PUBLICAŢIA NAPOCANEWS ŞI "VIITORUL" PARTID IPOTETIC ŞI VIRTUAL "NAŢIONALIST" AU LIPSIT, AZI, DE LA CEREMONIILE CELEBRĂRII ZILEI ARMATEI ROMÂNE CARE, ÎN MOMENTUL DE FAŢĂ, ÎNCAPE PE UN SINGUR STADION DE DIVIZIA "B". Hai! "U" Cluj! UNPR, PNŢCD, Partidul Poporului, Partidul "ardelenilor", CACA MACA, Partidul "Naţionalist", uiuiui, şi alte cele. UNPR. Trăiască! A lipsitprimarul municipiuluiCluj-Napoca, rudă cu Maria Băsescu (Doamnă exemplară), domnul, ("Excelenţa sa"), Sorin Apostu 50%. Aşa este supranumit în popor: 50%. Ce o fi însemnând? Hermeneutica va rezolva problema. Cu buget mic, cu documente adevarate.
Sunteţi, Domnule SORIN APOSTU,primar al Municipiului Cluj-Napoca, ales în necunoştiinţă de cauză de către mănăştureni?SUNTETI DUMNEAVOASTRA PUPILA DOMNULUI EMIL BOC? Sunteti, mai nou, tutorele lui Ionut Tene care dirijeaza o CAMPANIE MURDARĂimpotriva mea? Sunteţi cel care îl protejează pe Dumitru Bobină Cerna care a scris cartea "CARITAS SAU MÂNTUIREA POPORULUI ROMÂN PRIN EL ÎNSUŞI"? SUNTETI DESTEPT?Sper că nu sunteţi prost, cu toate serviciile care vă stau la dispoziţie, serviciul democratic de protocol, de cafea şi de alte alea, SRI, serviciul de românism şi bunăstare (4 MILIARDE DE EURO BUGET NAŢIONAL ANUAL), CFR, ifose, sprâncene ridicate, BARA, nebuni tineri, entuziaşti în chiloţi, pe dolari, CACA MACA, troglodiţi, etcaetera..., într-o zi are să ţi se termine bateriile... Nu vei mai avea curent electric, ...Dar tot vei straluci pe Cerul Europei,mai mult decât Porumbescu, mai mult decât Enescu, asa cum şti tu, mare CÂNTĂREŢ CE EŞTI TU! Mă aştept să îmi trimiţi zece filme poliţiste, cu mulţi asasini. INCĂ ODATĂ ÎŢI SPUN: CACA MACA! Desi inca nu mi-ai raspuns la intrebare...eşti tu acela?(Cata prostie poate exista in capul primarului Clujului – Sorin...): 50 la sută? Poate că vei declara, în curând, dacă eşti, sau nu, vărul dulce al Doamnei Maria Băsescu, soţia Preşedintelui, de numele căruia e legat numele doamnei Elena Udrea?
La Cluj, aproximativ 300 de oameni l-au condus pe ultimul drum pe Virgil Bulat. Ceremonia sacră a fost îndeplinită de un sobor de preoţi ortodocşi condus de episcopul Vasile Someşanul. Au vorbit, din partea Uniunii Scriitorilor, Mircea Opriţă şi cei doi prieteni foarte apropiaţi şi vechi ai regretatului poet, Ion Istrati şi profesorul universitar Mircea Borcilă. Din partea Asociaţiei foştilor deţinuţi politici din Cluj a vorbit preşedintele acesteia, domnul Traian Neamţu. A venit de la Mănăstirea Rohia părintele Macarie, de la Botoşani bunul meu prieten Lucian Băleanu cu soţia şi fiica lor, al cărei naş a fost Virgil Bulat. Au fost prezenţi extrem de puţini scriitori, doar Horea Bădescu, Ion Cristofor, Constantin Zărnescu, Ion Marinescu, Dan Marius Drăgan, Radu Ţuculescu, Adrian Grănescu, Lucian Pop. A fost prezent şi Petre Borodi, prietenul vechi. Nu a fost cea care posta pe site-ul unei publicaţii online că: "Dumnezeule! Un alt minunat prieten si autentic patriot se retrage in tacere… Asa cum a si trait in ultima parte a vietii. Retras in universul sau, purtand un monolog cu sinele, mahnit de mersul romanesc…Cuvintele sunt de prisos in asemenea momente. L-am pretuit pentru nobletea sa atitudinala. Da, ne pleaca adevaratii OAMENI si nu mai avem timp sa ne rusinam pentru nepasarea in care ne abandonam zi de zi. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca alaturi de ingeri! (Daniela GIFU) - interesant, nu mai ai timp să te ruşinezi!, Daniela Gifu! Şi nu au mai fost mulţi ipocriţi. Doamna Sorina s-a purtat exemplar. Dumnezeu să îi ierte şi să îi odihnească pe Virgil Bulat şi pe Ion Burnar. Doi poeţi înmormântaţi în aceeaşi zi frumoasă de octombrie -octombrie e Calea lor către veşnicie.
Undeva, pe Valea Vişeului, sus, pe creste, unde bradul stăruie ca omul să rămână om, dar numai acolo, în Împărăţia Albastrului, pe muchiile apelor repezi, izvoare de linişte şi binecuvântătoare, izvoare de înţelepciune şi de haiducie, l-am cunoscut pe Ioan Burnar, Poet şi Om, vara, când ciutele îşi băteau copitele de nori. Vara o să rămână vară mereu chiar dacă Burnar a trecut la cele veşnice într-un sfârşit de octombrie? Sau poate va rămâne toamnă? O toamnă din care niciodată nu vom plânge? La revedere! Domnule Burnar. Într-o zi o să ne revedem. Acum îţi recit această frumoasă poezie pe care ai scris-o la întâlnirea îngerului vestitor cu tine.
DUMNEZEU SĂ ÎL ODIHNEASCĂ!
