ANDRA DUMITRESCU: O obsesie ... numită Brâncuşi Ce urmăresc, de fapt, Mihai Radu şi Mica Ertegün?!

Andra Dumitrescu este depozitara unui fond de informaţie despre Opera lui Brâncuşi de la Târgu Jiu care trebuie să îi alerteze pe impostorii ori pe mediocri care dau târcoale monumentului - fie pentru a se "lustrui" pe ei, fie pentru a dobandi avantaje de natură financiară ori profituri urâte.

Andra Dumitrescu este o conştiinţa civică absolut pertinentă şi curată moral de care Târgu Jiu, românii şi Occidentul au nevoie pentru a-l păzi pe Brâncuşi de inamicii care nu se mai sfârşesc. Generaţii de generaţii de asalt lovesc în valuri opera brâncuşiană de la Târgu Jiu. Atenţie! însă, Andra Dumitrescu e ochiul generaţiei noastre şi verbul său va lovi fără milă in destuii atentatori, sclifosiţi ori ba. Fiindcă ne ajung deceniile de batjocură pe care Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu le-a suportat. Fiindcă destulă umilinţă a mai îndurat Brâncuşi, se vede că nu doar în timpul vieţii ci şi în posteritate.

Andra Dumitrescu este intelectualul care are lecturile moraliştilor francezi, intelectualul luptei pentru principii, atît de rar în România de azi. Moşule Brâncuşi, eşti încă odată reprezentat, demn, cum merţi, cum ne iubeşti tu pe noi, cei care alcătuim poporul tău, românesc.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

ANDRA DUMITRESCU
O obsesie ... numită Brâncuşi

http://www.obiectivgorj.ro/dezvaluiri.html

Ce urmăresc, de fapt, Mihai Radu şi Mica Ertegün?!

Arhitectul Mihai Radu este un personaj care a apărut la Târgu Jiu în contextul lucrărilor de restaurare de la Coloana fără Sfârşit. Încă de la început, a văzut aici un potenţial obiectiv pentru un viitor proiect care să îi lege numele de Brâncuşi. Iar relaţia cu Radu Varia, demolatorul Coloanei, este una de notorietate, în ciuda faptului că arhitectul Mihai Radu o neagă. Pe holurile Ministerului Culturii, în prezenţa dr. Ing. Doina Frumuşelu, fostul primar Nanu l-a implorat pe Mihai Radu să stopeze orice tentativă de demontare a Coloanei de către Radu Varia. Ceea ce nu s-a întâmplat ! Cum-necum, a reuşit să se delimiteze de Radu Varia, care, în felul său, era ceva mai uman. Dar, la fel ca ca şi acesta, Mihai Radu apelează la o mai veche practică. Ocoleşte cu obstinaţie presa locală, în favoarea presei centrale pentru a-şi face cunoscute ideile şi proiectele. Ori, este de notorietate faptul că în perioada nefastă, de aşa-zisa restaurare a Coloanei fără Sfârşit, toate conferinţele de presă aveau loc la Bucureşti, în hoteluri de renume, fiind urmate de cocteiluri pentru ziariştii invitaţi, dar care nici măcar nu s-au ostenit să vină la Târgu Jiu, ca să vadă cum stau lucrurile. Niciodată, vreun ziarist din Gorj nu a fost invitat să participe la astfel de manifestări mondene, până la urmă. Aşa se face că aventurierul care a pus Coloana jos, dar şi World Monuments Fund care a inclus pe lista monumentelor aflate în ruină Ansamblul de la Târgu Jiu au fost prezentaţi ca nişte reali „iniţiatori” ai procesului de salvare o unei opere ce „stătea să cadă”. Scandalul în jurul restaurării a pornit abia după aproape patru ani de la demolare, când lucrurile nu mai puteau fi ascunse, o dată cu preluarea de către Ministerul Culturii a acestei probleme. În aceste condiţii, s-a aflat şi faptul că: „în niciun caz opera lui Brâncuşi nu se afla într-o stare de degradare care să necesite intervenţia de urgenţă”, potrivit profesorului Dan Lungu de la Facultatea de Construcţii.

Şi, totuşi, Mihai Radu urmăreşte obiectivul “Coloana Infinitului” de vreo 14 ani, încercând să-şi materializeze cu orice preţ un proiect pe care nu i l-a cerut nimeni. Cineva îl caracteriza ca făcând parte din “lupii tineri”, care îşi urmăresc şi îşi impun ideea indiferent de consecinţe…

“Singura iniţiativă a venit de la arhitectul American”

După zece ani, de la restaurarea Coloanei ce nu ar fi trebuit restaurată, cel puţin, nu prin demontare, se procedează în aceeaşi manieră, cu aceeaşi lipsă de transparenţă faţă de publicul gorjean. În schimb, în numărul din 23 iunie 2010 al cotidianului România liberă se subliniază: „WMF a fost principalul partener al României la restaurarea Coloanei Infinitului, demers început în 1996 la iniţiativa Micăi Ertegün, de altfel membru în board-ul Fondului Mondial al Monumentelor (n.n. când a fost inclusă pe lista monumentelor în pericol, având nevoie urgentă de restaurare, fapt ulterior contrazis şi de experţii UNESCO) .

Singura iniţiativă a venit de la arhitectul American subliniază aceeaşi publicaţie, uitând să specifice că nimeni nu a cerut aşa ceva, mai cu seamă în perioada pe care o traversează ţara, nici nu a fost luată în calcul organizarea vreunui concurs pe o astfel de temă sau ridicarea unei construcţii de o asemenea anvergură, atâta vreme cât la Târgu Jiu exista un Centru “Brâncuşi.”

Ori arhitectul Mihai Radu a făcut un proiect pe care doreşte să îl vadă realizat. Indiferent când! Merge pe teoria paşilor mărunţi şi siguri. A întrevăzut o posibilitate de a-şi lega numele de cel al sculptorului în 1999, a făcut un proiect necomandat de nimeni, a participat cu el la un concurs, a revenit în 2003, a achiziţionat apoi un teren. Dacă a văzut că atunci că nu este posibilă punerea în operă a proiectului, a mai lăsat timpul să treacă, împreună cu Mica Ertegun a adus în plimbare câţiva investitori şi în tot acest timp şi-a făcut lobby, prezentând nişte realizări, printre care Muzeul Brâncuşi şi restaurarea Coloanei (!).

Din propriul portofoliu, publicat pe internet, rezultă că Mihai Radu a realizat: “Proiecte importante din activitatea firmei: …restaurarea Coloanei Infinitului- Brâncuşi, Muzeul Brâncuşi, Sediul central al Consiliului Economic al Naţiunilor Unite, de la Adis Ababa, Etiopia, Birourile Procter&Gamble şi multe altele.”

Aportul său la restaurarea Coloanei fără Sfârşit nu este unul atât de important încât să şi-o asume. Potrivit spuselor sale publicate în România liberă din 23 iunie, “Firma de arhitectură din SUA a fost contactată de WMF şi Mica Ertegün în 1997(n.n. în ce calitate, o firmă de arhitectură!?) în vederea verificării calităţii procesului de restaurare: „Trebuia să verificăm dacă procesul de restaurare avansa cum trebuie şi era făcut conform legilor de restaurare internaţionale. Ei erau îngrijoraţi că proiectul nu avansa destul de repede", a explicat pentru România liberă Mihai Radu, adăugând că după această vizită în România, imediat s-a făcut o nouă echipă de specialişti din Europa şi SUA care a revăzut toată documentaţia realizată de echipa însărcinată iniţial cu restaurarea. „Am constatat că unele lucruri nu erau făcute bine din punct de vedere tehnic şi am refăcut o parte din documentaţie."

De altfel, într-o altă ordine de idei, aportul în bani al World Monuments Fund la restaurarea Coloanei fără Sfârşit a fost 100 000 $, utilizaţi la refacerea proiectului, după cum a menţionat fostul purtător de cuvânt al primăriei Târgu Jiu, Constantin Creţan, pe când împrumutul statului român la Banca Mondială pentru acelaşi obiectiv a fost de aproape 2 000 000 $.

România Liberă din 23 iunie a.c.mai consemnează: “Mihai Radu ne-a explicat că încă din 1999 a înţeles importanţa creării unei viziuni generale pentru tot ansamblul şi urbanismul oraşului Tg Jiu. Astfel că biroul său de arhitectură a pregătit un proiect de urbanism pentru o dezvoltare pe parcursul a 30 de ani, prin care se arătau care sunt fazele importante de dezvoltare urbanistică în primii 5 ani, în 15 ani şi în 30 de ani”.

“Centrul Cultural „Constantin Brâncuşi" va fi construit pe baza unui proiect al unei firme de arhitectură din Statele Unite, condusă de românul Mihai Radu, implicat în urmă cu mai bine de zece ani în restaurarea Ansamblului de la Tg. Jiu,” menţionează acelaşi ziar.

… Era Coloana un monument pe cale de dispariţie?!

În volumul World Monuments Fund ilustrat, Brâncuşi- Ansamblul Coloana Infinitului: Târgu Jiu, România, sărbătorind recenta restaurare, a Ansamblului Coloana Infinitului, lucrare a faimosului sculptor român Constantin Brâncuşi, Mihai Radu contribuie cu două eseuri:

In primul său eseu, intitulat: "Restaurarea Coloanei Infinitului, Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului" Mihai Radu prezintă provocările de restaurare, precum şi condiţiile care au dus la includerea Ansamblului Brâncuşi în 1996 pe lista de 100 de site-uri pe cale de dispariţie.
În cel de-al doilea, intitulat: "Dezvoltare Urbană şi un New Visitor Centre vizionar ", expune semnificaţia conceptului modern de artă monumentală în calitate de catalizator public urban în oraşul Târgu Jiu, în special, şi în alte oraşe şi localităţi România, în general.

În acelaşi articol din 23 iunie se menţionează: “La Tg. Jiu se va construi un Centru Cultural „Constantin Brâncuşi", dedicat operei marelui sculptor român. Edificiul va costa 1,25 milioane euro, bani donaţi de Fondul Mondial al Monumentelor (WMF) şi de designerul de origine română Mica Ertegün (soţia fondatorului companiei de muzică Atlantic Records).

