Gorj...
Sunt mândră că am trăit momentul istoric al discursului Majestăţii Sale în Parlamentul României. Cuvintele sale de încheiere mi s-au gravat în memorie: „Nu văd România de azi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.” Şi pentru asta, trebuie să vedem realitatea şi, cel puţin, să încercăm să o îndreptăm. Pentru că şi înaintaşii noştri ar trebui să fie mândri de noi!
Sigur! Sunt mulţi români de excepţie. Care ne fac mândri pe oriunde s-ar duce. Dar de ei nu se pomeneşte decât ocazional. De Ziua României!
La mulţi ani România!





luni, 21 noiembrie 2011

SORIN APOSTU - UN OM PERICULOS ARESTAT PE 11. 11. 11


SORIN AFOSTU LUA MITĂ DE LA PEPENARI
 DE MÂINE ÎL VOM PUTEA NUMI AFOSTU.
Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis, astăzi că primarul Clujului, Sorin Aposu, să rămână în arest întrucât, lăsat în libertate, reprezintă un pericol public, fiind UN OM PERICULOS. Apostu este cercetat pentru luare de mită în formă continuată, iar astăzi, la Bucureşti, s-a judecat recursul la măsura arestării acestuia pentru 29 de zile. Sorin Apostu a fost arestat în 11 NOIEMBRIE 2011 (11.11.11).

Lingăii săi au sperat, până în ultima clipă, să scape, fiind băgați cu toții ÎN OALA LUI APOSTU.
DE MÂINE VA TREBUI CA MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA SĂ AIBĂ UN NOU PRIMAR!
APOSTU VA DEVENI ÎN CONȘTIINȚA PUBLICĂ A CLUJENILOR AFOSTU, UN INDIVID DESPRE CARE VOR VORBI LEGENDELE.
EL SE VA ETERNIZA ÎN POVEȘTILE NEMURITOARE ALE POPORULUI SUB NUMELE DE AFOSTU ZMĂUL, ZMĂU AL ZMĂIILOR, CEL MAI ȘI CEL MAI.
Urmaș al vechilor fanarioți care au domnit în Moldova după alungarea lui Dimitrie Cantemir de către turci, acest individ cu fața negricioasă și cu apucături de grecotei instambulit prins în febrele crizei mondiale, a fost arestat pe 11.11.11 - în limba română, 11 noiembrie 2011. Pthiu! PRINȚUL VRĂJITOARELOR SANDRA, GEANINA, CIREȘICA ȘI SAMIRA,  PRIMARUL CORUPT AL CLUJULUI, VADULUI ȘI FELEACULUI, SORIN APOSTU A PUS-O!
AI PUS-O! A-FOSTULE...
MILOG PRIVIND GALEȘ
ADIO! PIAZĂ REA! SPAIMA CETĂȚENILOR CINSTIȚI AI CLUJULUI! TE-AI LĂSAT LINS ÎN, ȘI DIN, TOATE DIRECȚIILE, COMPLĂCÂNDU-TE ȘI CREZÂNDU-TE MAI DEȘTEPT DECÂT TINE ÎNSUȚI - TE-AI ÎNȘELAT.

joi, 17 noiembrie 2011

MONICA APOSTU, FIICA LUI VASILE STĂNESCU, FOST PRORECTOR COMUNIST AL INSTITULUI AGRONOMIC "DR. PETRU GROZA" DIN CLUJ-NAPOCA

   SOCRUL LUI SORIN APOSTU ESTE VASILE STĂNESCU, FOST PRORECTOR ROŞU AL INSTITULTULUI AGRONOMIC "DR. PETRU GROZA" DIN CLUJ-NAPOCA. PRIN FIRMA SOCRULUI SĂU SE DERULAU AFACERILE URÂTE ALE PRIMARULUI PENAL.  PRESA EVITĂ SĂ PRONUNŢE NUMELE SOCRULUI LUI SORIN APOSTU. OARE DE CE? IATĂ EXEMPLUL "ROMÂNIEI LIBERE":
România liberă, 17 noiembrie, 2011


http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/pentru-50-000-de-euro-nu-ma-dau-jos-din-pat-244960.html

 ONDINE GHERGUŢ
Dosarul Apostu. Călin Stoia aranja la telefon comisionul pe care trebuia să-l încaseze pentru obţinerea unor fonduri de la Guvern

"Pentru 50.000 de euro nu mă dau jos din pat"

