NARCIS DAJU: OPRIŢI ASASINAREA LUI BRÂNCUŞI! – Scrisoare deschisă adresata Presedentiei, Ministrului Culturii, Directorului SRI

Aceasta scrisoare a aparut, pe 18 februarie 20011 in publicatia "Gorjnews" si este semnata de catre Narcis Daju.


Domnule Preşedinte al României, Traian Băsescu,

Domnule Director al Serviciului Român de Informaţii, George Cristian Maior,

Domnule ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional, Kelemen Hunor,

În virtutea obligaţiilor şi atribuţiunilor dumneavoastră legale, vă solicit să interveniţi şi să stopaţi un act de terorism cultural fără precedent, aflat în desfăşurare în momentul de faţă, care lezează cele mai intime resorturi ale identităţii culturale naţionale.

Edilii Târgu Jiului, oraş care găzduieşte Ansamblul Sculptural „Calea Eroilor”, capodoperă a sculpturii moderne şi pilon esenţial al spiritualităţii româneşti, au încheiat un „Memorandum” cu două organizaţii non-guvernamentale din Statele Unite ale Americii – Fundaţia Infinitul şi Fondul Mondial al Monumentelor – cărora le-au încredinţat puteri cvasi – depline în gestionarea „problemei Brâncuşi” şi în reinterpretarea creaţiei sculptorului.

Zeci de ani s-a acţionat sistematic pentru distrugerea fizică a elementelor Ansamblului Sculptural „Calea Eroilor”. Din 1990 s-a intensificat şi campania de dezrădăcinare a creaţiei lui Constantin Brâncuşi din locurile genezei sale, de eliminare a spaţiului cultural şi de civilizaţie românesc dintre sursele operei întemeietorului sculpturii moderne. S-a mers până la a se acredita, de către „iniţiaţi”, ideea că Brâncuşi ar fi plecat semianalfabet din spaţiul retrograd al României şi că, ajuns la Paris, în contact cu arta neagră, cu misticul tibetan Milarepa şi cu câteva loji masonice, s-a reconfigurat spiritual şi a creat, în 1907, „Sărutul”, operă ce a marcat începutul sculpturii moderne. Din România ar fi păstrat nişte reminiscenţe, care mai mult l-au încurcat.

De acum, aceste teze nu vor mai fi emise din Occident, ci chiar de la umbra Coloanei Infinite, cele două ONG-uri americane obţinând, deja, autorizaţie de construcţie pentru edificarea „Centrului de vizitare şi interpretare Brâncuşi”, o clădire de 1430 de metri pătraţi, care va răsări în scurt timp la câţiva paşi de Coloană, pe Calea Eroilor, axa care leagă Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Biserica Sfinţii Apostoli „Petru şi Pavel” şi Coloana Infinită.

Fundaţia Infinitul din Statele Unite ale Americii a desfăşurat în ultimii ani o colectă publică – fără niciun control din partea statului român – pentru strângerea fondurilor necesare edificării acestui „Centru”. Acum, pe toate canalele media anunţă că „donează” 1,250 milioane dolari pentru realizarea „Centrului”.

În realitate, clădirea este proprietatea americanilor care, contractual, „îşi rezervă dreptul de a o dona în viitor”. Totuşi, Consiliul Local Târgu Jiu a aprobat în unanimitate finanţarea integrală, din bani publici, a tuturor activităţilor şi cheltuielilor de personal din această clădire absolut privată! Staff-ul managerial al „Centrului” va fi numit de partea americană, care are două treimi din voturi.

Toate studiile cu privire la Brâncuşi emise din acest „Centru”, în care se mută „miezul problemei” în materie de Brâncuşi, în România, vor avea nevoie de aprobarea Fundaţiei Infinitul. Tot contractual s-a stabilit că, pe fiecare înscris ieşit din „Centru”, trebuie să fie inserată o sintagmă prin care „să fie recunoscută etern contribuţia Ioanei Banu Ertegun şi a lui Ahmet Ertegun”. Deci, pe fiecare studiu, vedere, album sau simplu pliant, lângă Brâncuşi vor sta de aici înainte şi cei doi Ertegun, de la Fundaţia Infinitul.

Prin acelaşi contract, primarul Târgu Jiului, Florin Cârciumaru, a acceptat ca Radu Varia, demolatorul Coloanei Infinite, cel care a despuiat-o ilegal, fără aprobare, în 1996 şi a scos-o la cerşit, realizând abia după demontare că nu există banii necesari restaurării, monumentul rămânând desfigurat până la finele anului 2000, interval în care a suferit barbarii de neimaginat comandate de acelaşi Radu Varia, ei, bine, acest cetăţean francez de origine română, care l-a scos pe Brâncuşi din relaţia indisolubilă cu spiritualitatea ancestrală românească, inventând alte surse pentru creaţia sa, va avea expoziţie permanentă în „Centrul” de la umbra Coloanei Infinite. Mai mult, proiectul clădirii a fost realizat de arhitectul american de origine română Mihai Radu, apropiat al lui Radu Varia şi autor al unui proiect de modificare urbanistică a Târgu Jiului, premiat la nivel internaţional, dar nevăzut de nimeni la Târgu Jiu. Aplicarea proiectului tocmai a demarat, pentru că acest „Centru” e parte a sa.

Alături de Fundaţia Infinitul şi Consiliul Local Târgu Jiu, a semnat „Memorandumul” şi Fondul Mondial al Monumentelor, un alt ONG din Statele Unite ale Americii, care a susţinut consecvent soluţiile distructive ale lui Radu Varia de „restaurare” a Coloanei Infinite, făcând şi o donaţie înainte de anul 2000, condiţionată de aplicarea acestora. Sub atenta îndrumare a Fondului Mondial al Monumentelor, au fost modificate Aleile Parcului Coloanei, în contradicţie cu proiectul original avizat de Brâncuşi. Lângă Masa Tăcerii au apărut trepte negândite niciodată de sculptor, care să stabilizeze nămolul adus tot din Statele Unite ale Americii, în schimbul a sute de mii de euro şi împrăştiat pe Calea Eroilor. La scurt timp, elementele Aleii Scaunelor erau deja mucegăite, din cauza nămolului din jur.

Deloc întâmplător, interesele celor două ONG-uri în România sunt reprezentate oficial de Cristiana Stoica, soţia ex-ministrului Justiţiei, Valeriu Stoica. Prin textul aprobat de edilii Târgu Jiului şi deja semnat cu partea americană, Cristiana Stoica îl obligă pe primarul Florin Cârciumaru să facă toate demersurile pentru acceptarea şi includerea clădirii americane ca element al Ansamblului Sculptural „Calea Eroilor”, alături de Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Biserica Sfinţii Apostoli „Petru şi Pavel” şi Coloana Infinită!!!