Astfel apare pe site-ul lui Mihai Radu, Centrul vizionar, aşa cum l-a proiectat cu ani în urmă. În anul 2003, Primăria ar fi trebuit să contribuie cu aproximativ 800.000 $. Iar atunci, Centrul s-ar fi construit pe 1800 m2. Concursul internaţional la care face referire Mihai Radu nu viza anume Centrul Brâncuşi, ci Design-ul urban, în general.

„Proiectul a fost trimis la o competiţie internaţională - Willo Von Moltke Urban Design Competition organizată de AIA (American Institute of Architects) - şi am primit premiul I. Proiectul viza construirea unui centru de vizitatori în zona Coloanei pentru că nu era nici o altă asemenea clădire în Tg. Jiu", explică arhitectul.

Periodic, pe site-ul arhitectului Mihai Radu au apărut diverse informaţii, privind starea de lucruri de la Târgu Jiu: “Deşi acum trei ani, autorităţile locale au anunţat intenţia de a construi un Muzeu Brâncuşi situat în Târgu Jiu, proiectul nu s-a materializat încă. Mihai Radu, un arhitect american nativ din România este designerul acestui proiect. În 2005, el a ajuns la Târgu Jiu împreună cu un grup de oameni de afaceri americani şi a achiziţionat un teren de 5000 m2, în apropiere de Coloana Infinitului, ca locaţie pentru viitorul muzeu. Nu s-a întâmplat nimic, complexul de la Târgu Jiu în acelaşi timp este folosit ca fundal pentru poze elaborate de nunţi şi botezuri locale, fără a fi incluse într-un circuit pentru vizitatori. Mai mult, nimic nu a fost investit, nici chiar în cantităţi mai modeste, pentru renovarea Casei Memoriale Hobiţa, un loc renumit pentru tabăra de sculptură, existentă cu ceva timp în urmă, şi care se află astăzi într-o stare de leziuni severe. De ce continuă România să-l ignore pe Brâncuşi?” Pas cu pas, Mihai Radu a urmărit starea de lucruri din Târgu Jiu, pe care a consemnat-o, şi a fost atent la a găsi un moment favorabil pentru a-şi impune propriul proiect.

Dacă World Monuments Fund sau Mica Ertegun erau atât de interesate să facă un bine comunităţii din Târgu Jiu, de ce nu au iniţiat un concurs internaţional la care să fi participat arhitectul Mihai Radu alături de alţi arhitecţi autohtoni?! Poate că Brâncuşi merita acest lucru…

Tot din presa centrală şi de pe site-urile arhitectului în discuţie au aflat gorjenii de ceea ce avea să se întâmple la Târgu Jiu. Interesant este că deputatul Mugurel Surupăceanu pomenea cu puţin timp înainte de se declanşa acest demers, de necesitatea construirii unui Centru Brâncuşi la Târgu Jiu. Ca imediat, să vedem pe site-ul arhitectului:

Centrul Cultural de Interpretare şi Vizitare aşteaptă să înceapă lucrările în vara anului 2010.
Centrul cultural îl va celebra pe renumitul sculptor român, Constantin Brâncuşi şi este de aşteptat să se înceapă construcţia în vara anului 2010. Situat în Târgu Jiu, România, va rămâne fidel lucrării sofisticate a lui Constantin Brâncuşi, şi va îmbunătăţi înţelegerea vizitatorului asupra tehnicilor sale.”

În mod normal, lucrurile astea se discută public. Ori Memorandumul la care am făcut referire în numărul trecut al publicaţiei noastre a trecut prin Consiliul Local şi a fost avizat favorabil. După repetatele reveniri la Târgu Jiu şi repuneri în discuţie al acestei poveşti, în anul de criză financiară acută, se revine şi se impune un Memorandum ce ridică multe semne de întrebare asupra bunelor intenţii ale celor două personaje atât de legate de evenimente care au lăsat locuitorilor din Târgu Jiu gustul amar al darurilor păguboase. Radu Varia a făcut atâta rău cu demolarea Coloanei, încât devine firească suspiciunea asupra aşa numitelor donaţii care impun condiţii, precum cele din Memorandum…
“Cine este Mica Ertegun”

Acelaşi cotidian o prezintă pe Mica Ertegun, partenera lui Mihai Radu în cadrul fundaţiilor IF (Infinity şi Infinitului), citându-l: „… Fără ea WMF nu ar fi fost, poate, un partener de baza al proiectului. (n.n. La început, în 1996, chiar a lui Radu Varia!) Mica este membru în board şi proiectul Brâncuşi a fost proiectul cel mai drag sufletului ei…De asemenea, nu aş vrea să fie uitat nici Tom Blingkhorn de la Banca Mondială care a fost un prieten mare al proiectului şi a ajutat cu finanţarea pe toată durata sa. În proiectul de centru vizitatori şi expoziţii, parteneri sunt doar Mica Ertegün şi WMF, nu şi Banca Mondială", mai explică arhitectul.

Intr-adevăr contribuţia acesteia a existat, dar nu în măsura pe care Mihai Radu o dă acţiunilor sale, punând World Monuments Fund pe picior de egalitate cu Banca Mondială. Nu trebuie uitat, în niciun caz pavimentul din cele două parcuri. Arhitectul Iulian Cămui a specificat în repetate rânduri că : “Târgu Jiu nu are nevoie de interpretarea lui Brâncuşi, ci de protejarea monumentelor de diverse experimente, precum aşa-zisa donaţie – pavimentul. De fapt, a fost o “donaţie” de impunere a unui material care a subordonat opera , obligând la tot felul de compromisuri – treptele de la Masa Tăcerii. Spulberat de vânt şi spălat de ploi, pavimentul nici măcar nu mai există.”

În această situaţie, donaţia este discutabilă, aşa cum nota şi dr.ing. Doina Frumuşelu: “A durat aproape 12 ani restaurarea componentelor Ansamblului monumental şi amenajarea peisagistică, sigur va mai dura vreo 5-6 ani şi implementarea proiectului lui Mihai Radu! Ca să stăm liniştiţi, se încearcă, de această dată, să se inducă ideea că această clădire „va fi donată municipiului”. Cu ce preţ?! Nu cred în donaţii! Şi când afirm acest lucru, mă gândesc la celălalt „cadou din partea aceloraşi persoane binevoitoare” care a dat atâtea bătăi de cap – pavimentul din parcuri, recomandat de firma Olin Partnership, care la rândul ei, ca într-un nou lanţ al slăbiciunilor în versiune americană, a fost recomandată de WMF.”

Un lucru e cert! Încă din 1996, cei doi, fie prin intermediul World Monuments Fund, fie prin alte fundaţii, au avut de-a face cu monumentele brâncuşiene despre care nici măcar nu ştiu sau nu vor să ştie că formează Ansamblul Calea Eroilor, delimitând în felul acesta Coloana fără Sfârşit. Ar fi interesant de dezbătut public întregul proiect, aşa cum l-a conceput Mihai Radu, pe 5 ani, pe 15 ani şi pe 30 de ani. Şi pe care îl cunoaşte cu siguranţă, partenera sa…

Totuşi, fără a cunoaşte detalii, presa centrală subliniază:

“Cu tot exotismul relevat de rezonanţa numelui său, Mica Ertegün este româncă şi se trage dintr-o familie de aristocraţi, iar numele ei întreg este Ioana Maria Banu. Pe lângă acţiunile ei legate de Fondul Mondial al Monumentelor, Mica este un recunoscut designer de interior . Mica s-a căsătorit în 1961 cu Ahmet Ertegün, de origine turcă, care în lumea cosmopolită a New York-ului era alintat Nugetre. El a înfiinţat şi a condus celebra companie de muzică Atlantic Records, a fost preşedintele „Rock and Roll Hall of Fame and Museum", fiind considerat figura cea mai importantă în industria muzicală modernă. A lucrat şi a colaborat cu nume de referinţă ale muzicii americane, printre care se numără John Coltrane, Ray Charles, Rolling Stones, Led Zeppelin. Figura lui apare în filmul lui Martin Scorsese realizat la un concert Rolling Stones, intitulat „Shine a Light". Dacă numele soţului este legat de industria muzicală, cel al Micăi Ertegun se doreşte a fi legat de Brâncuşi…

Fostul purtător de cuvânt al primăriei Târgu Jiu, Constantin Creţan, s-a arătat surprins de conţinutul Memorandumului aprobat de consilierii locali care l-au mandatat pe primarul Florin Cârciumaru pentru a-l semna. În numărul din septembrie 2003 al Curierului Primăriei, acesta menţiona: „Este un proiect îndrăzneţ, care se bucură de atenţia Fondului Mondial al Monumentelor. Această instituţie şi-a manifestat interesul pentru construirea la Târgu-Jiu a unui astfel de muzeu.”