17 Noiembrie 2011
 Primarul Sorin Apostu a încasat lunar şpăgile prin firma de avocatură a soţiei sale, Monica, şi prin firma de consultanţă a socrului său. Procurorii au mai descoperit că partenerul primarului, omul de afaceri Călin Stoia, promitea că intervine la Guvern pentru obţinerea unor fonduri pentru asfaltări.
Potrivit judecătorilor, şpaga primită de primarul Clujului, Sorin Apostu, era disimulată ca plăţi la firma de avocatură a soţiei sale, Monica Apostu. Plăţile se făceau lunar, imediat după ce firma care presta diverse servicii Primăriei Cluj încasa banii pe lucrări. Când reprezentantul firmei întârzia plata către cabinetul de avocatură, era sunat de soţii Apostu.
Potrivit motivării arestării primarului, „din analiza extrasului de cont reiese că firma lui Stoia Călin M. a obţinut contracte cu primăria şi virează lunar în conturile cabinetului de avocatură al Monicăi Apostu suma de 14.880 lei.
Pentru luna iulie 2011 însă, a virat numai 5.000 lei, ceea ce însemna că, la începutul lunii august, când a avut discuţiile cu soţii Apostu, el era „restant" la plată. Iată interceptarea telefonică, din care rezultă aceste lucruri:
Apostu Monica Undina: Să treci să mă vezi un pic.
Stoia Calin Mihai.: Da' am lipsit ultima lună, drăguţă.
A.M.U: Mersi mult. Eu mă gândesc că-i O.K. totu', da' să fiu şi eu O.K., CĂ EU ÎS ÎN URMĂ ŞI VREAU SĂ FIU O.K.
S.C.M.: S.C.M...... C-AM FOST PLECAT.
A.M.U.: M-AM GÂNDIT ŞI L-AM ÎNTREBAT PE ŞEFU' ŞI MI-O ZIS CĂ EŞTI PRIN ZONĂ ŞI SĂ TE SUN ŞI NO...
S.C.M.: Am venit eu, m-am întors efectiv, efectiv din ţări străine, luni...
A.M.U.: Da, da, da, atuncea l-am întrebat.
S.C.M.: Ieri am bolit, că eram bolnav, şi astăzi am venit, am venit până la... pe-aicea prin sud pe unde mai am eu prăvălii, şi vineri îs acasă.
A.M.U.: Bine, drăguţule, deci când ai chef şi timp mă suni, eu îs prin zonă până-n data de 16, dup-aia nu mai sunt.(...)
După aceste contacte telefonice, primarul Apostu şi Călin Stoia s-au întâlnit în cursul zilei de 5 august 2011, la un restaurant din Cluj-Napoca, întâlnire surprinsă de activitatea de supraveghere operativă, ce a fost urmată de virarea în contul Cabinetului de avocatură Apostu Monica Undina a sumei de 19.880 lei din partea SC T.T.SRL (viramente din datele de 9 şi 12 august 2011).
Este de remarcat faptul că, deşi în contactele sale cu învinuita Apostu M., inculpatul Stoia C.M. îi spune acesteia că o va căuta, întâlnirile au loc în realitate numai cu inculpatul Apostu Sorin şi, imediat după aceste întâlniri, se fac plăţi în contul cabinetului avocaţial.
Procurorii au ajuns la concluzia că Monica Apostu nu desfăşura nici o activitate de consultanţă şi că pe parcursul a patru luni a fost prezentă o singura dată la cabinet doar pentru câteva minute. De asemenea, Monica Apostu nu a avut întâlniri cu reprezentanţii societăţilor comerciale cu care are încheiate contracte de consultanţă, cu excepţia momentelor de remitere a facturilor, întâlnirile fiind fără excepţie la domiciliul său şi extrem de scurte, de ordinul minutelor.
De asemenea, din actele cabinetului de avocatură al învinuitei Apostu Monica rezultă că, singurii „clienţi" ai acesteia sunt societăţi comerciale aflate în relaţii contractuale cu Primăria municipiului Cluj-Napoca.
Şpagă prin firma socrului
Anterior folosirii cabinetului avocaţial al soţiei, Sorin Apostu a folosit pentru încasarea şpăgii sub formă de consultanţă şi firma „T", unde asociat unic era socrul său şi unde soţia sa era jurist.
Potrivit motivării, datele financiare comunicate de societatea de consultanţă „T" la organele fiscale relevă că singurii clienţi ai firmei au fost societăţile „O.P. România", SC „C. România SA", „M.F.P.", firme care în perioada 2008-2009 au virat lunar sume de bani în conturile societăţii „T". Aceste plăţi, totalizând 200.000 lei, au coincis calendaristic cu perioada în care au intrat pe piaţa clujeană, firma „O". cu înfiinţarea a patru staţii de vânzare carburanţi, iar „C." cu deschiderea primului hipermarket, pentru care a fost necesară eliberarea de avize şi autorizaţii din partea Primăriei municipiului Cluj-Napoca.
Cât costă un contract din fondurile de rezervă ale Guvernului
Pe lângă firmele soţiei şi socrului său, contractele atribuite erau dijmuite şi de un apropiat al primarului, omul de afaceri Călin Stoia, arestat preventiv o dată cu primarul.
Călin Stoia se folosea de buna sa relaţie cu primarul clujean, Sorin Apostu, pentru a rezolva mici probleme - autorizaţii sau acte diverse - pentru cunoscuţi sau oameni apropiaţi ai săi. Relaţiile lui Stoia nu se limitau doar la primarul Apostu. Potrivit unor interceptări, Stoia i-a promis unui apropiat că va interveni pe lângă oameni din anturajul Guvernului României pentru a facilita câştigarea unui contract pentru construcţia de drumuri.