Acum, administrativ, Ansamblul Sculptural „Calea Eroilor” se află în grija Centrului Municipal de Cultură „Constantin Brâncuşi”, aflat în subordinea Consiliului Local. Această instituţie va fi contopită cu „Centrul” american, invocându-se că nu există fonduri pentru a le susţine pe ambele. Premergător, în aceste zile tocmai a fost instalat ca director al Centrului Municipal de Cultură „Constantin Brâncuşi” ex-jurnalistul Ovidiu Popescu, singurul reprezentant al presei locale care l-a susţinut public consecvent pe Radu Varia. Pe lângă amiciţia cu Radu Varia, pe Ovidiu Popescu l-a calificat în această funcţie şi comerţul cu căni şi farfurii pe care sunt inscripţionate chipul lui Brâncuşi şi operele sale. De altfel, în prima etapă a concursului, în noiembrie 2010, proiectul său managerial a fost notat cu 3,80. În ianuarie, acelaşi autor a fost notat cu 8,50, în baza aceleiaşi grile de evaluare, pe un proiect aproape identic. Predecesorul său, Sorin Lory Buliga, geolog, tocmai a primit titlul de sculptor din partea Uniunii Artiştilor Plastici, fără să fi sculptat nimic, niciodată.

Aceste acte de terorism cultural se întâmplă în secret. Înainte de semnarea Memorandumului nu a avut loc nicio consultare publică. Unii consilieri locali susţin că au votat Memorandumul fără a-l putea citi în prealabil.

În aceste zile, la Târgu Jiu, se organizează o nouă manifestare „Brâncuşiana”, de la care au fost eliminaţi toţi specialiştii incomozi. Se discută despre „135 de ani de nemurire” a lui Brâncuşi, un fel de bocet organizat. Manifestarea e plătită din bani publici, dar în cadrul ei nu se suflă niciun cuvânt despre contractul semnat cu americanii, deşi am cerut personal, insistent, dezbaterea documentului în plen.

Domnule Preşedinte al României,

Domnule Director al Serviciului Român de Informaţii,

Domnule ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional

Vă rog să dovediţi responsabilitate şi să opriţi, prin pârghiile legale la îndemână, înfiinţarea şi fiinţarea Centrului american de reinterpretare a lui Brâncuşi, la umbra Coloanei Infinite, cu bani publici, în condiţiile statuate de Memorandumul deja semnat.

Dacă cel puţin una dintre instituţiile fundamentale ale statului de drept ar funcţiona la Târgu Jiu, Memorandumul nu ar fi fost semnat niciodată într-o asemenea formă, cu partea americană.

Aştept, împreună cu cei căror le pasă de România şi de românism, poziţiile şi intervenţiile dumneavoastră oficiale.

Domnule Preşedinte al României,

Eventuala dumneavoastră intervenţie nu va avea efectul imagologic al recuperării jurnaliştilor români din Irak. Cu toate acestea, încercaţi să faceţi în aşa fel încât măcar Brâncuşi să le rămână românilor, autentic şi nereinterpretat. Sau daţi-le americanilor şi Balada lui Ciprian Porumbescu, la reinterpretat şi remixat. Pe ritmuri de manele sau de „house” ar putea suna chiar inovator…

UMBRA LUI VARIA. LA TARGU JIU

La 135 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, autorităţile municipiului Târgu-Jiu organizează un Simpozion menit să îl omagieze pe marele sculptor. Oraşul stă înfrigurat, acoperit de ceaţă. Ceaţă care acoperă ochii. Frig umed, de sfârşit de iarnă. Februarie rece, pe malul Jiului.

Controversa legată de moştenirea Brâncuşi de la Târgu-Jiu devine de la an la an mai prolifică: o stare conflictuală permanentizată. Interesele manifestate azi şi legate de Monumentul brâncuşian nu sunt doar cele care privesc identitatea noastră naţională, nu sunt doar cele care privesc apărarea proprietăţii spirituale şi materiale a municipalităţii jiene asupra Operei hobiţeanului devenit reformator al sculpturii universale. Există şi interese obscure, din spatele pâclei aruncate de speculanţi din patru vânturi, interese ale fabricanţilor de poveşti de adormit conştiinţe. Există şi interese ale celor vânduţi pe treizeci de arginţi şi trei lulele. Pentru că există momeli şi curse. Există interese ale viperelor furişate în sânul unei comunităţi blajine şi ospitaliere. Haite de lupi flămânziţi de iarna grea, lungă, atacă, hămesiţi, cu ochii injectaţi de foametea crizei şi de strălucirile gheţurilor din sufletele vândute diavolului.

Pe cer ciorile ţipă şi corbii strigă deasupra cadavrelor oamenilor de altădată. A murit omenia... sau trage să moară.

Jiul curge învolburat de tristeţe. Ca o apă de doliu. E frig. Cărbunele a vopsit oraşul Târgu-Jiu şi Monumentului Brâncuşian îi dau târcoale tâlhari cu cerul gurii negru.

Sunt pe drum, spre Teatru, cu prietenul meu, poetul şi actorul George Drăghescu. Îl văd trist cum încearcă să îşi alunge tristeţea, şi cum găseşte glumele exact când ne-am putea prăbuşi de pe muchia tristeţii. Ne întâlnim cu prietenul Sorin Călugăriţa. El încă speră că toate vor avea un destin bun. Sau se amăgeşte… Poate nu e aşa. Dar văd cum încearcă şi el să zâmbească. Să mă încurajeze. Vorbesc cu Andra Dumitrescu, pe telefon, la Bucureşti... E o mare luptătoare.

Monumentele brâncuşiene rezistă încă într-un oraş cu oameni buimăciţi.

Umbra unui duh rău atinge acoperişurile clădirilor, asfaltul. Oamenii merg împleticiţi şi Coloana Infinitului se clatină. Efectul Varia.

În laboratoarele de performanţă ale distrugerii, administratori cu feţele vopsite de aroganţă lovesc cinic în Noi, în Brâncuşi, cu nimicnicia lor instaurată în fotoliile calde, pe care democraţia şubrezită de atâta prostie, li le-a oferit spre a putea avea acces la butoanele de comandă.

De ce trebuie să se întâmple asta? De ce?

Intru în Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel... să mă rog Domnului, să pot plânge în voie.

Primarul Sorin Apostu, acuzat de abuz de putere şi ameninţat cu depunerea unei plîngeri penale de catre consilierul local PNL, Steluţa Cătăniciu