Acum, acesta spune: “Îi cunosc bine şi pe Mihai Radu şi pe Mica Ertegun. Au venit în repetate rânduri la Târgu Jiu. I-am plimbat prin Gorj, împreună cu potenţiali investitori. Au achiziţionat atunci şi terenul de lângă Coloană. Ideea de Centru este veche… Dar textul Memorandumului mi se pare absurd. Există acolo lucruri la care se obligă Consiliul Local şi care nici măcar legale nu sunt. Cum să dai Centrului statut de monument istoric, cum să fie inclus în Ansamblu?! Şi de ce se vorbeşte de Ansamblul Coloana Infinitului?! Doar este vorba de Ansamblul Calea Eroilor. Apoi se mai face vorbire de obligaţia Consiliului să aprobe managementul şi întreţinerea continuă, să pună la dispozitie pe propria cheltuială servicii electrice adecvate, apă, canalizare, căi de acces către clădire pentru funcţionarea centrului de vizitare Brâncuşi. Ştiu ei la ce se obligă ?! Fără să mai vorbim de plăcile de recunoaştere eternă puse peste tot. Nu e în regulă nici cu menţionarea asta pe toate pliantele. Nu cred că este vorba de o greşeală de traducere. Doar cunosc amândoi bine limba română, şi, deopotrivă, engleza. În fine, să sperăm că textul va fi redactat într-o formă acceptabilă şi pentru municipiul Târgu Jiu…Şi că ei vor fi de acord cu modificările textului ! ”

P.S. Ce nu menţioneată nicăieri ziarul central şi nimeni, pe niciun site, este faptul că pentru restaurarea Coloanei fără Sfârşit a existat un proiect care nu ar fi costat statul roman niciun ban şi nu s-ar fi intervenit asupra monumentului cu impact negativ asupra valorii de patrimoniu. Cel al dr.ing. Doina Frumuşelu! Includerea Coloanei pe lista celor 100 de monumente aflate în pericol de către WMF, nu a făcut decât să ridice cota acţiunilor acestuia, aducând în acelaşi timp, un afront geniului artistic al lui Brâncuşi, precum şi punerii în operă de către echipa tehnică de la Petroşani. Iar în condiţiile în care restaurarea nu ar fi fost o comandă politică, nu am fi avut parte de o asemenea cavalcadă de vântură-lume… Şi dacă tot vorbim de implicarea politicii în toată această “afacere” este normal să ne întrebăm ce rol a jucat Mircea Geoană în convingerea autorităţilor locale pentru acceptarea parteneriatului cu Fundaţia Infinitului, atâta vreme cât soţia sa Mihaela este membru fondator al acesteia.

Andra DUMITRESCU,

Bucureşti, 14.10.2010

ALEXEI MATEEVICI - LIMBA NOASTRĂ

ALEXEI MATEEVICI

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişca vara;
In rostirea ei batrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunza verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastră-i limba sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Ştergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Cazul Brâncuşi. Jurnalista Andra DUMITRESCU: "La Târgu Jiu, un Centru de Interpretare şi vizitare cu multe interpretări şi semne de întrebare"

ANDRA DUMITRESCU:

Un Centru de Interpretare şi Vizitare cu multe interpretări şi semne de întrebare

La începutul acestei săptămâni, Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu l-a mandatat pe edilul Florin Cârciumaru să semneze protocolul potrivit căruia, «un Centru de Interpretare şi Vizitare se va construi pe terenul adiacent parcului Coloanei Infinitului achiziţionat de Ioana Banu Ertegün în acest scop. Va fi format dintr-o clădire de 1430 metri pătraţi cu zone dedicate ospitalităţii pentru vizitatori, incluzând o zonă de întâmpinare, expoziţie referitoare la restaurarea Coloanei Infinitului, cafenea, magazin, birouri şi toalete, precum şi un spatiu flexibil pentru organizarea programelor culturale şi educaţionale în beneficiul comunităţii Târgu-Jiu şi a zonei înconjurătoare, precum şi cercetare internaţională, activităţi culturale, artistice şi savante. Centrul de vizitare şi interpretare va fi folosit exclusiv pentru vizitatorii parcului Coloanei Infinitului şi pentru programe legate de evenimente artistice şi culturale care să sublinieze lucrarea lui Constantin Brâncuşi » Conform declaraţiilor arhitectului Mihai Radu, «înălţimea clădirii este de 6.3 m la acoperiş şi este aprope de aceeaşi înălţime cu casa existentă de vizavi pe Aleea Eroilor. Clădirea noastră nu va depăşi înălţimea caselor din zonă. Terenul este aprozimativ 3.0 m mai jos de baza Coloanei, deci acoperişul nostru va fi cam la 3.0 de la baza Coloanei. Clădirea nu este decât parter, subsol şi terasa. Clădirea va fi amplasată pe terenul viran existent pe colţul de la Aleea Eroilor, aliniată cu casele adiacente şi la o distanţă de aprox. 100 m de Coloană. Este cert faptul că municipiul Târgu Jiu are nevoie de un Centru de informare pentru vizitatorii monumentelor brâncuşiene. Timp de doi ani, au avut loc o serie de tentative pentru crearea unui punct turistic din fonduri europene. Din păcate, toate eforturile au eşuat în hăţişul de documente pentru obţinerea banilor. Totuşi, Brâncuşi merita un concurs de proiecte pentru o astfel de construcţie.

Modul în care au fost însă duse tratativele cu partenerii angajaţi în ridicarea acestui Centru a dat naştere unor suspiciuni din partea oamenilor de bună credinţă, dat fiind că semnarea Memorandumului s-a făcut fără dezbatere publică, fără a fi la vedere, nefiind prezentat nici măcar Consiliului Cultural Consultativ. Ori, tocmai acest mod de tratare a problemelor majore legate de numele lui Brâncuşi, propriu World Monuments Fund, de altfel, cum ar fi restaurarea Coloanei cu demontare în 1996, în care au fost implicate cam aceleaşi nume şi organizaţii care apar în prezentul memorandum, precum şi maniera de redactare al acestuia ar fi trebuit să îi pună pe gânduri pe juriştii Primăriei. Dacă cei “atât de dornici” să doneze municipalităţii clădirea Centrului vor fi dispuşi să aducă unele modificări textului acestui act, orice suspiciune ar putea să dispară.

În curând, se împlinesc 10 ani de la finalizarea lucrărilor de restaurare a Coloanei fără Sfârşit, o restaurare care nici nu ar fi trebuit făcută cu demontarea modulelor. Ceea ce s-a întâmplat cu Coloana stăruie încă în memoria colectivă. Iată din ce motive cetăţenii din Târgu Jiu sunt atât de suspicioşi!

Coloana fără Sfârşit a fost înscrisă pe lista World Monument Fund, ca monument aflat în pericol

În fapt, calvarul Coloanei fără Sfârşit a început în noiembrie 1991, în urma unei scrisori a prefectului de Gorj, Toni Mihail Greblă şi a primarului din acea vreme, Gheorghe Caralicea-Mărculescu, adresate lui Radu Varia, preşedintele Fundaţiilor Internaţionale "Constantin Brâncuşi", înfiinţate în 1990, la New York. Această intervenţie avea ca obiect preluarea de către Varia a activităţii de restaurare şi conservare a Ansamblului Monumental "Calea Eroilor". A urmat înfiinţarea în România a filialei Fundaţiilor Internaţionale Constantin Brâncuşi pentru "restaurarea, amenajarea, punerea în valoare şi conservarea ansamblului de la Tirgu-Jiu", autorizarea acestora fiind dată în 1992, de către prim-ministrul Petre Roman şi ministrul Culturii, Andrei Pleşu. După o serie de expertize şi consultări cu specialişti în domeniu, mai mult sau mai puţin contestaţi de ministrul Culturii din acea vreme, Coloana fără Sfârşit a fost înscrisă pe lista World Monument Fund, ca făcând parte dintre cele o sută de monumente aflate în pericol. Soluţia de restaurare aleasă presupunea înlocuirea a trei dintre elementele de bază ale monumentului: fundaţia, stâlpul central şi metalizarea modulelor. În 14 septembrie 1996, de Ziua Crucii, s-a purces la demontarea modulelor 16 si 17 ale Coloanei, în perioada 28 octombrie - 5 noiembrie fiind scoase toate modulele de pe ax. Pe parcursul acestei demontări făcută în grabă şi în mod sălbatic, s-au distrus penele metalice de fixare şi s-a produs fisurarea unor module. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Fiecare modul a fost închis în containere metalice prevăzute cu dispozitive de ancorare şi ridicare. S-a zvonit că Varia urma să le ducă spre a fi restaurate în străinătate, întrucât în ţară nu existau tehnologii atât de avansate. Atunci, Nicolae Mischie a dispus paza militarizată a şantierului. Mai târziu, în 1997, s-a extras o probă din modulul 16, având un diametru de 130 de milimetri, s-au făcut săpături cu excavatorul la fundaţia monumentului, fapte pentru care Varia nu a fost tras la răspundere nici până în momentul de faţă. În schimb, a devenit persona non grata pentru comunitatea gorjană.

Orice încercare a presei gorjene de a afla amănunte despre proiectul de restaurare a lui Varia s-a izbit de opacitatea şi lipsa de transparenţă a celor implicaţi în proiectul discutabil de restaurare. În ceea ce mă priveşte, interpelându-l pe Mihai Radu pentru a afla nişte detalii despre WMF, am fost direct ameninţată cu un proces la New York intentat de respectiva organizaţie, dacă îndrăzneam să scriu despre lipsa de transparenţă, iar dacă vreau răspunsuri, să mă deplasez la Bucureşti, unde urma să se desfăşoare conferinţa de presă. Publicaţia “Obiectiv Gorjean” a apărut şi s-a dedicat, în principal, tocmai problemelor fără sfârşit care se ridicau la restaurarea monumentului.

Sfârşitul lui 1997 a însemnat o cotitură în soarta Coloanei prin modificarea soluţiei de restaurare, la propunerea ministrului Culturii, Ion Caramitru. S-a găsit şi soluţia finanţării prin obţinerea unui împrumut garantat de statul roman de la Banca Mondială, consfinţit de Ordonanţa 4/28 ianuarie 1999. La sfârşitul lui februarie, Ansamblul Monumental "Calea eroilor" a reintrat în posesia proprietarului lui de drept, municipalitatea din Târgu Jiu. Au urmat contraexpertize semnate de specialişti UNESCO, s-au organizat licitaţiile pentru alegerea proiectantului şi executantului restaurării.

Dacă Radu Varia ar fi restaurant Coloana, toate beneficiile din exploatarea monumentului ar fi revenit fundaţiilor sale

În vara anului 2000, cu câteva zile înaintea anunţării câştigătorului licitaţiei internaţionale pentru execuţia lucrărilor de restaurare a Coloanei fără Sfârşit după un proiect realizat de o echipă de specialişti din Uniunea Artiştilor Plastici, opinia publică din România avea să afle despre scandalul creat în jurul operei lui Brâncuşi. Conducerea Ministerului Culturii l-a acuzat, într-o conferinţă de presă, pe Varia că boicotează restaurarea Coloanei fără Sfârşit, încercând să împiedice organizarea licitaţiei pentru execuţia lucrărilor de refacere a monumentului . "Nu voi accepta cu nici un risc, atât timp cât voi fi ministru, modificarea concepţiei de restaurare a Coloanei. Este o responsabilitate pe care mi-o asum sută la sută. În cazul în care Coloana fără Sfârşit ar fi fost restaurată după teoria lui Radu Varia, iar înscrierea mărcilor OSIM - valabila - toate beneficiile din exploatarea Coloanei şi a întregului complex ar fi revenit fundaţiei, când beneficiarul de drept este comunitatea din Târgu-Jiu", a declarat atunci Ion Caramitru.