CEL AŞTEPTAT
Eu visam că altul mă visa pe stingher în somnul altcuiva floare de colţ între colţi de lup trupul meu al lui oare care trup drum făceam care să nu-nşele eram când securea când mai des surcele ajungeam unde-i de ajuns totu-nţelegeam şi nimic de-ajuns deodată drumul ruginită-armură cineva-nlăuntru fără de măsură dincolo de rău ori dincolo de bine doi ochi mă-ncercau şi semănau cu mine
L-am cunoscut în primăvara anului 1988 cand prietenul meu Cristian Contras, pe atunci june poet, azi scriitor în deplină putere creatoare, ne-a invitat pe mine şi pe prietenul Daniel Hoblea, poetul iniţierilor, azi unicul guenonist al României, să îi facem o vizită lui Virgil Bulat, la sediul editurii Dacia unde era redactor. Ne-a văzut versurile, le-a comentat şi spera că va să vină o zi în care să ni le poată publica. La acea întâlnire, Bulat purta un costum cu o culoare închisă, cămaşă albă... privind prin lentilele unei perechi de ochelari, zâmbea des, gesticula atent, pronunţând cu grijă cuvintele. Fără a face paradă, fără a epata, ne copleşise cu erudiţia sa şi cu un farmec discret, ca un parfum străin, dintr-altă vreme. Fusese deţinut politic, făcuse şase ani şi două luni de puşcărie stalinistă.
În 1994 aveam să mergem împreună în Basarabia. Se născuse acolo, în comuna Rădeni, în Basarabia mediană, nu departe de Chişinău. Organizase împreună cu un alt mare dispărut, Traian Brad (directorul Bibliotecii Judeţene "Octavian Goga" din Cluj) o acţiune a editorilor din Transilvania, timp de 7 zile, la Chişinău. Cazaţi fiind pe malul Nistrului, la Vadul lui Vodă, aveam să purtăm lungi poveşti, seara, la un pahar de vin negru de Krikova.
În anul 2000, an de cruce a mileniilor, în ajunul Crăciunului îl colindam împreună cu violonistul Adrian Naidin şi cu alţi prieteni din grupul corului Conservatorului clujean. Îi făcusem o surpriză fantastică. Plin de elan (aşa cum a fost mereu) se bucura ca un copil. Doamna Sorina ne-a poftit la masă servindu-ne bunătăţuri peste bunătăţuri, brânzeturi şi icre negre şi roşii, cârnaţi de casă şi friptură, salate şi prăjituri nenumărate şi felurite. Am colindat şi am cântat împreună mult. Ne-a vorbit şi l-am ascultat.
Mai târziu s-a raliat grupului revistei AISBERG, fiind un susţinător al gândirii transmoderne. Face parte dintre pionierii acestui concept şi, în paradigma transmodernă, îşi are locul său pe care l-a subliniat în cărţile sale Ioan Popescu Brădiceni. Ne-am văzut deseori la el acasă, doi transmodernişti entuziaşti.
Nu era un om singuratic. Nu a fost un om solitar. Deşi cred că solitudinea îi era însoţitoare, ca o umbră a anilor de temniţă. A avut şi a manifestat o intelectualitate rafinată, elegantă. A fost un prieten bun şi sincer. Atât de multe am învăţat de la Virgil Bulat. DUMNEZEU SĂ ÎL ODIHNEASCĂ!
LITERARIA Revistă de cultură fondată la Craiova, în 2010 Publicaţie a Filialei Oltenia Craiova a Ligii Scriitorilor din România, Anul I, Nr. 10, otombrie 2010 Director: Nicu Vintilă
"Horia Muntenuş – Dincoace şi dincolo de Brâncuşi"
Constantin Brâncuşi prin arta sa sculpturală a creat atâtea energii cât nu şi-ar fi putut închipui nici el şi nici detractorii lui. Dacă ar renaşte şi ar vedea tonele de hârtie consumate pentru explicarea, interpretarea şi comentarea operelor lui, sutele de mii de spaţii din muzeele lumii afectate expunerii operelor sale, miile de titluri de cărţi şi albume, patimi din cele mai obişnuite sau neobişnuite, sume fabuloase cheltuite de omenire pentru a-i preamări opera, cred că nu ar mai reuşi să moară a doua oară. Din aceste sume fabuloase i-ar fi necesare pentru traiul lui modest cu care a fost obişnuit, doar a milionimea parte şi ar fi foarte mulţumit. Dintre miile de autori care s-au referit la opera sa, rareori s-a întâmplat ca cineva să repete aceleaşi lucruri, aceleaşi aprecieri ci fiecare a fost original în scrierea sa. Aşa se întâmplă şi cu Horia Muntenuş care a ars şi arde la focul nestins dar aprins de Constantin Brâncuşi, determinându-l pe autor să pună la îndemâna iubitorului de sculptură modernă brâncuşiană o carte bine alcătuită, bine documentată cu titlul: Dincolo de Brâncuşi, scoasă de sub tipar în anul 2008 la editura GEDO din Cluj-Napoca. Prefaţa cărţii este semnată de prof. Constantin Zărnescu, un alt împătimit al operei sculpturale dar şi filozofice a lui Brâncuşi care a buchisit ani întregi pentru a reda publicului, toate laolaltă, aforismele lui Brâncuşi, sclipiri de geniu – sui generis. Horia Muntenuş este poziţionat dincoace de Brâncuşi, în spaţiul mioritic fecund atâtor creatori de artă şi opere literare iar cartea sa, conţinutul cărţii sale este dincolo de Brâncuşi aşa cum a intuit, a perceput şi a aşezat scrierea sa. Horia Muntenuş iese din tiparele romanţate sau idealist filozofice ale multor autori şi caută să-l familiarizeze pe cititor cu omul, cu sculptorul cu geniul Brâncuşi pentru că aşa cum afirma recent la un colocviu internaţional dedicat aniversării a o sută de ani de la crearea primei păsări măiastre, Brâncuşi nu este suficient de cunoscut în România, nu este cunoscut la sate, el este cu mult mai cunoscut în lume, aiurea sau undeva special cum este Franţa, SUA, Anglia, Japonia, India etc. Afirmaţia lui Horia Muntenuş se bazează pe o realitate practică, pe o experienţă proprie când a prezentat filmul său despre Brâncuşi intitulat: Un arbore la mijloc de lumi: Constantin Brâncuşi, în diferite zone ale României şi a constatat, cu regret, lipsa de informaţie despre cel mai celebru sculptor care a revoluţionat sculptura dând un alt curs acestei arte mondiale. Pornind de la acest fapt, Horia Muntenuş a creat o carte document