Articol aparut in
FACLIA, CLUJ-NAPOCA, Joi, 17 Februarie 2011

Consilierul local PNL, Steluţa Cătăniciu, îl acuză pe primarul Sorin Apostu de abuz în serviciu, arătînd că, din nu se ştie ce raţionament, acesta a ales să piardă, în favoarea Parohiei Romano-Catolice, un imobil din patrimoniul municipiului, fără a mişca un deget. Cătăniciu arată că Apostu a “ascuns” decizia de retrocedare a imobilului în care funcţionează Şcoala “Ioan Bob”, atît faţă de consilierii locali, cît şi faţă de conducerea instituţiei de învăţămînt. Mai mult, consilierul liberal spune că edilul şef al municipiului nici nu a încercat să schimbe, în instanţă, soarta imobilului. “În calitate de primar, Sorin Apostu era obligat să apere patrimoniul municipiului. Or, lipsa lui de reacţie este un gest care îl descalifică, atît ca edil, cît şi din punct de vedere politic. Se pare că PDL-ul pierde Ardealul bucată cu bucată. Mă întreb dacă nu cumva există, în acest sens, interese ale unor sponsori ai acestui partid”, subliniază Cătăniciu.
Potrivit consilierului liberal, dispoziţia de retrocedare a imobilului în care funcţionează Şcoala Bob – instituţie de renume din Cluj, prima şcoală românească din interiorul «Zidurilor Cetăţii» – a fost emisă de Comisia Specială pentru Retrocedări Imobiliare din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, în data de 5 mai 2010. Potrivit legii, ea putea fi atacată în instanţă în termen de 30 de zile. Cu toate acestea, spune Cătăniciu, “primarul a ascuns această dispoziţie, necomunicînd-o nici Consiliului Local (CL) – care este administratorul de drept al patrimoniului municipiului şi nici conducerii şcolii, ceea ce reprezintă un abuz. Conform Legii 215)2001 privind administraţia publică locală, atunci cînd se decide că un bun de o asemenea importanţă şi valoare este scos din patrimoniu, hotărîrea trebuie să aparţină CL. Prin urmare, această dispoziţie trebuia comunicată consilierilor locali, care trebuiau, conform legii, să-şi dea avizul. Faptul că primarul Apostu şi-a asumat responsabilitatea de a nu ataca în instanţă această dispoziţie reprezintă, din punct de vedere al Codului Penal un abuz în serviciu”, arată Cătăniciu, precizînd că administraţia locală era obligată să uzeze pînă la ultima cale de atac pentru a-şi apăra proprietatea. “Aştept un răspuns din partea primarului, în care să mi se precizeze cine şi-a asumat responsabilitatea de a nu ataca în instanţă această dispoziţie şi care este motivul pentru care ea a fost ţinută ascunsă”, spune Steluţa Cătăniciu, subliniind că “conducerea Şcolii Bob a aflat întîmplător, în octombrie, cînd o echipă de topometrişti a fost angajată de Parohia Romano-Catolică pentru a efectua o expertiză prin care bunul să fie scos din patrimoniul municipiului. ”
Totodată, consiliera PNL consideră absolut “întîmplător” – a se citi cu ghilimelele de rigoare - faptul că viceprimarul Laszlo Attila, însoţit de inspectorul şcolar general adjunct, Peter Tunde, au efectuat o vizită la Şcoala Bob, în cadrul căreia au comunicat conducerii că unitatea de învăţămînt va trebui să se mute deoarece primăria nu are bani pentru a plăti chiria solicitată de Parohia în calitate de proprietar, aşa cum “tot «întîmplătoare» este şi asocierea celor doi cu Parohia Romano-Catolică”, sugerează Cătăniciu, subliniind că lucrurile nu se vor opri aici. “Această întîmplare de la Şcoala Bob va face obiectul unei anchete penale la care noi lucrăm deja. Se întîmplă, în Primărie, nişte lucruri pe care Apostu se pare că nu le mai poate controla, sau nu vrea să le controleze – pentru că primarul Apostu controlează tot ce se întîmplă în Primăria Cluj-Napoca”, precizează Cătăniciu.

Adriana STUPAR

Federaţia „Societatea Civilă Românească” HORAŢIU RUSSIN: SOLUŢIA DE IEŞIRE DIN CRIZĂ A ROMÂNIEI

Federaţia „Societatea Civilă Românească”

COMUNICAT
PRIVIND SUSŢINEREA SOLUŢIEI DOMNULUI HORAŢIU
RUSSIN DE IEŞIRE DIN CRIZĂ A ROMÂNIEI

FEDERAŢIA “SOCIETATEA CIVILĂ ROMANEASCĂ” (FSCR), care are in spatele său o bază
socială foarte largă de reprezentanţi (pensionari, asociaţii, sindicate, ONG-uri, patronate), constată cu profundă îngrijorare că populaţia României este din ce în ce mai tributară efectelor nefaste generate la nivel naţional de către Criza economico-financiară globală.
Luând act de Soluţia anti-criză elaborată de Domnul Horaţiu Russin, cetăţean romano-canadian dublu licenţiat în Canada (Universitatea din Montreal şi Şcoala Naţională de Administraţie Publică din Montreal), Federaţia Societatea Civilă Românească invită Administraţia Prezidenţială, Guvernul şi Parlamentul să analizeze urgent „SOLUŢIA DE CRIZĂ RUSSIN” axată pe dinamica ciclului de auto-finanţare parţială a propriilor salarii şi pensii provenite de la bugetul de Stat.
Instrumentul economico-financiar propus de Domnul Horaţiu Russin este axat pe realizarea unor relaţii de parteneriat constructiv „GUVERN–BUGETARI” şi respectiv „GUVERN–PENSIONARI”, menite să conducă la scăderea inteligentă a deficitului bugetar, prin efectul participării simultane a acestor trei actori la finanţarea salariilor nete ale bugetarilor şi a pensiilor.
Ideea centrală a SOLUŢIEI DE CRIZĂ RUSSIN constă în procurarea de către bugetari şi pensionari a unor titluri de stat emise de Guvernul României, prin intermediul Ministerului Finaţelor Publice, reprezentând contravaloarea unui procent stabilit de comun acord între cei trei actori (GUVERN–BUGETARI–PENSIONARI), care să servească la auto-finanţarea parţială a
salariilor bugetarilor şi respectiv a pensiilor finanţate de la bugetul de stat.
Prin ultilizarea intrumentului economico-financiar descris în „SOLUŢIA DE CRIZĂ RUSSIN”, bugetarii şi pensionarii vor împrumuta Guvernul Român, lunar şi fară dobândă, cu un procent din propriile lor venituri nete pe luna curentă, primind lunar în contrapartidă câte un titlu de stat eliberat şi garantat de Ministerul Finaţelor Publice. Procentul din veniturile nete ale bugetarilor şi pensionarilor împrumutat lunar Guvernului Român, va fi reinvestit în mod garantat de către Guvern în veniturile nete ale acestora de pe luna imediat următoare, generând astfel un ciclu de autofinanţare parţială a acestor venituri şi o reducere lunară corespunzătoare a cheltuielilor bugetare, proporţională cu valoarea totală a investiţiilor bugetarilor şi pensionarilor în propriile lor venituri de pe luna imediat urmatoare.
Federaţia Societatea Civilă Românească consideră că implementarea soluţiei propuse de Domnul Horaţiu Russin este benefică atât pentru Guvernul României, cât şi pentru bugetari şi pensionari.
Pagina 2 din 2 pagini Pentru aprofundarea şi înţelegerea „SOLUŢIEI DE CRIZĂ RUSSIN”, vă invităm să accesaţi secţiunea Proiecte a site-ului Federaţia Societatea Civilă Românească, iar pentru lămuriri privind detaliile tehnice şi punerea în aplicare a soluţiei anti-criză propuse de Domnul Horaţiu Russin, FSCR vă recomandă contactarea directă a autorului acesteia, accesând blog-ul personal al domniei sale Horatiu Russin's Blog |
„SOLUŢIA DE CRIZĂ RUSSIN” a fost înregistrată în România la ORDA (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor) şi în Canada (Canadian Intellectual Property Office), după ce a fost validată de specialişti canadiani în domeniile economic, financiar, fiscal şi social.
FSCR recomandă Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului şi Parlamentului să promoveze şi să susţină asemenea iniţiative venite din partea românilor de pretutindeni, recunoscuţi pentru meritele lor în afara României şi care încercă să-şi aducă contribuţia la ieşirea din criză a Patriei-Mamă.
Susţinând cu tărie ideea centrală a soluţiei anti-criză a domnului Horaţiu Russin, FSCR face apel la unitatea, înţelegerea şi înţelepciunea tuturor forţelor politice din România, a tuturor sindicatelor şi asociaţiilor de pensionari din România, pentru a-şi concentra eforturile pe implementarea acestei soluţii anti-criză, benefică tuturor românilor.
Preşedinte FSCR
PETRE RĂCĂNEL