Brâncuşiologul Barbu Brezianu a susţinut opinia lui Ion Caramitru, explicând că Radu Varia a încercat să împiedice restaurarea Coloanei după soluţia susţinută de Ministerul Culturii şi confirmată de expertiza UNESCO, pentru că "aşteapta cu nerăbdare alegerile" care ar fi putut readuce la putere guvernarea sub care modulele fuseseră demontate. "Radu Varia a moştenit o Coloană care trebuia doar restaurată. În ajunul unei serbari mondene destinate dezasamblării, dânsul a făcut o repetiţie a smulgerii a două module, acţiune care a dus la fisurarea acestora", a spus Brezianu.

La aceeaşi conferinţă de presă au luat parte şi membri ai echipei de specialişti ai Uniunii Artiştilor Plastici. Declaraţia lui de Dan Lungu, profesor la Facultatea de Construcţii, care a spus ca din punct de vedere al rezistenţei, Coloana nici nu avea nevoie de restaurare a surprins audienţa. Acesta a mai spus că, din punctul lui de vedere, “restaurarea era necesară pe dimensiunea arhitectonică, pentru că începuseră să apară deteriorări la baza modulelor, acolo unde se face îmbinarea, însă în niciun caz opera lui Brâncuşi nu se afla într-o stare de degradare care să necesite intervenţia de urgenţă.”

Secretarul de stat Maria Berza a precizat cu aceeaşi ocazie că “întreaga contribuţie a Fundaţiilor Internaţionale Constantin Brâncuşi la cererea de finanţare a restaurării monumentului de către Banca Mondială se rezumă la o cifră reprezentând estimarea costurilor operaţiunilor”, subliniind că “filiala americană a Fundaţiilor s-ar fi desfiinţat, cu doi ani înainte, prin 1998, finanţatorii <>" venite din partea lui Radu Varia.”

În ceea ce ne priveşte, la vremea respectivă, Radu Varia a refuzat orice fel de răspuns, în ciuda insistenţelor de a obţine opinia sa. În schimb, contactat telefonic de alte publicaţii, în stilul caracteristic, Radu Varia a declarat: "Obstinaţia Ministerului Culturii în descalificantele eforturi de a-şi apropria meritele iniţiatorului proiectului de restaurare Brâncuşi frizează când ignoranţa, când incompetenţa, plasându-se pe o poziţie care aduce a mistificare propagandistică, precizând că nu a fost invitat la respectiva conferinţă de presă.”

Cine sunt partenerii Primăriei?!

Că se doreşte construirea unui Centru de informare, nu este un lucru rău. Dar în ce condiţii, în ce termeni şi care sunt partenerii Primăriei Târgu Jiu?! Deocamdată, Consiliul Local l-a mandat pe primarul Cârciumaru să semneze un act denumit «Memorandum». Ştiu consilierii locali cine este arhitectul Mihai Radu, fundaţiile IF sau World Monuments Fund ?! Sau care sunt realizările acestora, dincolo de propriile portofolii ?!

Din textul aprobat de ei, rezultă că unul dintre parteneri este : «World Monuments Fund (“WMF”), o organizaţie privată non-profit înregistrată în New York, N.Y., USA, cu sediul în 95 Madison Avenue, New York, NY 10016, reprezentată de Bonnie Burnham, în calitate de Preşedinte;» şi că «WMF lucrează cu parteneri din sectorul public şi privat pentru a salva patrimoniul universal prin conservarea lucrărilor culturale şi istorice semnificative şi a arhitecturii mondiale şi a contribuit la conservarea Ansamblului Coloana Infinitului a artistului Brâncuşi din Târgu-Jiu, România; ».

În ceea ce priveşte cel de-al doilea partener, acesta este : «Fundaţia Infinitului Romania/Ioana Banu Ertegün şi Ahmet Ertegün, cu sediul în Strada Oteteleşanu No 2, Bucureşti Sector 1, România şi reprezentată de Ioana Banu Ertegun , în calitate de Preşedinte şi Fundaţia Infinitului SUA/Ioana Banu Ertegün şi Ahmet Ertegün cu sediul în 121 East 81^st Street, New York, NY 10028 şi reprezentată de Ioana Ertegun, Preşedinte (ambele fundaţii vor fi definite în prezentul contract ca “IF”);», iar « IF sunt organizaţii non-profit înfiinţate în România şi SUA de către Dna Ioana Banu Ertegün şi Dl Ahmet Ertegün ca fondatori, al căror scop este de a îmbunătăţi şi de a îmbogăţi experienţa vizitării ansamblului Coloana Infinitului a artistului Brâncuşi din Târgu-Jiu, România, şi care au achiziţionat în acest scop o proprietate adiacentă Coloanei Infinitul.»

Din cele de mai sus rezultă că este vorba de două organizaţii non-profit, care doresc cu orice preţ să îşi lege numele de Brâncuşi. Şi urmăresc acest lucru de foarte multă vreme, încă dinaintea demontării Coloanei fără Sfârşit! Iar relaţia cu Radu Varia, demolatorul Coloanei, este una de notorietate, în ciuda faptului că arhitectul Mihai Radu o neagă. Pe holurile Ministerului Culturii, în prezenţa dr. Ing. Doina Frumuşelu, fostul primar Nanu l-a implorat pe Mihai Radu să stopeze orice tentativă de demontare a Coloanei de către Radu Varia. Ceea ce nu s-a întâmplat! De curând, Mihai Radu a răspuns în presa centrală, spunând că : «WMF a fost principalul partener al României la restaurarea Coloanei Infinutului, demers început în 1996 la iniţiativa Micăi Ertegün, de altfel membru în board-ul Fondului Mondial al Monumentelor.». În anul 1997, spune Mihai Radu : „Trebuia să verificăm dacă procesul de restaurare avansa cum trebuie şi era făcut conform legilor de restaurare internaţionale. Ei erau îngrijoraţi că proiectul nu avansa destul de repede", iar “după această vizită în România, imediat s-a făcut o nouă echipă de specialişti din Europa şi SUA care a revăzut toată documentaţia realizată de echipa însărcinată iniţial cu restaurarea. Am costatat că unele lucruri nu erau făcute bine din punct de vedere tehnic şi am refăcut o parte din documentaţie".

În istoria locului rămân doar lucrurile măreţe şi prostiile majore

Este de menţionat faptul că nicăieri, în palmaresul WMF cu monumente istorice restaurate nu este menţionată restaurarea Coloanei fără Sfârşit decât tangenţial, în România făcându-se vorbire de restaurarea unor biserici fortificate din Transilvania. Ori, aprobarea Consiliului Local, şi acceptarea recunoaşterii « prin intermediul unei plăci de interior contribuţia World Monuments Fund la restaurarea ansamblului Coloana Infinitului a lui Brâncuşi şi la crearea Centrului de vizitare» vine să legitimize restaurarea Coloanei de către această organizaţie. Pe lista WMF publicată în 2010, figurează: “Bisericile Fortificate din Transilvania au fost incluse în Patrimoniul Mondial al UNESCO şi vor primi finanţare din partea Fondului Mondial al Monumentelor pentru a fi restaurate. Singurul monument din Romania ce a mai beneficiat de aceste fonduri a fost Coloana Infinitului a lui Constantin Brâncuşi.” Dar asta trec cei dela Fond în listă şi nu partea română, iar banii pe care i-au dat în acest scop, au fost cheltuiţi pe experimentele lui Varia, în fapt necunoscându-se suma exactă cu care WMF a participat la restaurare. Care este de fapt contribuţia Fondului şi ce anume a finanţat în cadrul acestor lucrări?! Fiindcă, insistenţele de recunoştere « prin intermediul unei plăci de interior contribuţia World Monuments Fund la restaurarea ansamblului Coloana Infinitului a lui Brâncuşi şi la crearea Centrului de vizitare» vin să întărească aceste neclarităţi.

În fond, poporul român s-a îndatorat la Banca Mondială ca să repare greşeala lui Varia, ceea ce ar trebui să ne facă extrem de prudenţi cu tot felul de vântură-lume. Mai mult, se discută tot mai insistent că printre membri fondatori ai fundaţiilor s-ar afla şi Varia. Au verificat oficialii noştri cum stau lucrurile ?!

Apoi, ambiguitatea textului permite tot felul interpretări. De exemplu , IF îşi rezervă dreptul :

«Să işi exercite în viitor opţiunea de a dona sau transfera terenul care ii aparţine către CLM cu scopul creării centrului de interpretare şi vizitare Brâncuşi.

La finalizare, işi exercită opţiunea să doneze centrul de vizitare Brâncuşi la municipalitatea Târgu Jiu.»

De unde au înţeles juriştii Primăriei sau consilierii locali că cele două fundaţii vor dona clădirea în discuţie?!

Cât de inconştienţi pot fi consilierii încât să voteze abilitarea primarului pentru a semna textul în formularea aceasta a memorandumului. Îşi permite Florin Cârciumaru să-şi rişte memoria prin semnarea unui asemenea act ?! Curăţenia oraşului, lucrurile mărunte nu rămân în istoria locului. Doar lucrurile măreţe şi prostiile majore ! S-au gândit consilierii municipali că pot fi înjuraţi şi peste un secol ?!

Mica Ertegün a fost forţa principală şi în ce priveşte donaţiile

În textul actului în discuţie se menţionează că: IF furnizează «fondurile necesare pentru susţinerea costurilor de construcţie ale centrului de interpretare şi vizitare Brâncuşi, conform bugetului final stabilit de architect, dar nu mai mult de $1,200,000. » Şi dacă aceste lucrări vor depăşi bugetul alocat ?!