dar şi o carte menită a decodifica gândirea închisă în operele lui Brâncuşi, o carte în care întâlnim citate ale unor autori celebri din toată lumea care l-au înţeles şi l-au explicat pe Brâncuşi, o altă parte este aşezată cronologic despre biografia titanului de la Hobiţa iar în partea finală, autorul reuşeşte să adauge doctrinei brâncuşiene încă un document plin de înţelepciune, de a-l prezenta cu alţi ochi, cu altă percepţie pe Brâncuşi, publicului românesc dar şi celui străin. Dincolo de Brâncuşi, dincolo de opera literară a lui Horia Muntenuş, dacă nu comitem o împietate numind-o operă literară ci mai degrabă operă ştiinţifică, dincolo de aceasta din urmă, cititorul devine pe măsură ce parcurge conţinutul cărţii tot mai avizat dar socratic constată că de fapt nu ştie nimic sau aproape nimic despre Brâncuşi omul sau Brâncuşi artistul ori Brâncuşi filozoful. Horia Muntenuş nu dă definiţii imuabile, nu trage o linie şi spune: gata, asta este totul despre Brâncuşi, el lasă cititorului posibilitatea să navigheze prin lumea ideală şi idealizată de Brâncuşi. După miile de documente publicate despre Brâncuşi vor urma alte zeci sau sute de mii dar niciodată acest subiect nu va fi epuizat, aşa şi în cazul lui Horia Muntenuş, lasă cititorul să treacă dincolo de Brâncuşi, să-şi creeze şi să-şi recreeze un Brâncuşi acelaşi dar altul nou totuşi. Brâncuşi a avut trei daruri suverane: al creaţiei, care a produs tipuri şi care a dat ideilor carne şi oase, adică formă; al invenţiei, care a făcut să se ciocnească ideile de materie iar omul să scânteieze lovindu-se de ele: al imaginaţiei care, asemenea soarelui, pune clar-obscur peste tot şi, dă relief lucrurilor, le dă viaţă. Ce exprimă de fapt Brâncuşi? În primul rând credinţă, credinţă în ceva extern, nestrămutat, credinţă în adevărul care se află în afara omului, un adevăr greu de pătruns, care cere slujire şi jertfe, dar care este accesibil unei totale devoţiuni şi puteri de sacrificiu. Constantin Brâncuşi rămâne credincios idealului său până în ultima clipă, de dragul lui este gata să îndure orice privaţiune, e gata să-şi jertfească viaţa De altfel, viaţa el şi-o preţuieşte numai în măsura în care îl poate sluji întru realizarea visului său, întru sădirea adevărului. Se va putea afirma că idealul acesta a fost împrumutat din lumea fantastică a poveştilor, legendelor şi basmelor româneşti, din folclorul nostru milenar care i-a îmbogăţit imaginaţia. Într-adevăr, aşa este, şi tocmai aşa se explică latura cosmică a operelor sale, combinată cu sclipirea de geniu nativ. Dar idealul ca atare îşi păstrează neîntinată puritatea, menirea divină pentru om. Brâncuşi ar fi socotit o faptă ruşinoasă să trăiască numai pentru el, să se îngrijească numai de el. Fiecare cititor, după ce a parcurs paginile cărţii lui Horia Muntenuş poate să recreeze un alt Brâncuşi pe placul său. Chiar dacă Brâncuşi nu s-a gândit la atât de multe lucruri cât ni se pare nouă că spune, noi însă putem s-o facem. Fiecare din noi poate fi un Brâncuşi astăzi, iar mâine un Horia Muntenuş. În fiecare din noi întâlnim, mai mult sau mai puţin limpede, acel amestec de idealuri sublime şi de judecată sănătoasă a omului cu picioarele pe pământ dar cu mintea în ceruri şi în eternitate, în infinit. Constantin Brâncuşi a fost cel mai sănătos şi mai echilibrat dintre geniile secolului XX, opera lui n-a fost operă de antiteză, nici de negaţie seacă şi prozaică, ci de purificare şi de împlinire. N-a venit să distrugă un ideal, ci să-l prefigureze şi să-l exalte. Având un suflet candid şi bun, ca toţi oamenii mari, Brâncuşi încerca o anumită bucurie atunci când nu era înţeles şi nici apreciat pentru că ştia că ulterior va învinge. Brâncuşi a semănat cu Columb prin faptul că amândoi au murit fără a-şi fi dat bine seama de valoarea operei lor. Este atât de profund Brâncuşi, încât nimeni nu a bănuit, sau nu bănuieşte, pe deplin, adâncimile abisale ale creaţiilor sale. Dacă ar veni sfârşitul lumii şi cineva i-ar întreba pe muritori: „ia spune-ţi-mi, ce înţeles are viaţa voastră, ce concluzie se desprinde din ea?”. Atunci oamenii ar putea să-l arate pe Brâncuşi şi să răspundă: „Aceasta e concluzia noastră despre viaţă. Vei putea oare să ne condamni pentru ea?”. Constantin Brâncuşi face parte din categoria creatorilor de opere de artă imense ca rezoluţie, care, strivite de copiile lor mai vechi, mai vii decât viaţa însăşi, n-au biografia sau au una ridicată pe ipoteze, aproape pierdută în mitologie. Când Achile, Agamemnon, Nestor şi Ulise ocupă scena imaginaţiei noastre, Homer rămâne un nume gol, bun pentru pedanţi. Eul lui Shakespeare se asfixiază în aerul în care răsuflă cu atâta putere Hamlet, Polonius, Othello, Regele Lear sau Falstaff. Înţelegem ce vrea să zică „viziune shakesperiană”, dar de biografia lui Shakespeare n-avem trebuinţă, precum ne este indiferent a şti cine l-a cioplit pe Apollo din Belvedere. Marile creaţii sunt lipsite de stil personal ca şi natura însăşi, sau cu mult prea covârşitor sublime şi universale pentru ca viaţa autorului să le poată explica. Creaţiile cu adevărat geniale sunt paricide, Brâncuşi a fost aproape eliminat din istorie de Pasărea Măiastră, de Domnişoara Pogany, de Sărutul sau Coloana infinită. Românilor li se cuvine gloria de a fi dat cel mai mare sculptor modern, aşa cum grecilor trebuie să li se acorde gloria de a fi atins în filozofie şi artă cele mai înalte culmi. Se poate aştepta totul de la un popor care l-a dat pe Brâncuşi căci acesta este Homer al Greciei, Columb al Spaniei, Dante al Italiei. Acestea sunt concluziile, o parte din ele, ce se desprind din cartea lui Horia Muntenuş.