ANDRA DUMITRESCU: O posibilă conspiraţie?! Atentatele… de la Târgu Jiu asupra lui Brâncuşi

Obiectiv

nr. 504 - 31 Ianuarie - 6 Februarie 2011

Săptămâna trecută, Ovidiu Popescu, cunoscut publicului târgujian ca realizator de emisiuni radio şi TV, a câştigat concursul pentru postul de director al Centrului de Cultură şi Artă “Constantin Brâncuşi”, fiind unicul candidat. Un fapt banal, s-ar putea spune… Atâta doar, că se înscrie într-un lung şir de atentate la imaginea lui Brâncuşi.

De-a lungul timpului, în numele lui Brâncuşi s-au colectat bani, s-au intermediat împrumuturi la Banca Mondială, brâncoşiologii de marcă sau de ocazie au mâncat, mănâncă şi vor mânca o pâine... În acest context, de ce atâta osteneală în a-l „demola” pe Brâncuşi, la el, acasă?! După anii grei de comunism în care arta sa a fost numită decadentă şi i s-a refuzat dorinţa de a-şi lăsa moştenire întreaga operă, precum şi atelierul, poporului român, după eforturile de a se dărâma Coloana cu tractorul, iată că pe parcursul a douăzeci de ani de pretinsă democraţie, s-au depus şi continuă să se depună eforturi considerabile în a-l distruge pe Brâncuşi. În fapt, la Târgu Jiu, calvarul Coloanei fără Sfârşit a început în noiembrie 1991, în urma unei scrisori a prefectului de Gorj, Toni Mihail Greblă şi a primarului din acea vreme, Gheorghe Caralicea-Mărculescu, adresate lui Radu Varia, preşedintele Fundaţiilor Internaţionale "Constantin Brâncuşi", înfiinţate în 1990, la New York. Această intervenţie avea ca obiect preluarea de către Varia a activităţii de restaurare şi conservare a Ansamblului Monumental "Calea Eroilor". A urmat înfiinţarea în România a filialei Fundaţiilor Internaţionale Constantin Brâncuşi pentru "restaurarea, amenajarea, punerea în valoare şi conservarea ansamblului de la Târgu-Jiu", autorizarea acestora fiind dată în 1992, de către prim-ministrul Petre Roman şi ministrul Culturii, Andrei Pleşu. Se ştie prea bine ce a urmat. Odată pusă la pământ, avea să se scadă considerabil valoarea de patrimoniu a Coloanei fără Sfârşit, nemailuându-se în calcul intervenţiile agresive asupra modulelor monumentului.

Interese… Interese…

În 1996, "Radu Varia a moştenit o Coloană care trebuia doar restaurată. În ajunul unei serbări mondene destinate dezasamblării, dânsul a făcut o repetiţie a smulgerii a două module, acţiune care a dus la fisurarea acestora", a spus Brezianu, într-o conferinţă de presă. Iar Dan Lungu, profesor la Facultatea de Construcţii, declara că “din punct de vedere al rezistenţei, Coloana nici nu avea nevoie de restaurare… restaurarea era necesară pe dimensiunea arhitectonică, pentru că începuseră să apară deteriorări la baza modulelor, acolo unde se face îmbinarea, însă în niciun caz opera lui Brâncuşi nu se afla într-o stare de degradare care să necesite intervenţia de urgenţă.”

Şi totuşi, “în cazul în care Coloana fără Sfârşit ar fi fost restaurată după teoria lui Radu Varia, iar înscrierea mărcilor la OSIM - valabilă - toate beneficiile din exploatarea Coloanei şi a întregului complex ar fi revenit fundaţiei, când beneficiarul de drept este comunitatea din Târgu-Jiu", a declarat ministrul Culturii Ion Caramitru, într-o conferinţă de presă, în vara anului 2000.

Artistul plastic Paul Popescu vorbeşte de remedierea deteriorărilor apărute la scurt timp după restaurare pe suprafaţa Coloanei (schimbarea culorii, pete de coroziune etc.) prin spălare cu apă distilată (?). Observăm că din echipa sosită la Tg.-Jiu în toamna anului 2010 pentru analiza deteriorărilor nu face parte un specialist în coroziune, aşa că, în mod firesc, se pune întrebarea: cine poate da asigurări că intervenţia este competentă şi va fi bine făcută sau că aşa-zişii specialişti din cadrul Centrului de Cultură şi Artă “Constantin Brâncuşi”, din Primărie ori de pe te miri unde, ştiu ce proceduri se pot aplica în atare situaţie?! Urmând Coloana, şi Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, scaunele au nevoie de remedieri la scurt timp de când au fost restaurate… Tragem concluzia că, de fapt, lucrările de restaurare a componentelor Ansamblului brâncuşian au favorizat instalarea defectelor ?!

Ce s-a dorit?!

La 6 iulie 1998 s-a înfiinţat Centrul de Artă şi Cultură “Constantin Brâncuşi” Târgu Jiu, prin reorganizarea activităţii Casei de Cultură a municipiului Târgu Jiu şi extinderea atribuţiilor Centrului de protejare şi punere în valoare a operelor sculptorului Constantin Brâncuşi şi administrarea bunurilor din Parcul Central şi Parcul “Coloanei fără Sfârşit”.

La 23 februarie 2004, Consiliul Local Târgu Jiu stabilea reorganizarea Centrului de Cultură şi Artă “Constantin Brâncuşi” orientat pe trei segmente principale:

- activitatea de informare, cercetare şi documentare în domeniul brâncuşiologiei, cu accent pe valorificarea spirituală a moştenirii brâncuşiene de la Targu-Jiu: Ansamblul Monumental “Calea Eroilor”. În acest sens, în cadrul Centrului de Cultură şi Artă “Constantin Brâncuşi” funcţionează un punct documentar şi de informare şi se editează o publicaţie cu caracter periodic. Valorificarea cercetarilor şi contribuţiilor de brâncuşiologie se face şi printr-o colecţie editorială circumscrisă tematicii, ca şi prin colocvii anuale, simpozioane, tabere de creaţie etc. Sectorul de activitate pe linie de brancuşiologie va funcţiona în sediul din Parcul Municipal “Constantin Brâncuşi”.

- activitatea de monitorizare, conservare şi întreţinere curentă a Ansamblului Monumental “Calea Eroilor”, realizată conform reglementărilor legale specifice domeniului, privind protejarea patrimoniului cultural naţional, precum şi alte acte normative.