Proiectul arhitectului Mihai Radu nu este nou. El a prins contur încă din 1999. De atunci tot încearcă să îl impună. Periodic, a fost pus pe tapet şi s-a urmărit implementarea lui. De altfel, din propriile-i declaraţii rezultă acest fapt. În interviul acordat cotidianului «România liberă », în luna iulie a acestui an, spune : „În toată această perioadă (n.n.din 1999, încoace) Mica Ertegün a fost forţa principală şi în ce priveşte donaţiile, dar şi o forţă morală care a luptat pentru continuitata proiectului. Cred că prin 2003 am aflat că terenul din faţa Coloanei avea aprobări pentru construire de case şi, împreună cu Mica am decis să cumpărăm terenul ca să putem face centrul de vizitatori şi expoziţie. Am cumpărat terenul şi am înfiinţat Fundaţia Infinitul care se va dedica acestui centru".

De altfel, afirmaţia lui Mihai Radu subliniază efortul acesteia în continuitatea proiectului, precum şi acela de a-şi asocia, cu orice preţ, numele de cel al sculptorului, iar donaţiile în cauză au făcut mai mult rău decât bine. Pavimentul adus cu atâtea eforturi a provocat neplăceri, obligând la tot felul de soluţii de compromis ( treptele de la Masa Tăcerii ), nici nu mai există, fiind spălat de ploi, sau spulberat de vânt, este una dintre “donaţiile” Micăi Ertegun.

Iată şi preţul “eforturilor “: «Să se recunoască etern contribuţia Ioanei Banu Ertegün şi a lui Ahmet Ertegün ca donatori principali ai centrului de informare şi vizitare. O astfel de recunoaştere s-ar citi : Centrul de Interpretare şi Vizitare este donat de Ioana Banu Ertegün şi Ahmet Ertegün. Recunoaşterea trebuie să fie vizibilă pe exteriorul şi în interiorul clădirii proiectate de Mihai Radu, şi aprobată de Fundaţia Infinitului şi WMF. Orice anunţ şi toate materialele scrise precum şi pliantele folosite de Centrul de interpretare şi vizitare trebuie să utilizeze aceeaşi formulare ca mai sus şi să fie aprobate de Fundaţia Infinitului şi WMF;». Ce presupune etern ?! O agăţare de Brâncuşi până la sfârşitul lumii !

Obligaţia Consiliului Local vizează penibilul : «Dacă este legal posibil, să adopte formal Centrul de Vizitare Brâncuşi ca parte a ansamblului istoric protejat Coloana Infinitului Brâncuşi, sau, dacă nu este posibil din punct de vedere legal, să trateze centrul ca şi când s-ar bucura de un regim istoric (fie ca şi clădire istorică sau/şi ca şi clădire localizată într-o zonă istorică) şi să aprobe managementul şi întreţinerea continuă;»

Oare consilierii locali nu ştiu că o clădire trebuie să îndeplinească anumite condiţii de vechime, arhitectură şi multe altele pentru ca să i se acorde statutul de monument istoric sau să se bucure de un regim istoric ?! Ştiu în ce s-au băgat când au votat : «Cu condiţia ca CLM să agreeze responsabilităţile de mai sus şi cu condiţia ca acest contract să fie ratificat de CLM prin vot şi în scris. »

În cele ce urmează, redăm opinia dr.ing. Doina Frumuşelu, autorul proiectului de restaurare a Coloanei fără demontarea modulelor şi a arhitectului Iulian Cămui, fostul şef al patrimoniului din Direcţia de Cultură.

Doina Frumuşelu: Primăria nu doarme, lucrează pentru noi!

„Acest proiect nu reprezintă nimic nou pentru mine. Mihai Radu încearcă încă din 1999, dinainte de demararea proiectului de restaurare a Coloanei, să-şi materializeze ideea de a ridica în apropierea Coloanei un Centru de Interpretare şi Vizitare. Interpretare poţi face şi la un cămin cultural, nu este nevoie de o ditamai construcţie! Şi pentru ce, pentru a interpreta opera şi viaţa lui Brâncuşi?! Şi fără centru, de-a lungul timpului, Brâncuşi a suportat atâtea ,,interpretări”! Este o blasfemie, totuşi, să-l ,,interpreteze” şi ai lui, acasă!

Intră în metodele manageriale ale Primarului Florin Cârciumaru, ca periodic, în momente tulburi pentru comunitatea locală, să scoată de la naftalină acest proiect. Aşa este şi acum, când oamenii nu mai au alte preocupări decât să supravieţuiască, iată că Primăria vine cu soluţia: punerea în operă a unui proiect megaloman, estimat la vreo 2 milioane de dolari! Este exact ceea ce lipsea unei comunităţi sărace, îngropată în datorii pe vreo 2-3 mandate!!! Dar situaţia este complet năucitoare (eternul paradox românesc!): astăzi, în condiţii de criză acută, realizarea proiectului nu ne costă nimic, ieri (adică, acum trei ani), eram anunţaţi prin vocea autorizată a purtătorului de cuvânt al Primăriei, Constantin Creţan, că: „Este un proiect îndrăzneţ, care se bucură de atenţia Fondului Mondial al Monumentelor. Această instituţie şi-a manifestat interesul pentru construirea la Târgu-Jiu a unui astfel de muzeu. Toată lumea va fi mulţumită de cum va arăta spaţiul respectiv şi cei mai câştigaţi vor fi turiştii, cercetătorii operei lui Brâncuşi, dar şi iubitorii operei sculptorului şi, în special, ai ansambului de la Târgu-Jiu, compus din Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului. Vom avea în perioada imediat următoare o întâlnire cu Mihai Radu pentru a pune la punct anumite detalii. Deocamdată, i-a fost eliberat un certificat de urbanism. Construirea muzeului de la Coloană este penultima etapă din amenajarea ansamblului, după care va urma amenajarea Căii Eroilor, a străzii propriu-zise“. Tot atunci eram anunţaţi de către dl Cârciumaru că Primăria Târgu-Jiu ar putea să asigure o finanţare între 500 000 şi 700 000 de dolari şi că va solicita Consiliului Local aprobarea pentru asigurarea contribuţiei locale (adică, a plătitorilor de impozite!) la proiect. Cu aşa o limite largi de estimare a contribuţiei locale, coroborate cu experienţa investiţiilor anterioare (vezi Centrul oraşului, Centrul de Artă şi Cultură C. Brâncuşi, reabilitarea termică a construcţiilor, fiasco total!), vă imaginaţi că aceasta va sări uşor spre 1-1,5 milioane de dolari!

A durat aproape 12 ani restaurarea componentelor Ansamblului monumental şi amenajarea peisagistică, sigur va mai dura vreo 5-6 ani şi implementarea proiectului lui Mihai Radu! Ca să stăm liniştiţi, se încearcă, de această dată, să se inducă ideea că această clădire „va fi donată municipiului”. Cu ce preţ?! Nu cred în donaţii! Şi când afirm acest lucru, mă gândesc la celălalt „cadou din partea aceloraşi persoane binevoitoare” care a dat atâtea bătăi de cap – pavimentul din parcuri.

Primăria nu doarme, lucrează pentru noi!

Arhitectul Iulian Cămui precizează: Brâncuşi merita un concurs!

Construirea unui Centru de Informare “Brâncuşi” este un lucru benefic pentru Târgu Jiu. Dar nu în orice fel de condiţii! Am citit conţinutul complet aiuritor al Memorandumului. Nu ştiu de ce i se spune aşa. Nu pot să cred că s-a semnat sau s-a votat aşa ceva, întrucât consider că orice cetăţean cu o cultură juridică medie îşi poate da seama că se încalcă legislaţia României în ceea ce priveşte declararea unui imobil, monument istoric, cât şi de faptul că, Coloana fără Sfârşit face parte dintr-un Ansamblu Monumental dedicat eroilor neamului. Pe lângă opera lui Constantin Brâncuşi, acesta include şi biserica monument istoric, care a stat la baza alinierii ansamblului. Îmi exprim curiozitatea asupra acestui protocol care, nu înţeleg de ce nu e făcut public şi supus dezbaterii publice. Nu înţeleg de ce se scoate Coloana din context? Se aude că printre membri fondatori ai fundaţiei Infinitului s-ar afla şi Radu Varia. Ce alte monumente au salvat iniţiatorii acestui proiect? Ce alte proiecte de o asemenea anvergură a mai avut Mihai Radu? Pe ce criterii se doreşte declararea clădirii ca monument istoric? Cred că numele: Centru de Interpretare este total inoportun. Târgu Jiu nu are nevoie de interpretarea lui Brâncuşi, ci de protejarea monumentelor de diverse experimente, precum aşa-zisa donaţie – pavimentul. De fapt, a fost o “donaţie” de impunere a unui material care a subordonat opera , obligând la tot felul de compromisuri – treptele de la Masa Tăcerii. Spulberat de vânt şi spălat de ploi, pavimentul nici măcar nu mai există. Iar Brâncuşi merita cel puţin un concurs pentru realizarea unui asemenea centru!

Contactat telefonic, primarul Cârciumaru şi-a arătat disponibilitatea de a se schimba textul Memorandumului şi a dat asigurări că Radu Varia nu are ce căuta în Târgu Jiu, fiind declarat persona non grata prin hotărâre de Consiliu Local.

Andra DUMITRESCU

Bucureşti, 29 septembrie 2010,

Publicat în “Obiectiv Gorj Magazin” în numărul din 1 octombrie 2010

(Nota Horia Muntenus: vezi şi Cârciumaru a aprobat în secret o clădire în coasta Coloanei ...)

E vremea sa il aducem pe Constantin Brancusi ACASA!