luni, 14 noiembrie 2011

SORANA GEORGESCU-GORJAN: TIMPUL ÎN OPERA LUI DOMINIC STANCA

 
DOMINIC STANCA
Sorana Georgescu-Gorjan
TIMPUL ÎN OPERA LUI DOMINIC STANCA
 TIMP SCUFUNDAT ȘI UN CEAS DE HÂRTIE
În 2011 s-au implinit 85 de ani de la nașterea scriitorului Dominic Stanca și 35 de ani  de la plecarea lui din această lume.  La 22 septembrie a.c., la Muzeul Național al Literaturii Române s-a lansat studiul monografic Dominic Stanca de Livia Ciupercă. Pentru această ocazie am recitit cărțile lui Dominic din biblioteca mea.
Actorul, prozatorul și poetul Dominic Stanca a făcut parte din  vechea familie ardelenească Stanca, care a dat țării importanți oameni de cultură. Bunicul, Avram Stanca, preot prototop al Petroșenilor, a fost ctitor de biserici și întemeietor al învățământului în limba română în Valea Jiului. Tatăl, medicul Dominic Stanca, a scris minunatul roman Între două fronturi. 1914-1918, frescă exemplară a dramei românilordin Austro-Ungaria târâți într-un război fratricid. Unchiul  Sebastian a fost consilier eparhial, publicist, traducător, autor al unei monografii a Petroșenilor premiată de academie, iar unchiul Constantin, renumit medic ginecolog, a alcătuit un fermecător volum de memorii, Ingerul de pe cupolă. Fiii unchiului Sebastian s-au remarcat în domeniul dramaturgiei și poeziei – Radu Stanca – sau al publicisticii, memorialisticii și traducerilor – Horia Stanca.
Dominic scria la un moment dat „Eu nu am, nu am decât rădăcini”. Copilăria și adolescența petrecute la Cluj, Orăștie și Sibiu sau vacanțele la Petroșeni i-au consolidat aceste rădăcini și l-au făcut să tezaurizeze amintiri pe care le va imortaliza în scris. A închinat un întreg ciclu de poeme unei străzi din Orăștia copilăriei sale și locuitorilor ei. Mărturisea:  „În scrisul meu, eu creez și prezint o lume a mea, așa cum aș vrea eu să fie sau să fi fost”.
O febră tifoidă gravă la 19 ani i-a șubrezit organismul, iar neajunsurile din existență i-au subminat sănătatea. A fost actor, la început pasionat de meserie, apoi din ce în ce mai dezamăgit. Greutățile prin care a trecut, suportate cu discreție, l-au costat însă,  astfel încât la doar 50 de ani s-a săvârșit din viață.
A publicat puțin în timpul vieții. Mărturisea:  „Lucrez îngrozitor de încet și migălos.” „E foarte greu să scrii în limba română. E ca o stâncă în care trebuie să dăltuiești.” Au apărut postum la Editura Eminescu, prin devotamentul soției sale, Sorana Coroamă Stanca, un volum de proză, Timp scufundat (1981)  și o culegere a tuturor poemelor sale, Un ceas de hârtie (1984). Parcurgând scrierile sale în acest an comemorativ, m-a frapat prezența Timpului, ca element important în opera sa.
Artistul se concentrează pe momente din trecutul țării, dedicând pagini memorabile clipelor astrale ale istoriei – răscoala  lui Horia (Roata cu șapte spițe), soarta lui Avram Iancu (Tulnicele Iancului). Evocă în balade personalitatea lui Ștefan cel Mare, anul 1907, figurile legendare de haiduci sau eroi,  ca Pintea sau Baba Novac. Pseudocronicile pline de umor pe care le scrie reînvie un trecut privit cu blândă ironie (Hurmuzul jupâniței, Sărbătorile boierului Melentie). Drumețiile prin zona cetăților dacice sau în Moldova mănăstirilor le consemnează într-un inspirat Itinerar dacic sau într-un Fum al pietrelor.
Din versurile cuprinse în volumul Un ceas de hârtie am selectat o serie legate de timp, de anotimpuri, de momente ale zile. Poetul avea premoniția sfârșitului timpuriu încă din tinerețe și versurile sale sunt pătrunse de melancolie. Îl fascinează seara, amurgul, toamna, liniștea. Cele mai numeroase poeme alcătuiesc ciclul Vesperale.
*** 
Poetul intuiește că „dincolo de zi,/ și dincolo de inimi/ timpul – ciorchine tânăr se coace.”(p.62)  Tot el afirmă: „Au crescut munții mari/ Prin rădăcinile lor ajungeau mai jos decât timpul.” (p. 528) „Se zice că timpul evocă subțire/prin liniștea noastră eternele spații” (p.507); „Osia lumii vântură timpul (p.362); „ascult cum zornăie timpul prin albia ta de oțel.”(p. 62);  „Caut prin beznă timpul.” (p. 348) ; „[ei] privesc grăbitul timp cum se destramă.” (p.348) “Timp și volbură se-adună pe-o rămășiță de cetate.” (p.51)