- activitatea cultural-artistică, de divertisment şi timp liber

Promotorul ideii de realizare a acestei instituţii a fost regretatul Nae Diaconu. Într-un interviu realizat de Narcis Daju, Mihai Ţopescu povestea despre intenţiile lui Nicolae Diaconu care a gândit şi a ţinut cu tot dinadinsul să înfiinţeze aici o instituţie care să gestioneze Ansamblul Brâncuşi. Una şi-a dorit, şi alta a ieşit, pentru că politicienii locali au adaptat, reducând la nivelul lor, proiectul lui Nicolae Diaconu. Mai există, astăzi, la Târgu Jiu, Centrul de Cultură şi Artă “Constantin Brâncuşi”?!

Iată părerea lui Mihai Ţopescu, care exprimă foarte plastic starea de lucruri de la această instituţie: “Este doar un apendice manevrat de primărie şi Consiliul Local, care nu-şi îndeplineşte menirea. Vezi cum este Fundaţia Juan Miro, în Barcelona, vezi cum este Fundaţia Tapies, Fundaţia Picasso, Fundaţia Henry Moore. Tată, sunt fundaţii internaţionale, să vezi statuturile lor, ce acţiuni fac, ce expoziţii, ce contacte au, aici nu au niciun brâncuşiolog, niciun specialist. Aici nici măcar cu specialiştii locali nu au contacte… Mie îmi pare rău că la înfiinţarea Centrului Brâncuşi am refuzat rugămintea lui Nae Diaconu, Dumnezeu să-l odihnească, de a prelua eu conducerea acestei instituţii. A mers cu mine la ministrul Culturii de atunci, Marin Sorescu, Nae fiind foarte bun prieten cu el. Era atunci primar Murea. Am refuzat, însemna să mă aliniez politic. În plus, ca să accept să preiau eu conducerea Centrului Brâncuşi am spus că eu nu sunt brâncuşiolog, eu sunt artist şi încerc să fiu manager, dar am nevoie de cel puţin doi consilieri critici de artă, de o asistentă care să ştie cel puţin trei limbi…Mi s-a spus: stai, domnule, puţin! Ce, facem stat în stat? Nu am acceptat şi nu m-a iertat Nae Diaconu niciodată.”

Privind organizarea Centrului de Cultură şi Artă, Nae Diaconu a mai avut o tentativă, de data aceasta, împreună cu primarul Petrică Nanu, aceea de a o numi director onorific pe Doina Frumuşelu, iar pentru ocuparea postului de director executiv să se organizeze concurs: „Discuţia s-a purtat în biroul primarului Nanu. Am acceptat să coordonez activitatea Centrului - astăzi cu o minimă dotare tehnică poţi coordona o activitate şi de la New York, dacă vrei, bineînţeles! - şi nu trebuia să fiu plătită pentru asta. În fond, realizasem un proiect de restaurare pentru Coloană, fără demolare, îl consiliasem pe primar în toate problemele legate de restaurarea Ansamblului brâncuşian, reprezentasem Primăria Tg.-Jiu în relaţia cu Ministerul Culturii, Banca Mondială, alte organizaţii ... Sunt gorjeancă şi problemele de aici nu îmi sunt străine şi, nici, indiferente. Ulterior, lucrurile au luat o altă direcţie... S-a organizat un concurs la care se înscrisese Teodora Ciobanu şi Ion Mocioi, dar nu ştiu ce s-a întâmplat că, până la urmă, unicul candidat a fost Teodora Ciobanu, care fiind şi cea mai bună, a şi câştigat ! ”(dr. ing. Doina Frumuşelu).

Cum, necum, la conducerea Centrului s-au perindat fel de fel de persoane, a căror legătură cu Brâncuşi s-a dovedit a fi din ce în ce mai

inconsistentă, Centrul Brâncuşi devenind orice altceva în afara menirii sale. Ultimul manager, Sorin Lory Buliga, a reuşit să instaureze „cultura de tip chiolhan”. La vremea respectivă, personalităţi locale, naţionale şi internaţionale au protestat, la unison, asupra modului în care era manageriat Ansamblul Sculptural “Calea Eroilor”. Primarul a tot tergiversat organizarea unui concurs naţional pentru ocuparea postului de director. În cele din urmă, după un simulacru de concurs, cu candidaţi fără nicio pregătire în domeniu, lucrurile s-au tot amânat până săptămâna trecută…

...Şi unde s-a ajuns....

Potrivit declaraţiilor arhitectului Iulian Cămui, membrii unei obscure şi nerecunoscute loje masonice ar fi făcut presiuni asupra primarului Cârciumaru pentru impunerea lui Ovidiu Popescu în fotoliul de director al Centrului de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi”. Asemenea intervenţii s-ar mai fi făcut şi pe lângă anumiţi artişti plastici pentru a-l susţine pe aspirant... sau, măcar pentru a nu fi vehement împotriva acestuia. Astfel de zvonuri au existat şi înaintea primului concurs, când întârziatul candidat, la înscriere, a obţinut un răsunător trei, deşi cu puţin timp înainte dăduse ca sigură admiterea sa în funcţie, urmare a intervenţiei masonice la primar. În fine, cândva, masoneria racola doar elitele... Ovidiu Popescu poate manageria (sau cel puţin aşa crede) aproape orice îşi doreşte în ale media... De ce, totuşi, insistă cu orice preţ, să îşi asocieze numele cu Centrul Brâncuşi?! Este de notorietate faptul că Brâncuşi nu a intrat în preocupările sale decât în măsura în care l-a sprijinit pe Radu Varia în demersul său, date fiind relaţiile de amiciţie dintre cei doi. Mai târziu, a „haiducit” într-o noapte, împreună cu Marius Marian Şolea şi sculptorul Codre pentru a duce de aici casa originală în care s-a născut şi a copilărit sculptorul. Este greu de crezut că „sentimentele” lui faţă de Brâncuşi au luat o altă turnură, sau că în câteva luni a devenit doldora de carte ca să poată fi notat cu un onorabil 8,54. Probabil, desele deplasări în străinătate ale înaintaşului Buliga, apetenţa acestuia pentru diplome de studii, dar şi cărţile editate, toate la un loc, sub înaltul patronaj al primăriei, au condus la obsesia pentru acest post. Ovidiu Popescu nu are nici minima pregătire în domeniu a lui Buliga sau a Teodorei Ciobanu. Cu studiile sale de subinginer electrotehnist şi cu cele de foarte scurtă durată şi nerecunoscute în jurnalism, la BBC sau aiurea... este mai jos decât oricare dintre ocupanţii trecuţi ai postului de director al acestui centru. Dar, de ce să nu beneficieze şi Ovidiu Popescu de „binefacerile” primarului, pe bani publici, în timp ce ar fi de organizat nişte acţiuni de doi lei, se întreabă retoric cei câţiva oameni de cultură care mai îndrăznesc să aibă o opinie, şi aceia deja scârbiţi de ceea ce se întâmplă?! În fond activitatea Centrului „Brâncuşi” s-a diluat în aşa hal, încât evenimentele se rezumă la nişte parastase şi câteva simpozioane. Orice persoană de minim bun simţ, după un asemenea eşec, cu o notă de puţin peste trei, ar fi stat ascuns cel puţin o vreme şi şi-ar fi rumegat ruşinea. În toată această chestiune există un singur vinovat: edilul Cârciumaru! Acesta a ignorat cu bună ştiinţă orice sfat venit din partea Consiliului Cultural Consultativ în tot ceea ce înseamnă Brâncuşi sau Ansamblul său Monumental. De altfel, Consiliul Cultural Consultativ a devenit un element de decor, citat numai pentru a acoperi toate mizeriile şi atentatele la ceea ce s-a gândit a fi „Târgu Jiu, oraş cultural” şi, de ce, nu, aşa cum spunea Ion Cepoi: „Târgu Jiu, capitală culturală europeană”! Cât priveşte Consiliul Municipal, în componenţa acestuia nu există niciun om de cultură... Un lucru e cert! Cel de-al doilea concurs s-a desfăşurat cu un singur candidat, fără o publicitate corespunzătoare în presa locală şi naţională, într-un moment în care oamenii erau mai preocupaţi de sărbători, de sarmale şi cârnaţi, decât de concursurile de la Primărie. În faţa cui a dat „concurs” Ovidiu Popescu?! Ce brâncuşiologi au făcut parte din comisia de examinare?! Totul a fost făcut pe furiş ca orice s-ar întâmpla să câştige, chiar şi prin încălcarea legii, omul lui Cârciumaru. „Obiectiv” l-a dat câştigător pe Popescu chiar înainte de primul concurs, anticipând mascarada şi găinăriile la care s-au pretat angajaţii Primăriei şi consilierii municipali.(n. red.)