Recent s-au incheiat lucrarile Simpozionului "Centenarul Brâncuşi-Pasărea Măiastră“, in organizarea Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (al carei presedinte este prof. dr. Victor Craciun), impreuna cu UNESCO – Comisia Naţională UNESCO – România, Academia Româna – Fundaţia Naţională a Oamenilor de Stiinţă şi Artă, Primăria Sectorului 6 Bucureşti, Consiliului Judeţean Dolj, Primăria municipiului Târgu – Jiu, Universitătea „Constantin Brâncuşi” – Târgu Jiu, Primaria comunei Peştişani – Hobiţa. Manifestarea CENTENAR BRÂNCUŞI - PASĂREA MĂIASTRĂ (1910-2010) i-a invitat pe Acad. Eugen Simion, Acad. Mihai Cimpoi, Prof. dr. Paul Rezeanu, prof. dr. Ion Mocioi, scriitorul Constantin Zărnescu, prof. dr. Nicolae Georgescu, Ion de Hondol, prof. dr. Adrian Gorun, sculptorul Remus Botar, prof. dr. Nicu Vintilă, Nadia Pandrea, Prof. dr. Tudor Nedelcea, Sorana Georgescu Gorjan, Mircea Deac, conf. dr. Adrian Crăciunescu, prof. dr. Simona şi Aldo Palleschi, Nina Stănculescu, Ştefan Stoiculescu, prof.dr. Dumitru Preda, Viaceslav Samoşkin, prof. dr. Nicoleta Diaconu, Viorel Cosma, conf. dr. Ardian Kuciucu, Gheorghe Anca, Dr. Petrit Mavrov, Ruxandra Garofeanu, Pavel Ţugui, Cristiana Crăciun, Gheorghe Ştefan Samoilă, prof. Irini Nameschi şi dr. Kopi Nameschi, gen. (r.) dr. Mircea Chelaru, Jacqueline Delauney, Prof. dr. Lucian Gruia, Lori Buliga, Dan Lupescu, Ioana Daniela Crăciunescu, Virgil Moldovan ş.a. prof. dr. Paul Rezeanu, prof dr. Tudor Nedelcea, Dr. Petre Gigea Gorun, Ptof.dr. Dan Lupescu, prof. Narcisa Mândrulescu, scriitorul Ilarie Hinoveanu, Conf. univ. dr. Liviu Andrei, Prefectul Judeţului Gorj, Ing.dr. Ion Călinoiu, Preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, Dr. Florin Cârciumaru, Primarul Munuicipiului Târgu Jiu, Prof. dr. Adrian Gorun, Rectorul Universităţii „Constantin Brâncuşi“, Ion Mocioi, Lori Buliga, Petre Răcănel, Adrian Crăciunescu, Ştefan Stănculescu şi altii, printre care m-am numarat si eu, in calitate de autor al cartii “Dincolo de Brancusi” si al filmului documentar artistic “Un arbore la mijloc de lumi: Constantin Brancusi”.

In cadrul acestor intalniri, desfasurate intre 22-26 septembrie la Bucuresti, Craiova, Arcani, Hobita si la Targu Jiu a fost avansata si ideea proiect a Ligii pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni de a realiza la Paris un monument dedicat lui Constantin Brancusi. Presedintele acestei ligi, prof. dr. Victor Craciun a anuntat ca Liga a intreprins si intreprinde actiuni pentru ca osemintele marelui sculptor sa fie dezgropate din mormantul sau, in care au fost ingropati si Natalia Dumitrescu si sotul ei Alexandru Istrati, pentru a fi reinhumate intr-un mormant separat care sa fie amenajat in acelasi cimitir parisian, Montparnasse. Intr-o interventie a mea, mi-am exprimat parerea ca ramasitele pamantesti ale lui Constantin Brancusi sa fie aduse in tara, in cimitirul de la Hobita, acolo unde artistul dorea sa fie ingropat langa mormantul mamei sale dragi. Daca din marea nefericire a Istoriei, aceasta dorinta a sa nu a putut fi infaptuita din pricina regimului comunist care i-a refuzat-o, cum i-a refuzat si donatia operelor aflate in atelierul sau de la Paris, e pacat ca acum, la douazeci de ani de la Revolutia din Decembrie 1989, sa nu incercam sa ii indeplinim dorinta. Parerea domnului profesor Victor Craciun este insa alta, aceea ca la Hobita mormantul lui Constantin Brancusi nu ar fi vizitat de nimeni. Dimpotriva, noi credem ca tocmai in aceste momente de grea cumpana in care se afla valorile romanesti, intr-un moment de degradare a imaginii Romaniei, pentru poporul roman si pentru imaginea sa in lume gestul de a aduce in tara osemintele celui mai mare sculptor al secolului XX ar fi un act de demnitate si de reinaltare spirituala, nu doar prin implinirea dorintei lui Constantin Brancusi ci si pentru renasterea culturala de care avem atata nevoie.

Il rog pe domnul profesor Victor Craciun sa isi reconsidere aceasta actiune cu privire la deshumarea si reinhumarea lui Brancusi si sa se solidarizeze cu actiunile poetului si eseistului Laurian Stanchescu, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, care nu cu multa vreme in urma, la Targu-Jiu lansa si initia o campanie de strangere de semnaturi pentru a aduce in Gorj osemintele lui Constantin Brancusi, declarand ca va face toate demersurile necesare pentru a convinge autoritatile din Franta pentru a reusi ceea ce si-a propus. Reprezentantii Consiliului Judetean Gorj l-au asigurat ca va avea din partea lor tot sprijinul.

Un poem epic despre razboiul lui Arctinos din Milet, relateaza ca osemintele lui Achile si Patrocle au fost aduse in sanctuarul apolinic de pe Insula Serpilor, Insula Alba, Leuke, patria lor originara, de catre zeita Thetis.

Osemintele Voievodului-Martir Constantin Brancoveanu au fost aduse in tara pe ascuns de sotia sa, Doamna Maria, in 1720 si ingropate in biserica Sf. Gheoghe-Nou din Bucuresti. Eftimie Murgu, stins din viaţă la Budapesta, în data de 8 mai 1870 a fost înmormântat în cimitirul Rerepesy dar osemintele lui au fost aduse în ţară în 1932 şi reînhumate în cimitirul de la Lugoj. Ca urmare a dorintei testamentare a episcopului Greco-catolic Ioan Inochentie Micu Klein (mort la Roma), luptator pentru cauza romanilor ardeleni, osemintele i-au fost aduse in Romania si inhumate la Blaj, pe 16 octombrie 1997. Ramasitele pamantesti ale lui Nicolae Titulescu au fost aduse din Franta la Brasov in anul 1992. Au fost aduse in tara ramasitele pamantesti ale savantului etnomuzicolog Constantin Brailoiu, stins la Geneva la 20 decembrie 1958, "doborât de muncă şi de dorul nestins pentru ţara pe care o părăsise".

Este o datorie a noastra a aduce osemintele lui Constantin Brancusi in tarana patriei sale, in cimitirul in care isi dorm somnul de veci stramosii sai si parintii sai si romanii sai hobiteni. Si-a trait viata in exil si in suferinta departarii de tara. E vremea sa il aducem pe Constantin Brancusi ACASA!

Andra DUMITRESCU - Eroi au fost!… Eroi sunt, încă?! Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu şi… definiţia eticii

A venit toamna! Şi odată cu ea, frisonul tuturor grijilor, temerea pentru ziua de mâine… şi pentru copiii noştri. Trăim astăzi vremuri tulburi, încurcate de iţele de interese interne şi internaţionale, dar şi de politicieni care habar nici de ce au de făcut, nici de cei care i-au ales în fruntea naţiunii. Degringolada în care se bălăcesc numai şi numai pentru a rămâne pe scaunele pe care stau înţepeniţi, frica de a lăsa ciolanul pe care l-au jupuit până la periost, în speranţa că mai pot suge ceva, lipsa de perspectivă pentru viitor, toate se resimt din ce în ce mai acut, din păcate, la alt nivel... de fiecare muritor de rând.

Ne aşteaptă o toamnă şi o iarnă socio-politică, cu oarece mişcări sociale destul de puţin consistente, din cauza unor conducători sindicali care se ceartă între ei, incapabili să a ajungă la nişte înţelegeri care să ridice masele într-o grevă generală care să dea de pământ Guvernul impotent care a adus ţara în faliment şi pe cetăţenii ei oneşti, care trăiesc dintr-un salariu ciuntit ce trebuie să acopere nişte preţuri uriaşe la toate cele, într-o situaţie disperată. Pentru a abate atenţia de la ceea ce va să vină, guvernanţii au scos pe tapet, asul din mânecă, bomboana de pe colivă sau cum vreţi să-i spuneţi. Şi l-a făcut erou! Cu siguranţă, Sorin Ovidiu Vântu nu este nici pe departe un sfânt. Dimpotrivă! Locul lui era de multă vreme după gratii. Ca şi OTV-istul DD care umblă liber, aşa cum se prefigura de la bun început... Dar politica nu a cerut-o până acum. Atenţia lumii trebuie abătută permanent de la grija zilei de mâine... acum, cu acela care s-a aflat în fruntea unor manevre financiare care i-a lăsat pe mulţi saraci lipiţi. Şi uite aşa, media românească are de rumegat momentul „uite Popa, nu e Popa” şi dacă pe la tribunal mai apare Vântu. Iar tot prostu’ crede că o să se întâmple vreo minune. În ceea ce priveşte politica românească, de orice fel ar fi ea, nu mai cred în minuni. Doar Băsescu anunţa apoteotic în momentul final al confruntării electorale cu contracandidatul său că Popa a fost arestat la Djakarta. Dar din decembrie trecut şi până acum toată lumea a stat cu mâinele în sân, se pare. Am spus şi atunci, o spun şi acum – preşedintele jucător joacă la cacealma! Sau nu a ajuns la nicio înţelegere convenabilă cu SOV... S-a simţit călcat pe coadă şi atunci l-a săltat pe Vântu. Cum au evoluat lucrurile, s-a văzut bine! Vântu a stârnit furtuna de la tribunal prin declaraţiile sale, pentru unii şocante, pentru alţii previzibile. La acuzele sale, reacţia Băsescului a fost una deloc convingătoare... dacă la Bruxelles a preferat o tăcere tăioasă, pe Otopeni, a contraatacat, cum îi este obiceiul, cu o întrebare în loc de răspuns: „vă umiliţi preşedintele care vă reprezintă cu declaraţiile unui inculpat?” Despre starea naţiunii, a bătrânilor care aşteaptă cu sufletul la gură o lege a pensiilor care să-i repună în nişte drepturi minimale pentru speranţa la câţiva ani de viaţă liniştită, nicio vorbă!...