Andra Dumitrescu este depozitara unui fond de informaţie despre Opera lui Brâncuşi de la Târgu Jiu care trebuie să îi alerteze pe impostorii ori pe mediocri care dau târcoale monumentului - fie pentru a se "lustrui" pe ei, fie pentru a dobandi avantaje de natură financiară ori profituri urâte.
Andra Dumitrescu este o conştiinţa civică absolut pertinentă şi curată moral de care Târgu Jiu, românii şi Occidentul au nevoie pentru a-l păzi pe Brâncuşi de inamicii care nu se mai sfârşesc. Generaţii de generaţii de asalt lovesc în valuri opera brâncuşiană de la Târgu Jiu. Atenţie! însă, Andra Dumitrescu e ochiul generaţiei noastre şi verbul său va lovi fără milă in destuii atentatori, sclifosiţi ori ba. Fiindcă ne ajung deceniile de batjocură pe care Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu le-a suportat. Fiindcă destulă umilinţă a mai îndurat Brâncuşi, se vede că nu doar în timpul vieţii ci şi în posteritate.
Andra Dumitrescu este intelectualul care are lecturile moraliştilor francezi, intelectualul luptei pentru principii, atît de rar în România de azi. Moşule Brâncuşi, eşti încă odată reprezentat, demn, cum merţi, cum ne iubeşti tu pe noi, cei care alcătuim poporul tău, românesc.
Ce urmăresc, de fapt, Mihai Radu şi Mica Ertegün?!
Arhitectul Mihai Radu este un personaj care a apărut la Târgu Jiu în contextul lucrărilor de restaurare de la Coloana fără Sfârşit. Încă de la început, a văzut aici un potenţial obiectiv pentru un viitor proiect care să îi lege numele de Brâncuşi. Iar relaţia cu Radu Varia, demolatorul Coloanei, este una de notorietate, în ciuda faptului că arhitectul Mihai Radu o neagă. Pe holurile Ministerului Culturii, în prezenţa dr. Ing. Doina Frumuşelu, fostul primar Nanu l-a implorat pe Mihai Radu să stopeze orice tentativă de demontare a Coloanei de către Radu Varia. Ceea ce nu s-a întâmplat !Cum-necum, a reuşit să se delimiteze de Radu Varia, care, în felul său, era ceva mai uman. Dar, la fel ca ca şi acesta, Mihai Radu apelează la o mai veche practică. Ocoleşte cu obstinaţie presa locală, în favoarea presei centrale pentru a-şi face cunoscute ideile şi proiectele. Ori, este de notorietate faptul că în perioada nefastă, de aşa-zisa restaurare a Coloanei fără Sfârşit, toate conferinţele de presă aveau loc la Bucureşti, în hoteluri de renume, fiind urmate de cocteiluri pentru ziariştii invitaţi, dar care nici măcar nu s-au ostenit să vină la Târgu Jiu, ca să vadă cum stau lucrurile. Niciodată, vreun ziarist din Gorj nu a fost invitat să participe la astfel de manifestări mondene, până la urmă. Aşa se face că aventurierul care a pus Coloana jos, dar şi World Monuments Fund care a inclus pe lista monumentelor aflate în ruină Ansamblul de la Târgu Jiu au fost prezentaţi ca nişte reali „iniţiatori” ai procesului de salvare o unei opere ce „stătea să cadă”. Scandalul în jurul restaurării a pornit abia după aproape patru ani de la demolare, când lucrurile nu mai puteau fi ascunse, o dată cu preluarea de către Ministerul Culturii a acestei probleme. În aceste condiţii, s-a aflat şi faptul că: „în niciun caz opera lui Brâncuşi nu se afla într-o stare de degradare care să necesite intervenţia de urgenţă”, potrivit profesorului Dan Lungu de la Facultatea de Construcţii.
Şi, totuşi, Mihai Radu urmăreşte obiectivul “Coloana Infinitului” de vreo 14 ani, încercând să-şi materializeze cu orice preţ un proiect pe care nu i l-a cerut nimeni. Cineva îl caracteriza ca făcând parte din “lupii tineri”, care îşi urmăresc şi îşi impun ideea indiferent de consecinţe…
“Singura iniţiativă a venit de la arhitectul American”
După zece ani, de la restaurarea Coloanei ce nu ar fi trebuit restaurată, cel puţin, nu prin demontare, se procedează în aceeaşi manieră, cu aceeaşi lipsă de transparenţă faţă de publicul gorjean. În schimb, în numărul din 23 iunie 2010 al cotidianului România liberă se subliniază: „WMF a fost principalul partener al României la restaurarea Coloanei Infinitului, demers început în 1996 la iniţiativa Micăi Ertegün, de altfel membru în board-ul Fondului Mondial al Monumentelor (n.n. când a fost inclusă pe lista monumentelor în pericol, având nevoie urgentă de restaurare, fapt ulterior contrazis şi de experţii UNESCO) .