... Liber, la Centrul de Interpretare...

Ce se va mai alege de activitatea Centrului?! Probabil, vor rămâne nunţile profitabile de la Poarta Sărutului şi ceva activităţi cu ocazia Sfântului Valentin, că tot s-a instaurat tradiţia de către Buliga în acord cu primarul, iar Popescu are abilităţi în organizarea unor astfel de evenimente...

Cu Ovidiu Popescu la Centrul Brâncuşi, va fi, probabil, cu mult mai uşor să i se dea mână liberă arhitectului Mihai Radu şi fundaţiilor „Infinitului” în a-şi duce proiectele la bun sfârşit. Şi atunci, ne vom trezi cu un Centru de Interpretare a lui Brâncuşi aşa cum vor Primăria şi echipa Mihai Radu ... De interpretare are nevoie Brâncuşi?! Iată ce spun oamenii de cultură...

„Am auzit de acest Centru... Sună ca în perioada comunistă „Centru de Cercetare şi Educaţie Socialist-Ştiinţifică”... Ce e aia să-l interpretezi pe Brâncuşi?! Au fost, sunt şi vor fi brâncuşiologi care mănâncă o pâine de pe urma lui Brâncuşi, cu interpretări, de multe ori, penibile... Dacă Mihai Radu vrea să facă o clădire cu scop educativ, cu săli de expoziţie, cu librării, cu săli de conferinţă, cu un punct de documentare, e foarte bine! Să-l facă! Dar, să nu uităm! Mihai Radu este arhitect şi vrea o clădire de care să fie mândru! Până la urmă ar fi un punct de interes. Ideea este să nu concureze ca volum şi arhitectură cu Coloana. Sau să o rupă de contextul Ansamblului! Să nu fie un punct de vibrare mai puternic decât Coloana... Nu am văzut proiectul. Dar ar trebui să fie, pe înălţime, o jumătate în pământ şi o jumătate afară, să nu depăşească înălţimea unei clădiri normale...”(artistul plastic Mihai Ţopescu)

„Intră în metodele manageriale ale Primarului Florin Cârciumaru, ca periodic, în momente tulburi pentru comunitatea locală, să scoată de la naftalină acest proiect. Aşa este şi acum, când oamenii nu mai au alte preocupări decât să supravieţuiască, iată că Primăria vine cu soluţia: punerea în operă a unui proiect megaloman, estimat la vreo 2 milioane de dolari! Este exact ceea ce lipsea unei comunităţi sărace, îngropată în datorii pe vreo 2-3 mandate!!! Dar situaţia este complet năucitoare (eternul paradox românesc!): astăzi, în condiţii de criză acută, realizarea proiectului nu ne costă nimic, ieri (adică, acum trei ani), eram anunţaţi prin vocea autorizată a purtătorului de cuvânt al Primăriei, Constantin Creţan, că: „Este un proiect îndrăzneţ, care se bucură de atenţia Fondului Mondial al Monumentelor”... Tot atunci eram anunţaţi de către dl Cârciumaru că Primăria Târgu-Jiu ar putea să asigure o finanţare între 500 000 şi 700 000 de dolari şi că va solicita Consiliului Local aprobarea pentru asigurarea contribuţiei locale (adică, a plătitorilor de impozite!) la proiect. Cu aşa o limite largi de estimare a contribuţiei locale, coroborate cu experienţa investiţiilor anterioare (vezi Centrul oraşului, Centrul de Artă şi Cultură C. Brâncuşi, reabilitarea termică a construcţiilor, fiasco total!), vă imaginaţi că aceasta va sări uşor spre 1-1,5 milioane de dolari!

A durat aproape 12 ani restaurarea componentelor Ansamblului monumental şi amenajarea peisagistică, sigur va mai dura vreo 5-6 ani şi implementarea proiectului lui Mihai Radu! Ca să stăm liniştiţi, se încearcă, de această dată, să se inducă ideea că această clădire „va fi donată municipiului”. Cu ce preţ?! Nu cred în donaţii! Şi când afirm acest lucru, mă gândesc la celălalt „cadou din partea aceloraşi persoane binevoitoare” care a dat atâtea bătăi de cap – pavimentul din parcuri. “ (dr. ing. Doina Frumuşelu)

“Ce alte monumente au salvat iniţiatorii acestui proiect? Ce alte proiecte de o asemenea anvergură a mai avut Mihai Radu? Pe ce criterii se doreşte declararea clădirii ca monument istoric? Cred că numele: Centru de Interpretare (chiar şi cu titulatura schimbată) este total inoportun. Târgu Jiu nu are nevoie de interpretarea lui Brâncuşi, ci de protejarea monumentelor de diverse experimente, precum aşa-zisa donaţie – pavimentul. De fapt, a fost o “donaţie” de impunere a unui material care a subordonat opera , obligând la tot felul de compromisuri – treptele de la Masa Tăcerii. Spulberat de vânt şi spălat de ploi, pavimentul nici măcar nu mai există. Iar Brâncuşi merita cel puţin un concurs pentru realizarea unui asemenea centru!” (arh. Iulian Cămui)

În aceste condiţii, soarta Ansamblului Monumental “Calea Eroilor”, încăput pe mâinile unor habarnişti, devine din ce în ce mai precară, contextul architectural realizat în centrul oraşului fiind unul de maxim prost gust, în care axa Brâncuşi nu se mai regăseşte. Mai rămâne să-l vedem la Târgu Jiu şi pe Radu Varia, în virtutea amiciţiei cu Popescu… Citându-l pe ziaristul Narcis Daju, iată şi opinia arhitectului Florescu, realizatorul ororilor din centru…”Am avut, recent, o discuţie cu arhitectul Dumitru Florescu şi l-am întrebat dacă a gândit modernizarea centrului Târgu Jiului în consonanţă cu Axa Brâncuşi. Ce consonanţă? Cu specificul gorjenesc, dacă nu cu Axa... Mă piş pe specificul gorjenesc. Ce-i ăla? Aşa mi-a spus…”

Faţă de cei pe mâna cărora a intrat oraşul, cu tot ce are mai de preţ, orice comentariu este de prisos!