Vorbește de „Apa sălcie a timpului” (p.361), de „scame de timp aurind pe înălțimi” (p.49), dar și de  „dinții lui Cronos cel devorant și hain” (p.82).
În altă parte găsim „Apele vremii prelinse” (p.368), dar și „Inima vremii s-a scurs” (p.369), „rugina vremii se desface” (p.54) sau „dinții vremii se usuc” (p. 175). Poetul aude „îmbătrânitul vremii vaer” (p.51), constată că „Vremea se face bătrână, și mai bătrână” (p.46) și că i se va „strecura printre degete” (p.455). Vede cum „Cuibează vremea-n grâne arse” (p.54).
Contactul cu vestigiile trecutului dac îl face să evoce „leșul unui ev tăiat de săbii” (p.48), sau să vadă cum „Veacul adastă surpat/între Mureș și flori” (p.44), cum „țipă mort un veac barbar” (p.50) și  „nesfârșite seve suie/ din veacul mort în veacul viu” (p.54). Simte îndemnul ca „la hotare de veac/ să se desferece de sub zăvoare/ inima-soare, /aurul dac” (p.43). Constată cum monumentelor străbune „o curgere blândă din veac le sporește lumina” (p.367) și conchide „Pacea-i așijderea din veac/ oasele zac,/ pietrele tac” (p.41).
Fugit irreparabile tempus, spunea Vergiliu. Pentru Dominic Stanca, „Numai anii – pești argintii – nu se-ntorc/prin albia serii uscată acuma” (p.23), „Viața nu e decât un pustiu / Anii dorm sicriu lângă sicriu.”(p. 494) și „Trec anii-n cârd, lovind cu aripi moarte” (p.25). Poetul îi vede „înnodați/ ca flăcări de vânt într-o barbă de zeu” (p.43) și socoate că „Anii lungi cari au trecut pe-aproape/ mi-au lăsat cenușe pe pleoape” (p.495), „Anii se îngroapă/ jocul nicidecum” (p.404). Își vede anii ca „grăunțe scuturate” (p.503) și simte că „anii s-au dus cu strigăt”(p.430).
   Poetul vede “Cum zilele curg în nisip și nimic nu durează” (p.514), cum „Vecia sporește/ c-un pas aninat între azi și trecut” (p.44). cum „Târziul azi se schimbă-n ieri” (p.15). Constată „Cuvintele mele, mereu mai puține/ se opresc între azi, între mâine”. (p.15)
Pentru poet, “Sclipește clipa – strop de soare” (p.48), iar „clipele sună ca un ceasornic pe drum” (p. 61). „Un ceas de hârtie în scurgerea orelor/ picură leneșă salcia clipele... ”  (p.4). „Orele-flăcări își deapănă schimbul”  (p.64) și „Adulmecă ora nespuse cuvinte”  (p.62). „Numai de jur împrejur răsuflarea tictacului simplu, tictacului pur ” (p. 24)
Pentru Dominic Stanca, zorii  sunt „zvâcniți ca niște coame de mânji”  (p.17), iar diminețile plumburii sunt „site prin care ziua se cerne”  (p.30). „Ziua mirată inundă câmpia”  (p.15) și „se mută dinspre șes înspre vânt” (p.61). „Vântul sălbatic rănește amiaza” (p.21). Poetul se vede pe sine „ca un amiaz timpuriu, fugar,/ plin de mirări și de fluturi” (p.20).
Poetul mărturisea: „Dintre cuvinte aleg înserarea” (p.18). Și într-adevăr nenumărate versuri îi sunt închinate. Spre exemplificare cităm: „Ziua coboară smerit” (p.366); „Ning umbrele serii tăcut” (p.367); „Ziua se închide ca o floare în glastră” (p.11); „Brâul de aer al serii cădea/ rece pe tău” (p. 428); „Cu șuier albastru amurgul coboară” (p.11); „Acum din toate mai păstrez amurgul” (p.18)
Vede Noaptea ca pe „un flutur/cu margine de ghiață” (p.125) sau ca pe „un liliac cu aripile sparte” (p. 437). O percepe „ca un țipăt imens” (434) și i se pare că „Noaptea  sună” (p.345)
Dominic Stanca preferă toamna, dintre toate anotimpurile și i se pare că o și aude:
 „Sună întomnarea, sună/ peste toate urmele” (p.430) „Glasul toamnei din adânc se aude” (p. 440) „Își sună toamna primele fireze” (p. 474) „Toamna  sună trist din faldurile ei” (p. 430)
Timpul, pe care Dominic l-a evocat în felurite moduri, nu a fost darnic cu el. Coasa lui Cronos l-a atins în plină maturitate creatoare. Și nu pot să nu amintesc că la 15 ani scria:
„Aidoma cu cerul sânt/ Mă frâng peste-un imens pământ/ Mă cheamă vânt, m-alungă vânt/Am cincisprezece ani și cânt.”(p.440)
Iar peste ani prevedea:
„Mă sting treptat, treptat
Voi fi curând un cer întunecat.” (p.33)