Singura iniţiativă a venit de la arhitectul American subliniază aceeaşi publicaţie, uitând să specifice că nimeni nu a cerut aşa ceva, mai cu seamă în perioada pe care o traversează ţara, nici nu a fost luată în calcul organizarea vreunui concurs pe o astfel de temă sau ridicarea unei construcţii de o asemenea anvergură, atâta vreme cât la Târgu Jiu exista un Centru “Brâncuşi.”
Ori arhitectul Mihai Radu a făcut un proiect pe care doreşte să îl vadă realizat. Indiferent când! Merge pe teoria paşilor mărunţi şi siguri. A întrevăzut o posibilitate de a-şi lega numele de cel al sculptorului în 1999, a făcut un proiect necomandat de nimeni, a participat cu el la un concurs, a revenit în 2003, a achiziţionat apoi un teren. Dacă a văzut că atunci că nu este posibilă punerea în operă a proiectului, a mai lăsat timpul să treacă, împreună cu Mica Ertegun a adus în plimbare câţiva investitori şi în tot acest timp şi-a făcut lobby, prezentând nişte realizări, printre care Muzeul Brâncuşi şi restaurarea Coloanei (!).
Din propriul portofoliu, publicat pe internet, rezultă că Mihai Radu a realizat: “Proiecte importante din activitatea firmei: …restaurarea Coloanei Infinitului- Brâncuşi, Muzeul Brâncuşi, Sediul central al Consiliului Economic al Naţiunilor Unite, de la Adis Ababa, Etiopia, Birourile Procter&Gamble şi multe altele.”
Aportul său la restaurarea Coloanei fără Sfârşit nu este unul atât de important încât să şi-o asume.Potrivit spuselor sale publicate în România liberă din 23 iunie, “Firma de arhitectură din SUA a fost contactată de WMF şi Mica Ertegün în 1997(n.n. în ce calitate, o firmă de arhitectură!?) în vederea verificării calităţii procesului de restaurare: „Trebuia să verificăm dacă procesul de restaurare avansa cum trebuie şi era făcut conform legilor de restaurare internaţionale. Ei erau îngrijoraţi că proiectul nu avansa destul de repede", a explicat pentru România liberă Mihai Radu, adăugând că după această vizită în România, imediat s-a făcut o nouă echipă de specialişti din Europa şi SUA care a revăzut toată documentaţia realizată de echipa însărcinată iniţial cu restaurarea. „Am constatat că unele lucruri nu erau făcute bine din punct de vedere tehnic şi am refăcut o parte din documentaţie."
De altfel, într-o altă ordine de idei, aportul în bani al World Monuments Fund la restaurarea Coloanei fără Sfârşit a fost 100 000 $, utilizaţi la refacerea proiectului, după cum a menţionat fostul purtător de cuvânt al primăriei Târgu Jiu, Constantin Creţan, pe când împrumutul statului român la Banca Mondială pentru acelaşi obiectiv a fost de aproape 2 000 000 $.
România Liberă din 23 iunie a.c.mai consemnează: “Mihai Radu ne-a explicat că încă din 1999 a înţeles importanţa creării unei viziuni generale pentru tot ansamblul şi urbanismul oraşului Tg Jiu. Astfel că biroul său de arhitectură a pregătit un proiect de urbanism pentru o dezvoltare pe parcursul a 30 de ani, prin care se arătau care sunt fazele importante de dezvoltare urbanistică în primii 5 ani, în 15 ani şi în 30 de ani”.
“Centrul Cultural „Constantin Brâncuşi" va fi construit pe baza unui proiect al unei firme de arhitectură din Statele Unite, condusă de românul Mihai Radu, implicat în urmă cu mai bine de zece ani în restaurarea Ansamblului de la Tg. Jiu,” menţionează acelaşi ziar.
… Era Coloana un monument pe cale de dispariţie?!
În volumul World Monuments Fund ilustrat, Brâncuşi- Ansamblul Coloana Infinitului: Târgu Jiu, România,sărbătorind recenta restaurare, a Ansamblului Coloana Infinitului, lucrare a faimosului sculptor român Constantin Brâncuşi, Mihai Radu contribuie cu două eseuri:
In primul său eseu, intitulat: "Restaurarea Coloanei Infinitului, Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului" Mihai Radu prezintă provocările de restaurare, precum şi condiţiile care au dus la includerea Ansamblului Brâncuşi în 1996 pe lista de 100 de site-uri pe cale de dispariţie. În cel de-al doilea, intitulat: "Dezvoltare Urbană şi un New Visitor Centre vizionar ", expune semnificaţia conceptului modern de artă monumentală în calitate de catalizator public urban în oraşul Târgu Jiu, în special, şi în alte oraşe şi localităţi România, în general.
În acelaşi articol din 23 iunie se menţionează: “La Tg. Jiu se va construi un Centru Cultural „Constantin Brâncuşi", dedicat operei marelui sculptor român. Edificiul va costa 1,25 milioane euro, bani donaţi de Fondul Mondial al Monumentelor (WMF) şi de designerul de origine română Mica Ertegün (soţia fondatorului companiei de muzică Atlantic Records).
Astfel apare pe site-ul lui Mihai Radu, Centrul vizionar, aşa cum l-a proiectat cu ani în urmă. În anul 2003, Primăria ar fi trebuit să contribuie cu aproximativ 800.000 $. Iar atunci, Centrul s-ar fi construit pe 1800 m2. Concursul internaţional la care face referire Mihai Radu nu viza anume Centrul Brâncuşi, ci Design-ul urban, în general.
„Proiectul a fost trimis la o competiţie internaţională - Willo Von Moltke Urban Design Competition organizată de AIA (American Institute of Architects) - şi am primit premiulI. Proiectul viza construirea unui centru de vizitatori în zona Coloanei pentru că nu era nici o altă asemenea clădire în Tg. Jiu", explică arhitectul.