În atare condiţii, pare că nimănui nu-i mai pasă de trecut. De trecutul nostru glorios, de înaintaşii care şi-au dăruit viaţa, singurul bun de preţ, numai pentru a păstra intactă măsura unor valori morale, precum şi a unei libertăţi de găndire şi de vieţuire. Lucrurile astea, nu mai au nicio noimă în momentul de faţă. Din nefericire!

Mi se perindă în minte gândurile astea, răsfoind Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, căutând definiţia eticii şi modalitatea de a o explica pe înţelesul unui copil de clasa a IV-a. Până acolo, însă, am dat de câteva rânduri despre Ecaterina Teodoroiu. Cartea de istorie o pomeneşte destul de succint... Şi am poposit puţin, vorbindu-i despre eroina de la Jiu, care odihneşte în mausoleul din Piaţa Prefecturii, vizavi de biserică.

Eroina de la Jiu

Poate este momentul să ne amintim că de curând s-au împlinit 83 de ani de la moartea ei pe câmpul de luptă. Ea este eroina poporului român. Călăuzită de cele mai nobile sentimente faţă de patrie, a îmbrăcat mai întâi uniforma albă de infrmieră pentru răniţi, renunţând mai apoi în favoarea celei de soldat. Hotărâtă să apere cu arma în mână pământul strămoşesc, Ecaterina Teodoroiu s-a aruncat în focul marilor bătălii de la începutul primului război mondial. A căzut eroic în luptele din Moldova , în bătălia de la Mărăşeşti, onorând steagul românesc.

Exemplu de curaj şi patriotism pentru toate generaţiile ce vor veni, ea s-a ridicat din rândul ţărănimii, trăind speranţa în viitorul fericit al urmaşilor. Ecaterina Teodoroiu a fost fiica unor ţărani săraci din Vădeni, Ungureni. Copilul a crescut cu imaginea munţilor Gorjului. Părinţii Cătălinei, fiindcă aşa figurează în certificatul de naştere, au muncit din greu pe moşia boierului Pleniceanu. Cel de al treilea copil din, cei opt, al lui Vasile şi al Elenei Teodoroiu, a venit pe lume la 14 ianuarie 1894, avea să ducă numele familiei în filele de istorie a neamului românesc.

De mic copil, Cătălina a avut o aplecare nestăvilită către învăţătură. Când a sosit timpul să meargă la şcoală, Ecaterina n-a ezitat să-şi exprime dorinţa de a învăţa. Ea nu a vrut să rămână acasă ca fraţii ei sau ca alţi copii din Vădeni. Sprijinită de mama sa, care se mândrea ca are o fată cu multă dragoste de carte, devine elevă. Primele clase primare le-a urmat la Vădeni iar celelalte la Târgu Jiu. O vreme a locuit în casa mamei lui Sergiu Nicolaescu, aşa cum spunea regizorul într-un amplu interviu acordat publicaţiei noastre. Până în vara anului 1916, adică partea finală a studiilor, a urmat-o la un liceu din Bucureşti.

Prima participare a eroinei la viaţa militară a fost consemnată în 1913, când, deşi era elevă în anul V de liceu, s-a înscris ca cercetaşă în asociaţia cercetaşilor români, Cohorta „Păstorul Bucur" din Bucureşti, iar din 1914 este cunoscută ca bună cercetaşă în cohorta gorjeană de la Târgu-Jiu, unde activa pe timpul vacanţei.

După intrarea României în război, este întâlnită adesea la spitalul din Târgu Jiu, acordând îngrijiri răniţiilor, printre care s-a aflat şi fratele sau mai mare, Nicolae.

Viaţa de front şi lungul drum al spitalelor

Pentru Ecaterina, moartea fratelui său a reprezentat convingerea că războiul nu este o joacă, ci conştiinţa jertfei supreme. După mai multe încercări de a participa pe front ca soldat activ, de fiecare dată spunându-i-se ca locul ei este în spital, Ecaterina hotărăşte să ia calea cîmpului de bătălie. Comandanţii au cedat insistenţelor ei, în cele din urmă, şi au primit-o să lupte alături de ostaşi. Participa activ la diferite acţiuni ca şi camarazii ei. Pe front, purta căciulă de miel, palton negru şi arma în mână. Intr-o zi de duminică, prin noiembrie, Ecaterina a fost rănită uşor. Pentru prima oară! Cătălina se îndârjeşte şi mai mult, devine tot mai activă cu arma în mână pe frontul ce parcurge traseul Târgu-Jiu, Dăneşti, Brătuia, Floreşti, Răşina, Peşteana, Tunşi. Cade prizonieră şi este dusă la Cărbuneşti de unde scapă, împuşcând santinela de pază. Revine pe câmpul de luptă şi la Bărbăteşti este rănită uşor la picior. Dar la Filiaş, un obuz îi fracturează tibia şi coapsa stângă. De aici începe lungul drum al spitatelor din Craiova, Bucureşti şi Iaşi, unde a ajuns pe măsura înaintării frontului spre Moldova.

În spitalul de la Iaşi, eroina se reface spre mijlocul lunii ianuarie 1917, după care îşi reia locul pe front, continuând să lupte cu vitejie împotriva inamicului. Satisfacţiile şi durerile se succed în contextul situaţiilor dramatice de pe front, agravate în iarna anului 1917 de epidemia de tifos exantematic. Ecaterina este răsplatită pentru curaj cu distincţii militare şi ridicată la gradul de sublocotenent, primind comanda unui pluton. Ofensiva din Moldova a fost pregătită cu mult tact şi pricepere, dar au urmat zile de front foarte grele pentru ostaşii români. Încurajaţi de exemplul Ecaterinei mereu în fruntea plutonului său, soldaţii români rezistau atacului crunt al inamicului. La 22 august 1917, în timp ce îşi îndemna plutonul la atac: „ Înainte băieţi, înainte!” Ecaterina a căzut sub ploaia de gloanţe. Aici se sfârşeşte firul vieţii tinerei Cătălina din Vădenii Gorjului, al cărui crez era că numai cu arma în mână, poate fi salvată ţara de ocupaţia nemţească.

A fost înmormântată pe câmpul de bătălie, o zi mai târziu, pe 23 august. După război, a fost adusă în mausoleul de la Mărăşeşti. La 9 iunie 1921, cu ocazia serbării centenarului Tudor Vladimirescu, rămăşiţele pământeşti ale eroinei au fost reînhumate, cu onoruri militare, la Târgu Jiu, în sicriu metalic, în piaţa Victoriei. Mausoleul ce-i poartă numele a fost ridicat mai târziu, în anii 1935-1936. Pe cele patru feţe sunt sculptate scene din viaţa eroinei. Monumentul funerar este operă a Miliţei Petraşcu, ridicat la iniţiativa Arethiei Tătărăscu preşedinta Ligii Femeilor Române din Gorj.

Cătălina s-a ridicat la înălţimea celor mai de seamă eroi ai ţării sale, poate i-a întrecut prin puterea cu care îşi învingea condiţia feminină. Casa în care s-a născut Cătălina Teodoroiu există şi azi, în ea fiind amenajat un muzeu dedicat tinerei eroine ce a căzut pentru Patrie în timpul primului război mondial.

Şi-a dat viaţa cu simplitatea eroului adevărat. Câţi ar mai fi astăzi capabili să se ofere jertfă pentru binele naţiunii?! În niciun caz guvernanţii actuali… Cât despre preşedinte?!

P.S. Şi, în cele din urmă, dar nu în ultimul rând, să amintim ce este etica, fiindcă de la ea am pornit… Etica este ştiinţa care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor şi condiţiei umane din perspectiva principiilor morale şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare. Aşa cum este ea definită în DEX. Dar cum să explici lucrurile acestea unui copil de şcoală primară, care, în jurul lui, vede cu totul altceva. Poate, doar vorbind de înaintaşi!

Andra DUMITRESCU

Septembrie, 2010, Bucureşti

Asociaţia Alburnus Maior - Scrisoare deschisă adresată Comisiei Naţionale de Arheologie, 17 septembrie 2010

În atenţia membrilor Comisiei Naţionale de Arheologie:

Alexandru Suceveanu - Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”, Bucureşti, iab_vparvan@yahoo.com

Alexandru Barnea - Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie, facultateistorie@yahoo.com

Crişan Muşeţeanu - Muzeul Naţional de Istorie a României, edpr@mnir.ro

Ioan Glodariu - Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj Napoca Facultatea de Istorie, ioanglodariu@yahoo.com

Paul Damian - Muzeul Naţional de Istorie a României, paul@mnir.ro

Dumitru Ţeicu - Muzeul Banatului Montan Reşiţa, muzeulbanatuluimontan@yahoo.com

Ioan Stanciu - Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj Napoca, istanciu2001@yahoo.fr

George Trohani - Muzeul Naţional de Istorie a României, preist@mnir.ro

Adriana Pescaru - Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, muzeucdr.deva@gmail.com

Octavian Bounegru - Universitatea Iaşi, Facultatea de Istorie, octavian_bounegru@hotmail.com

Zeno Pinter - Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu, Facultatea de Istorie, zenopinter@yahoo.de

Florin Hău - Complexul Muzeal “Bucovina”, Suceava, contact@muzeul-bucovina.ro

Florin Topoleanu - Institutul de Cercetări Eco-Muzeale, Tulcea, icemtl@icemtl.ro

Gheorghe Dumitroaia - Muzeul Judeţean Neamţ, muzeupn@yahoo.com

Valeriu Sârbu - Muzeul Brăilei, valeriu_sirbu@yahoo.co.uk

Sorin Cociş - Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj Napoca, scocis@yahoo.com

Livia Buzoianu - Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, archmus@minac.ro

Dragomir Popovici - Muzeul Naţional de Istorie a României, dnp@mnir.ro

Florin Draşovean - Muzeul Banatului Timişoara, fdrasovean2000@yahoo.com

Viorica Crişan - Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei Cluj Napoca, crisanviorica@yahoo.fr

Ioan Carol Opriş - Universitatea Bucureşti, ioan_opris@yahoo.com

Mihai Bărbulescu - Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj Napoca, mihbarb@yahoo.fr

Roşia Montană, 17 septembrie 2010

Stimaţi membri ai Comisiei Naţionale de Arheologie,

Ca urmare a reluării solicitării de descărcare de sarcină arheologică a Masivului Cârnic de la Roşia Montană vă atragem atenţia că repetarea votului Comisiei prin care au fost propuse pentru distrugere mărturii excepţionale ale istoriei naţionale şi universale este un act lipsit de profesionalism şi legalitate, acţiune care nu va rămâne nesancţionată de comunitatea ştiinţifică şi de lege.