A durat aproape 12 ani restaurarea componentelor Ansamblului monumental şi amenajarea peisagistică, sigur va mai dura vreo 5-6 ani şi implementarea proiectului lui Mihai Radu! Ca să stăm liniştiţi, se încearcă, de această dată, să se inducă ideea că această clădire „va fi donată municipiului”. Cu ce preţ?! Nu cred în donaţii! Şi când afirm acest lucru, mă gândesc la celălalt „cadou din partea aceloraşi persoane binevoitoare” care a dat atâtea bătăi de cap – pavimentul din parcuri. “ (dr. ing. Doina Frumuşelu)

“Ce alte monumente au salvat iniţiatorii acestui proiect? Ce alte proiecte de o asemenea anvergură a mai avut Mihai Radu? Pe ce criterii se doreşte declararea clădirii ca monument istoric? Cred că numele: Centru de Interpretare (chiar şi cu titulatura schimbată) este total inoportun. Târgu Jiu nu are nevoie de interpretarea lui Brâncuşi, ci de protejarea monumentelor de diverse experimente, precum aşa-zisa donaţie – pavimentul. De fapt, a fost o “donaţie” de impunere a unui material care a subordonat opera , obligând la tot felul de compromisuri – treptele de la Masa Tăcerii. Spulberat de vânt şi spălat de ploi, pavimentul nici măcar nu mai există. Iar Brâncuşi merita cel puţin un concurs pentru realizarea unui asemenea centru!” (arh. Iulian Cămui)

În aceste condiţii, soarta Ansamblului Monumental “Calea Eroilor”, încăput pe mâinile unor habarnişti, devine din ce în ce mai precară, contextul architectural realizat în centrul oraşului fiind unul de maxim prost gust, în care axa Brâncuşi nu se mai regăseşte. Mai rămâne să-l vedem la Târgu Jiu şi pe Radu Varia, în virtutea amiciţiei cu Popescu… Citându-l pe ziaristul Narcis Daju, iată şi opinia arhitectului Florescu, realizatorul ororilor din centru…”Am avut, recent, o discuţie cu arhitectul Dumitru Florescu şi l-am întrebat dacă a gândit modernizarea centrului Târgu Jiului în consonanţă cu Axa Brâncuşi. Ce consonanţă? Cu specificul gorjenesc, dacă nu cu Axa... Mă piş pe specificul gorjenesc. Ce-i ăla? Aşa mi-a spus…”

Faţă de cei pe mâna cărora a intrat oraşul, cu tot ce are mai de preţ, orice comentariu este de prisos!

Andra DUMITRESCU

NAŞTEREA LUI MIHAI EMINESCU

Parfumul tare al narciselor

Eminescu s-a născut pe 20 Decembrie 1849, la Ipoteşti.

Străbunii săi se trăgeau din satul Vad situat în Ţara Făgăraşului (cercetătorul Dimitrie Vatamaniuc a găsit documentele care atestă acest nume unic, Eminovici, în registrele bisericii din Vad). Satul Vad are în preajmă un câmp minunat, singular în lume: Poiana Narciselor, flori care izbucnesc spectacular în miezul lunii mai. Sper să ajungi şi tu, cititorule, să simţi acest câmp. Eu voi merge anul acesta acolo, de Sfinţii Constantin şi Elena, când se va face, ca în fiecare an, o mare nedee. Va fi minunat. În drumul său către Sibiu, adolescentul Eminescu a trecut prin Vad şi s-a nimerit să fie chiar de Sarbătoarea cu pricina şi, trecând prin Poiana Narciselor, prăbuşindu-se între ele, privind norii albi lunecând pe cerul albastru, el respira parfumul puternic al florilor pe care îl respiraseră şi strămoşii săi, parfum care a înălţat în sine arhetipul străbunilor săi. Parfumul tare al narciselor.

Mihai Eminescu s-a născut de Indrea, mare sărbătoare dacică, moştenită în Tradiţia românească sub numele de Ignat.

Pe vremea aceea naşterile erau înregistrate de biserică, cea care şi elibera certificatele de naştere. Căminarul a mers la preot să îşi înregistreze fiul. În casa parohială preoteasa, împreună cu boresele satului, frământa aluatul, căci venea Crăciunul şi trebuiau să facă plăcintele, cozonacii şi colacii pentru colindători. În curte, popa purta cizme, cojoc şi căciulă fiindcă era o iarnă geroasă, cu strat de omăt gros - erau altfel de ierni, pe atuncea, aspre ca în basme, cu bucuriile nămeţilor şi copii care sculptau în zăpadă omuleţi mai înalţi decât ei. În curtea popii trei mireni tăiau porcii să pună slăninile două săptămâni în apă sărată şi-apoi la fumătoare, laolaltă cu şirurile de cârnaţi, să le agaţe în capăt în pod, sub coperiş. Deh! Slănina popii!

Căminarul intră în curte, vesel să le dea vestea cea bună. Mirenii se opriră din tăieri şi din sânge şi-l îmbrăţişară iar popa luă sticla cu răchie şi îi dădu să beie. Se născuse marele Eminescu.

Nu ştiau ei ce o să ajugă pruncul, nu ştiau ei că plodul de care se bucura într-atât bărbatul care acum gusta din şorice, deopotrivă cu ei lăudând pe Domnul, avea să dea Limba Română modernă, că avea să ajugă precum Shakespeare, precum Goethe, precum Schiller. Dar se bucurau şi se îmbrăţişau căci la creştini venirea unui copil pe lume este o mare binecuvântare. Şi iată, Mihai se născuse în preajma Naşterii Mantuitorului. Popa îl chemă pe domnul Gheorghe în casă şi îl rugă să şeadă cu toată lumea la masă, în ospăţul de pomană al porcului. Registrul de naşteri însă nu mai avea loc de însemnare. Popa ii spuse omului că va merge la Botoşani, la protopopiat, pe 14 ianuarie, după Sărbători, după ce va trece Boboteaza, după ce va fi gătat de umblat cu Crucea.

Pe 14 ianuarie protopopul îi aştepta pe parohi la şedinţa de Început de An.

Acolo au să meargă popii cu muierile lor, să se adune laolaltă, să-i ducă protopopului şunci de carne şi slănină şi din vinurile cele bune, plăcinte şi cozonaci. S-or ospăta şi s-or veseli că aşa se face în rânduiala popească şi cu acea ocazie va lua un Catastif nou, în care-l va trece pe pruncul născut, şi îi va da domnului căminar certificatul de naştere al fiului său a doua zi, adică pe 15. Aşa era trecut în registrul bisericii din Ipoteşti Mihail Eminovici, "născut pe 15 ghenarie 1850".

Pe 21 Mihai era botezat.E foarte importantă data naşterii unui om. E vorba despre conjucturile astrale, e vorba despre Destin. Din nefericire, acolo unde trebuia să meargă Eminescu, la şcoli ori la angajare ori în alte părţi... trebuia să prezinte certificatul de naştere.