Periodic, pe site-ul arhitectului Mihai Radu au apărut diverse informaţii, privind starea de lucruri de la Târgu Jiu: “Deşi acum trei ani, autorităţile locale au anunţat intenţia de a construi un Muzeu Brâncuşi situat în Târgu Jiu, proiectul nu s-a materializat încă. Mihai Radu, un arhitect american nativ din România este designerul acestui proiect. În 2005, el a ajuns la Târgu Jiu împreună cu un grup de oameni de afaceri americani şi a achiziţionat un teren de 5000 m2, în apropiere de Coloana Infinitului, ca locaţie pentru viitorul muzeu. Nu s-a întâmplat nimic, complexul de laTârgu Jiu în acelaşi timp este folosit ca fundal pentru poze elaborate de nunţi şi botezuri locale, fără a fi incluse într-un circuit pentru vizitatori. Mai mult, nimic nu a fost investit, nici chiar în cantităţi mai modeste, pentru renovarea Casei Memoriale Hobiţa, un loc renumit pentru tabăra de sculptură, existentă cu ceva timp în urmă, şi care se află astăzi într-o stare de leziuni severe. De ce continuă România să-l ignore pe Brâncuşi?” Pas cu pas, Mihai Radu a urmărit starea de lucruri din Târgu Jiu, pe care a consemnat-o, şi a fost atent la a găsi un moment favorabil pentru a-şi impune propriul proiect.
Dacă World Monuments Fund sau Mica Ertegun erau atât de interesate să facă un bine comunităţii din Târgu Jiu, de ce nu au iniţiat un concurs internaţional la care să fi participat arhitectul Mihai Radu alături de alţi arhitecţi autohtoni?! Poate că Brâncuşi merita acest lucru…
Tot din presa centrală şi de pe site-urile arhitectului în discuţie au aflat gorjenii de ceea ce avea să se întâmple la Târgu Jiu. Interesant este că deputatul Mugurel Surupăceanu pomenea cu puţin timp înainte de se declanşa acest demers, de necesitatea construirii unui Centru Brâncuşi la Târgu Jiu. Ca imediat, să vedem pe site-ul arhitectului:
Centrul Cultural de Interpretare şi Vizitareaşteaptă să înceapă lucrările în vara anului 2010.
Centrul cultural îl va celebra pe renumitul sculptor român, Constantin Brâncuşi şi este de aşteptat să se înceapă construcţia în vara anului 2010. Situat în Târgu Jiu, România, va rămâne fidel lucrării sofisticate a lui Constantin Brâncuşi, şi va îmbunătăţi înţelegerea vizitatorului asupra tehnicilor sale.”
În mod normal, lucrurile astea se discută public. Ori Memorandumul la care am făcut referire în numărul trecut al publicaţiei noastre a trecut prin Consiliul Local şi a fost avizat favorabil. După repetatele reveniri la Târgu Jiu şi repuneri în discuţie al acestei poveşti, în anul de criză financiară acută, se revine şi se impune un Memorandum ce ridică multe semne de întrebare asupra bunelor intenţii ale celor două personaje atât de legate de evenimente care au lăsat locuitorilor din Târgu Jiu gustul amar al darurilor păguboase. Radu Varia a făcut atâta rău cu demolarea Coloanei, încât devine firească suspiciunea asupra aşa numitelor donaţii care impun condiţii, precum cele din Memorandum… “Cine este Mica Ertegun”
Acelaşi cotidian o prezintă pe Mica Ertegun, partenera lui Mihai Radu în cadrul fundaţiilor IF (Infinity şi Infinitului), citându-l: „… Fără ea WMF nu ar fi fost, poate, un partener de baza al proiectului. (n.n. La început, în 1996, chiar a lui Radu Varia!) Mica este membru în board şi proiectul Brâncuşi a fost proiectul cel mai drag sufletului ei…De asemenea, nu aş vrea să fie uitat nici Tom Blingkhorn de la Banca Mondială care a fost un prieten mare al proiectului şi a ajutat cu finanţarea pe toată durata sa. În proiectul de centru vizitatori şi expoziţii, parteneri sunt doar Mica Ertegün şi WMF, nu şi Banca Mondială", mai explică arhitectul.
Intr-adevăr contribuţia acesteia a existat, dar nu în măsura pe care Mihai Radu o dă acţiunilor sale, punând World Monuments Fund pe picior de egalitate cu Banca Mondială. Nu trebuie uitat, în niciun caz pavimentul din cele două parcuri. Arhitectul Iulian Cămui a specificat în repetate rânduri că : “Târgu Jiu nu are nevoie de interpretarea lui Brâncuşi, ci de protejarea monumentelor de diverse experimente, precum aşa-zisa donaţie – pavimentul. De fapt, a fost o “donaţie” de impunere a unui material care a subordonat opera , obligând la tot felul de compromisuri – treptele de la Masa Tăcerii. Spulberat de vânt şi spălat de ploi, pavimentul nici măcar nu mai există.”
În această situaţie, donaţia este discutabilă, aşa cum nota şi dr.ing. Doina Frumuşelu: “A durat aproape 12 ani restaurarea componentelor Ansamblului monumental şi amenajarea peisagistică, sigur va mai dura vreo 5-6 ani şi implementarea proiectului lui Mihai Radu! Ca să stăm liniştiţi, se încearcă, de această dată, să se inducă ideea că această clădire „va fi donată municipiului”. Cu ce preţ?! Nu cred în donaţii! Şi când afirm acest lucru, mă gândesc la celălalt „cadou din partea aceloraşi persoane binevoitoare” care a dat atâtea bătăi de cap – pavimentul din parcuri, recomandat de firma Olin Partnership, care la rândul ei, ca într-un nou lanţ al slăbiciunilor în versiune americană, a fost recomandată de WMF.”