Valoarea excepţională a sitului Roşia Montană şi, în particular, a galeriilor romane din masivul Cârnic, a fost afirmată de un număr fără precedent de specialişti şi organizaţii profesionale din ţară şi din întreaga lume[1]. La acestea se adaugă recenta declaraţie publică a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional prin care anunţa demararea procedurii de includere a Sitului Minier de la Roşia Montană în lista tentativă a României pentru UNESCO. Nu poate o comisie formată din specialişti să ignore aceste evidenţe.

Valoarea naţională şi universală a sistemului de exploatare roman din Masivul Cârnic şi de la Roşia Montană este instituită prin lege[2]. Propunerea pentru distrugere prin aprobarea solicitării de descărcare de sarcină arheologică ar constitui o gravă atingere adusă patrimoniului cultural naţional şi sistemului de exploatare antic cunoscut până în prezent de la Roşia Montană.

Motivele invocate în trecut[3] de specialiştii care propun acum din nou descărcarea de sarcină arheologică contravin legilor şi practicilor de protecţie a patrimoniului, naţionale sau internaţionale. Astfel:

· S-a invocat în repetate rânduri starea de conservare precară a elementelor sistemului de exploatare subteran, însă, după cum declară tocmai arheoloaga care a studiat aceste structuri[4], starea de conservare a galeriilor romane din Cârnic este una bună. Indiferent de situaţie însă, legislaţia[5] specifică în mod clar că valoarea de monument istoric nu este condiţionată de gradul de conservare.

· Argumentul afectării lucrărilor antice prin continuarea exploatării în periodele următoare (medievală şi modernă) conferă un plus de valoare acestui sistem de exploatare, şi nu îi reduce valoarea. Situl minier de la Roşia Montană este astfel unul dintre cele mai bogate în stratificaţie istorică din lume.

· Propunerea realizării de replici fidele în schimbul distrugerii vestigiilor este un argument inadmisibil. Amintim Comisiei că practica internaţională acceptă astfel de proceduri numai cu scopul expres al protejării monumentelor, nu în compensarea distrugerii lor[6].

· Aprecieri referitoare la costurile ridicate implicate de un eventual proces de restaurare a acestor galerii sunt absolut irelevante în stabilirea valorii acestor vestigii şi depăşesc aria de expertiză a membrilor colectivului de cercetare arheologică. În aceeaşi categorie de afirmaţii intră şi cele referitoare la gradul de accesibilitate pentru public, acest argument fiind complet lipsit de relevanţă, valoarea unui monument nu rezidă din numărul de turişti pe care îi poate atrage sau primi.

· Afirmaţii referitoare la gradul de repetitivitate caracteristic galeriilor din Cârnic sunt complet neprofesioniste, recunoscut fiind faptul că zeci de monumente îşi regăsesc valoare tocmai în atributul “repetitivităţii”[7].

În sprijinul celor de mai sus vine şi decizia Curţii de Apel Braşov de anulare a certificatului de descărcare arheologică nr. 4/15.01.2004, aprobat de Comisia Naţională de Arheologie, (printre ai cărei membri vă număraţi mulţi dintre dumneavoastră) în anul 2004 : ”Subsolul zonei prezintă un interes arheologic deosebit, fiind unul dintre cele mai mari centre miniere antice ale lumii romane descoperite [...] Începerea unor lucrări miniere în zonă (activitate curentă cu folosirea inclusiv a explozibililor) ar conduce la alterarea vestigiilor arheologice supuse protejării […] Exploatarea unei părţi din Masivul Cârnic este incompatibilă cu obligaţia de protejare a galeriilor miniere romane descoperite în zonă. Integritatea lor ar fi afectată. Emiterea certificatului de descărcare de sarcină arheologică pentru o parte din Masiv, doar pe considerentul că s-au identificat mai puţine vestigii ca în alte zone cercetate, sau că lucrările de conservare ar fi costisitoare, nu se justifică.”

Totodată, Curtea remarcă faptul că certificatul de descărcare a fost acordat pentru o cercetare arheologică nefinalizată, pe baza unui raport preliminar, aspect care ar trebui de data aceasta să fie atent investigat. Solicităm membrilor Comisiei să ceară asigurări de la specialişti avizaţi profesional şi legal, că întreaga suprafaţă luată în discuţie a fost cercetată.

De asemenea, solicităm Comisiei să aibă în vedere sentinţa penală a Judecătoriei sectorului 1 nr. 1661/21.07.2006 şi să acţioneze în consecinţă prin anchetarea următoarelor aspecte: "Raportul arheologic întocmit de intimatul Paul Damian cuprinde în mod evident doar opiniile acestei persoane şi sunt într-o vădită contradicţie cu observaţiile misiunii arheologice franceze (...) Acesta are dreptul la o opinie, chiar dacă e formulată cu rea-credinţă şi chiar dacă prin aceasta se sprijină în mod direct sau indirect interesele economice ale unei corporaţii internaţionale care are ca scop exploatarea aurului în acea zonă. (…) Reaua credinţă a acestei persoane sau eventual nepriceperea acesteia ar fi trebuit să fie analizată de Comisia Naţională de Arheologie ", se arată în sentinţa instanţei.

În final, îndrăznim să amintim Comisiei câteva dintre recomandările Codului Deontologic al Arheologului, relevante pentru situaţia de faţă:

Art.7. Arheologii nu se vor angaja şi nu vor permite ca numele lor să fie asociate cu orice activitate cu impact asupra patrimoniului arheologic care urmăreşte un profit comercial, obţinut direct din patrimoniul arheologic sau ca urmare a exploatării acestuia.

Art. 29. Arheologii implicaţi în cercetarea arheologică contractuală trebuie să se asigure că informaţia arheologică nu este suprimată fără motiv sau pentru totdeauna (de către investitori sau instituţii cu activitate arheologică) numai pentru motive comerciale.

În consecinţă, vă solicităm să acţionaţi profesional şi legal în aceasta cauză a patrimoniului subteran de la Roşia Montană, neacordând un nou aviz de descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic.

Cu deosebită consideraţie,

Eugen David

Preşedinte

Asociaţia Alburnus Maior

Str. Principală Nr. 299

Roşia Montană

Tel/Fax: 0264599204

E-mail: alburnusmaior@ngo.ro

---

[1] enumerăm doar scrisoarea Preşedintelui ICOMOS, Michael Petzet (15 iunie 2007), poziţia Academiei Române, rezoluţia Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor, raportul Comisiei prezidenţiale pentru patrimoniu, protestul a peste 1000 de oameni de ştiinţă şi instituţii de specialitate din comunitatea internaţională a arheologilor, şi istoricilor etc.

[2] O.G. 43/2000 art 5 (8) reglementează statutul de protecţie al bunurilor de patrimoniu până la momentul clasării sau al descărcării de sarcină arheologică.

[3] Raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/rosia_montana/rosia_montana2.htm

[4] http://www.cimec.ro/arheologie/cronicaCA2006/cd/index.htm

[5] Legea 422-2001, art. 9 (1)Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare.

[6] peştera Lascaux din Franţa sau cariatidele Erechteionului de pe Acropola Atenei doar două dintre exemple unde replicarea a fost folosită tocmai pentru protejarea originalului, care astfel a putut fi păstrat în condiţii speciale, incompatibile cu exploatarea turistică sau cu expunerea la factorii de mediu extern.

[7] Marele Zid Chinezesc sau Zidul lui Hadrian sunt monumente pentru care dimensiunile impresionante şi repetarea unor aceleaşi elemente stau la baza argumentaţiei valorii lor.

ASOCIAŢIA PROFESIONIŞTILOR DIN PRESĂ CLUJ - Comunicat catre presă - Marş de protest

Ieşim în stradă!

Vom ieşi miercuri, 1 septembrie, în stradă pentru a protesta faţă de un sistem incompetent şi represiv de taxare.

Nu ne opunem impozitării ci modului în care ea se face, pe care îl cosiderăm, acest caz, îndreptat împotriva plătitorului cinstit de taxe, pus în situaţia umilitoare de a acţiona aşa cum îi dictează un regim discreţionar şi incompetent.

Până când nu se vor crea condiţiile civilizate pentru depunerea declaraţiilor, jurnaliştii clujeni membrii APPC şi susţinătorii acestei acţiuni - scriitori, artisti plastici, actori, muzicieni - refuză să fie bătaia de joc a Executivului.

Imaginaţi-vi-l pe Brâncuşi după ce a făcut Coloana Infinitului, stând la coadă la AJOFM din Târgu Jiu, Casa Judeţeană de Pensii şi alte instituţii pentru a declara venitul obţinut din crearea unei capodopere.

Pe această cale dorim să se ia act de refuzul nostru de a plăti aceste taxe până când nu se va prezenta o variantă decentă şi simplă.

Guvernanţii greşesc atunci când caută marii evazionişti în rândul jurnaliştilor, al scriitorilor, muzicienilor, artiştilor plastici. Toţi aceştia, dar şi alte categrii de creatori, nu fac parte din categoriile profesionale suspectate de evazionism.

În acest scop, Asociaţia Profesioniştilor din Presă – Cluj, va organiza un marş de protest miercuri, 1 septembrie, la ora 12. Pornirea se face din faţa Teatrului Naţional. Traseul este următorul Teatrul Naţional – Bulevardul Eroilor – Piaţa Unirii – Bulevardul Eroilor (întors) – Prefectură.

Vă aşteptăm în număr cât mai mare.

Conducerea APPC

30 august 2010, preşedinte, Adrian Mihail POPA