joi, 10 noiembrie 2011

PRIMARUL PENAL SORIN APOSTU

   IL ANUNT PE ACEASTA CALE PE

NEFERICITUL SORIN APOSTU, 



GINERELE   

BOLSEVICULUI  VASILE STANESCU, SATRAPUL ROSU AL INSTITUTULUI AGRONOMIC "DR. PETRU GROZA" DIN CLUJ-NAPOCA
PE
INFRACTORUL SORIN APOSTU, DE FAPTUL CA VOI DEPUNE PE NUMELE LUI O PLANGERE PENALA LA PROCURATURA MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, IN VEDEREA TRAGERII LA RASPUNDERE PENALA, PENTRU INFRACTIUNEA GRAVA DE NERESPECTARE SI NEAPLICARE A UNEI SENTINTE JUDECATORESTI DEFINITIVE SI IREVOCABILE, CEEA CE ARE EFECTE PENALE. 
DE ASEMENEA, IL ACUZ DE NERESPECTAREA ORDINII CONSTITUTIONALE DIN ROMANIA.
   
Acest infatuat arogant, agramat si CLEPTOMAN, va avea de dat socoteala pentru bicisnicia sa consecventa in a face rau. Idiot remarcabil, si-a permis ani in sir sa jecmaneasca municipiul Cluj-Napoca, mai rau ca pe vremea fanariotilor. A organizat un sistem de jaf si mita pe care l-a dus la cote inimaginabile.
Protectorul tampitilor, si-a batut joc ani in sir de clujeni, dandu-si ochii peste cap pana cand i s-au intepenit ca la broscoii spinalizati.
Si-a pus angajații  sa ma discrediteze si sa ma ponegreasca. 
http://www.youtube.com/watch?v=cCvolx33Y-Y

http://www.youtube.com/watch?v=jMPhJ5nDv7w

http://www.gandul.info/news/aventurile-financiare-ale-primarului-sorin-apostu-edilul-din-cluj-acuzat-ca-a-luat-mita-chiar-si-haine-pentru-sotia-sa-8958482