Un lucru e cert! Încă din 1996, cei doi, fie prin intermediul World Monuments Fund, fie prin alte fundaţii, au avut de-a face cu monumentele brâncuşiene despre care nici măcar nu ştiu sau nu vor să ştie că formează Ansamblul Calea Eroilor, delimitând în felul acesta Coloana fără Sfârşit. Ar fi interesant de dezbătut public întregul proiect, aşa cum l-a conceput Mihai Radu, pe 5 ani, pe 15 ani şi pe 30 de ani. Şi pe care îl cunoaşte cu siguranţă, partenera sa…
Totuşi, fără a cunoaşte detalii, presa centrală subliniază:
“Cu tot exotismul relevat de rezonanţa numelui său, Mica Ertegün este româncă şi se trage dintr-o familie de aristocraţi, iar numele ei întreg este Ioana Maria Banu. Pe lângă acţiunile ei legate de Fondul Mondial al Monumentelor, Mica este un recunoscut designer de interior. Mica s-a căsătorit în 1961 cu Ahmet Ertegün, de origine turcă, care în lumea cosmopolită a New York-ului era alintat Nugetre. El a înfiinţat şi a condus celebra companie de muzică Atlantic Records, a fost preşedintele „Rock and Roll Hall of Fame and Museum", fiind considerat figura cea mai importantă în industria muzicală modernă. A lucrat şi a colaborat cu nume de referinţă ale muzicii americane, printre care se numără John Coltrane, Ray Charles, Rolling Stones, Led Zeppelin. Figura lui apare în filmul lui Martin Scorsese realizat la un concert Rolling Stones, intitulat „Shine a Light". Dacă numele soţului este legat de industria muzicală, cel al Micăi Ertegun se doreşte a fi legat de Brâncuşi…
Fostul purtător de cuvânt al primăriei Târgu Jiu, Constantin Creţan, s-a arătat surprins de conţinutul Memorandumului aprobat de consilierii locali care l-au mandatat pe primarul Florin Cârciumaru pentru a-l semna. În numărul din septembrie 2003 al Curierului Primăriei, acesta menţiona: „Este un proiect îndrăzneţ, care se bucură de atenţia Fondului Mondial al Monumentelor. Această instituţie şi-a manifestat interesul pentru construirea la Târgu-Jiu a unui astfel de muzeu.”
Acum, acesta spune: “Îi cunosc bine şi pe Mihai Radu şi pe Mica Ertegun. Au venit în repetate rânduri la Târgu Jiu. I-am plimbat prin Gorj, împreună cu potenţiali investitori. Au achiziţionat atunci şi terenul de lângă Coloană. Ideea de Centru este veche… Dar textul Memorandumului mi se pare absurd. Există acolo lucruri la care se obligă Consiliul Local şi care nici măcar legale nu sunt. Cum să dai Centrului statut de monument istoric, cum să fie inclus în Ansamblu?! Şi de ce se vorbeşte de Ansamblul Coloana Infinitului?! Doar este vorba de Ansamblul Calea Eroilor. Apoi se mai face vorbire de obligaţia Consiliului să aprobe managementul şi întreţinerea continuă, să pună la dispozitie pe propria cheltuială servicii electrice adecvate, apă, canalizare, căi de acces către clădire pentru funcţionarea centrului de vizitare Brâncuşi. Ştiu ei la ce se obligă ?! Fără să mai vorbim de plăcile de recunoaştere eternă puse peste tot. Nu e în regulă nici cu menţionarea asta pe toate pliantele. Nu cred că este vorba de o greşeală de traducere. Doar cunosc amândoi bine limba română, şi, deopotrivă, engleza. În fine, să sperăm că textul va fi redactat într-o formă acceptabilă şi pentru municipiul Târgu Jiu…Şi că ei vor fi de acord cu modificările textului ! ”
P.S. Ce nu menţioneată nicăieri ziarul central şi nimeni, pe niciun site, este faptul că pentru restaurarea Coloanei fără Sfârşit a existat un proiect care nu ar fi costat statul roman niciun ban şi nu s-ar fi intervenit asupra monumentului cu impact negativ asupra valorii de patrimoniu. Cel al dr.ing. Doina Frumuşelu! Includerea Coloanei pe lista celor 100 de monumente aflate în pericol de către WMF, nu a făcut decât să ridice cota acţiunilor acestuia, aducând în acelaşi timp, un afront geniului artistic al lui Brâncuşi, precum şi punerii în operă de către echipa tehnică de la Petroşani. Iar în condiţiile în care restaurarea nu ar fi fost o comandă politică, nu am fi avut parte de o asemenea cavalcadă de vântură-lume… Şi dacă tot vorbim de implicarea politicii în toată această “afacere” este normal să ne întrebăm ce rol a jucat Mircea Geoană în convingerea autorităţilor locale pentru acceptarea parteneriatului cu Fundaţia Infinitului, atâta vreme cât soţia sa Mihaela este membru fondator al acesteia.
Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii, Când de vânt se mişca vara; In rostirea ei batrânii Cu sudori sfinţit-au ţara. Limba noastră-i frunza verde, Zbuciumul din codrii veşnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeşnici. Nu veţi plânge-atunci amarnic, Că vi-i limba prea săracă, Şi-ţi vedea, cât îi de darnic Graiul ţării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Şi citindu-le 'nşirate, - Te-nfiori adânc şi tremuri. Limba noastră îi aleasă Să ridice slava-n ceruri, Să ne spuie-n hram şi-acasă Veşnicele adevăruri. Limba noastră-i limba sfântă, Limba vechilor cazanii, Care o plâng şi care o cântă Pe la vatra lor ţăranii.
Înviaţi-vă dar graiul, Ruginit de multă vreme, Ştergeţi slinul, mucegaiul Al uitării 'n care geme. Strângeţi piatra lucitoare Ce din soare se aprinde - Şi-ţi avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Răsări-va o comoară În adâncuri înfundată, Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată.