Graba popii din Ipoteşti, din ziua de 15 ianuarie 1850. Popa trecu în catastif numele plodului ca fiind născut în ziua aceea. Aşa rămase apoi şi în certificatul pe care l-a eliberat ulterior, căci pe certificatul de naştere trebuiau trecute datele exacte din catastif. Nici popa cel distrat, nici căminarul nu socotiră de prea mare importanţă această "mică" eroare de datare şi o trecură cu vederea. Dar frumoasa mamă a lui Mihail, doamna Raluca, nu avea cum să nu reţină acest moment crucial. Era al şaptelea copil al ei şi mai avea să îi dăruiască soţului ei încă patru. Din dragoste.

La înscrierea sa în Societatea JUNIMEA, unde nu se cereau certificatele de naştere, Eminescu avea să îşi declare data naşterii: 20 DECEMBRIE 1849. Aşa stă înscris în Registrul membrilor Societăţii. Care om nu îşi cunoaşte Aniversarea? Mămica sa, dulcea sa mamă (O, mamă dulce mamă din negură de vremi/ Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;/ Deasupra criptei negre a sfântului mormânt/ Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,/ Se bat încet din ramuri, îngână glasul tau.../ Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.), mama sa cea dulce era dulce fiindcă îl alăptase, îi dăduse făptura. Şi această mamă, ca toate mamele din lume, ştia exact când îşi născuse fiul. Iar fiul ştiuse, de la mama sa cea dulce, ziua frumoasă în care se născuse. E important să ştim când s-a născut Mihai Eminescu. Să ii celebrăm Aniversarea atunci când se cuvine. După cum nu putem celebra Crăciunul în toiul verii ori într-altă zi decât pe 25 Decembrie.

ROMANIA LIBERA: REPRESIUNE. Emil Petrovici l-a dat afară din universitate pe Lucian Blaga pentru refuzul de a colabora cu comuniştii

TORȚIONARUL LUI LUCIAN BLAGA OMAGIAT LA CLUJ

de CLAUDIU PADUREAN - ROMANIA LIBERA, 7 iauarie, 2011

EMIL PETROVICI

UN  CAMELEON  PERFECT  FELAȚIONIST,
ÎN  VREMURILE  ÎN  CARE
LICURICIUL  SE  NUMEA   URSS
 

"Mi se pare o idee foarte bună să renunțăm la numele de Emil Petrovici. Nu am înțeles niciodată frenezia schimbării numelor de străzi care a avut loc la Cluj într-o anumită perioadă."

ATTILA LASZLO,

Viceprimarul Clujului

Scriitorul Horia Muntenuş cere autorităţilor locale din Cluj-Napoca să schimbe numele străzii Emil Petrovici.
Scriitorul clujean Horia Muntenuş cere autorităţilor locale să schimbe numele străzii Emil Petrovici, situată lângă Gara Mică. El a descoperit că profesorul Emil Petrovici, despre care locuitorii străzii care îi poartă numele nu ştiu nimic, a fost unul dintre torţionarii lui Lucian Blaga. Mai mult, el a fost cel care a orchestrat excluderea din Universitatea din Cluj a marelui poet şi filosof. „Este inadmisibil ca o stradă dintr-un oraş precum Clujul să poarte numele unui om care a dat dovadă de o asemenea lipsă de caracter. Cred că autorităţile locale ar trebui să găsească o altă personalitate care să fie omagiată în acest mod", a declarat Horia Muntenuş.
La rândul lor, autorităţile locale spun că vor analiza o astfel de cerere după ce Horia Muntenuş o va formula în scris. Viceprimarul Attila Laszlo a declarat că este adeptul revenirii străzilor la vechile lor denumiri. „Mi se pare o idee foarte bună să renunţăm la numele de Emil Petrovici. Nu am înţeles niciodată frenezia schimbării numelor de străzi care a avut loc la Cluj într-o anumită perioadă. Eu sunt adeptul revenirii la vechea tradiţie în care erau date denumiri în funcţie de zonă. De exemplu, erau nume de meserii în zona Gruia, scriitorii erau în altă parte", spune Attila Laszlo.
Cine este însă Emil Petrovici?
Emil Petrovici a fost practic unul dintre intelectualii care au pactizat cu Partidul Comunist din România şi care au luat parte la „demascarea" unor intelectuali de marcă, pedepsiţi cu exclu¬derea din Universitatea din Cluj pentru că au refuzat să facă politica Partidului Comunist. Unul dintre aceşti intelectuali a fost chiar marele poet şi filosof Lucian Blaga. Filosoful clujean a fost pedepsit pentru că a refuzat oferta comuniştilor de a deveni preşedintele unui partid-fantomă, o formaţiune- satelit a comuniştilor. Este vorba de aşa-zisul Partid Naţional Popular, care ar fi urmat să fie o „clonă" comunizantă a Partidului Naţional Ţărănesc, condus de Iuliu Maniu. Lucian Blaga îl ştia pe liderul ţărănist, cu care a colaborat în perioada în care Iuliu Maniu era premier al României, iar Lucian Blaga -diplomat. Cei doi se preţuiau reciproc, după cum relevă unele mărturii din epocă, iar Lucian Blaga nu a acceptat în nici un fel să facă jocul comuniştilor.
Astfel, comuniştii au căutat şi au găsit o „unealtă" potrivită în persoana lui Emil Petrovici, un profesor cunoscut pentru atitudinea sa filorusă. Emil Petrovici era un român născut în Banatul sârbesc, la Toracul Mic. El a urmat cursuri liceale la Braşov şi la Oradea, precum şi seminarul teologic ortodox din Arad. Emil Petrovici a făcut parte din prima generaţie de absolvenţi ai Universităţii Daciei Superioare din Cluj, apoi şi-a completat studiile universitare la Sorbona şi la Universitatea din Sofia. Conducătorul de doctorat al lui Emil Petrovici a fost marele lingvist Sextil Puşcariu. Emil Petrovici a devenit profesor de slavistică la Universitatea din Cluj, apoi şef de catedră la Universitatea din Cluj, după care a devenit director al Institutului de Lingvistică şi Istorie Literară din Cluj. În calitate de şef de catedră, el l-a înfierat şi a obţinut pedepsirea lui Lucian Blaga. Pentru „meritele" sale, Emil Petrovici a fost răsplătit din belşug de prietenii săi bolşevici. În anul 1945, el a devenit membru corespondent al Academiei Române, apoi, din anul 1948, el a devenit membru titular al Academiei Române. A fost ales şi membru corespondent al Academiei Bulgare de Ştiinţe şi, mai mult, a primit de două ori Premiul de Stat.
Colaboratorii lui Blaga, excluşi din Universitate
Lucian Blaga nu a fost singurul care a avut de suferit de pe urma refuzului său de a se alătura comuniştilor. Alături de el, au mai fost excluşi din universitate colaboratorii săi apropiaţi. Este vorba de conferenţiarul şi discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, precum şi de profesorii universitari Liviu Călin şi Nicolae Mărgineanu. Revanşa morală a lui Lucian Blaga, cel mai mare filosof român al culturii, a venit în anul 1956. El a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Literatură de Rosa de Conte şi de criticul literar Basil Munteanu. Nu a primit premiul însă, din cauza faptului că nu a fost susţinut deloc de autorităţile comuniste.