Un Centru de Interpretare şi Vizitare cu multe interpretări şi semne de întrebare
La începutul acestei săptămâni, Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu l-a mandatat pe edilul Florin Cârciumaru să semneze protocolul potrivit căruia, «un Centru de Interpretare şi Vizitare se va construi pe terenul adiacent parcului Coloanei Infinitului achiziţionat de Ioana Banu Ertegün în acest scop. Va fi format dintr-o clădire de 1430 metri pătraţi cu zone dedicate ospitalităţii pentru vizitatori, incluzând o zonă de întâmpinare, expoziţie referitoare la restaurarea Coloanei Infinitului, cafenea, magazin, birouri şi toalete, precum şi un spatiu flexibil pentru organizarea programelor culturale şi educaţionale în beneficiul comunităţii Târgu-Jiu şi a zonei înconjurătoare, precum şi cercetare internaţională, activităţi culturale, artistice şi savante. Centrul de vizitare şi interpretare va fi folosit exclusiv pentru vizitatorii parcului Coloanei Infinitului şi pentru programe legate de evenimente artistice şi culturale care să sublinieze lucrarea lui Constantin Brâncuşi » Conform declaraţiilor arhitectului Mihai Radu, «înălţimea clădirii este de 6.3 m la acoperiş şi este aprope de aceeaşi înălţime cu casa existentă de vizavi pe Aleea Eroilor. Clădirea noastră nu va depăşi înălţimea caselor din zonă. Terenul este aprozimativ 3.0 m mai jos de baza Coloanei, deci acoperişul nostru va fi cam la 3.0 de la baza Coloanei. Clădirea nu este decât parter, subsol şi terasa. Clădirea va fi amplasată pe terenul viran existent pe colţul de la Aleea Eroilor, aliniată cu casele adiacente şi la o distanţă de aprox. 100 m de Coloană. Este cert faptul că municipiul Târgu Jiu are nevoie de un Centru de informare pentru vizitatorii monumentelor brâncuşiene. Timp de doi ani, au avut loc o serie de tentative pentru crearea unui punct turistic din fonduri europene. Din păcate, toate eforturile au eşuat în hăţişul de documente pentru obţinerea banilor. Totuşi, Brâncuşi merita un concurs de proiecte pentru o astfel de construcţie.
Modul în care au fost însă duse tratativele cu partenerii angajaţi în ridicarea acestui Centru a dat naştere unor suspiciuni din partea oamenilor de bună credinţă, dat fiind că semnarea Memorandumului s-a făcut fără dezbatere publică, fără a fi la vedere, nefiind prezentat nici măcar Consiliului Cultural Consultativ. Ori, tocmai acest mod de tratare a problemelor majore legate de numele lui Brâncuşi, propriu World Monuments Fund, de altfel, cum ar fi restaurarea Coloanei cu demontare în 1996, în care au fost implicate cam aceleaşi nume şi organizaţii care apar în prezentul memorandum, precum şi maniera de redactare al acestuia ar fi trebuit să îi pună pe gânduri pe juriştii Primăriei. Dacă cei “atât de dornici” să doneze municipalităţii clădirea Centrului vor fi dispuşi să aducă unele modificări textului acestui act, orice suspiciune ar putea să dispară.
În curând, se împlinesc 10 ani de la finalizarea lucrărilor de restaurare a Coloanei fără Sfârşit, o restaurare care nici nu ar fi trebuit făcută cu demontarea modulelor. Ceea ce s-a întâmplat cu Coloana stăruie încă în memoria colectivă. Iată din ce motive cetăţenii din Târgu Jiu sunt atât de suspicioşi!
Coloana fără Sfârşit a fost înscrisă pe lista World Monument Fund, ca monument aflat în pericol
În fapt, calvarul Coloanei fără Sfârşit a început în noiembrie 1991, în urma unei scrisori a prefectului de Gorj, Toni Mihail Greblă şi a primarului din acea vreme, Gheorghe Caralicea-Mărculescu, adresate lui Radu Varia, preşedintele Fundaţiilor Internaţionale "Constantin Brâncuşi", înfiinţate în 1990, la New York. Această intervenţie avea ca obiect preluarea de către Varia a activităţii de restaurare şi conservare a Ansamblului Monumental "Calea Eroilor". A urmat înfiinţarea în România a filialei Fundaţiilor Internaţionale Constantin Brâncuşi pentru "restaurarea, amenajarea, punerea în valoare şi conservarea ansamblului de la Tirgu-Jiu", autorizarea acestora fiind dată în 1992, de către prim-ministrul Petre Roman şi ministrul Culturii, Andrei Pleşu. După o serie de expertize şi consultări cu specialişti în domeniu, mai mult sau mai puţin contestaţi de ministrul Culturii din acea vreme, Coloana fără Sfârşit a fost înscrisă pe lista World Monument Fund, ca făcând parte dintre cele o sută de monumente aflate în pericol. Soluţia de restaurare aleasă presupunea înlocuirea a trei dintre elementele de bază ale monumentului: fundaţia, stâlpul central şi metalizarea modulelor. În 14 septembrie 1996, de Ziua Crucii, s-a purces la demontarea modulelor 16 si 17 ale Coloanei, în perioada 28 octombrie - 5 noiembrie fiind scoase toate modulele de pe ax. Pe parcursul acestei demontări făcută în grabă şi în mod sălbatic, s-au distrus penele metalice de fixare şi s-a produs fisurarea unor module. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Fiecare modul a fost închis în containere metalice prevăzute cu dispozitive de ancorare şi ridicare.S-a zvonit că Varia urma să le ducă spre a fi restaurate în străinătate, întrucât în ţară nu existau tehnologii atât de avansate. Atunci, Nicolae Mischie a dispus paza militarizată a şantierului. Mai târziu, în 1997, s-a extras o probă din modulul 16, având un diametru de 130 de milimetri, s-au făcut săpături cu excavatorul la fundaţia monumentului, fapte pentru care Varia nu a fost tras la răspundere nici până în momentul de faţă. În schimb, a devenit persona non grata pentru comunitatea gorjană.
Orice încercare a presei gorjene de a afla amănunte despre proiectul de restaurare a lui Varia s-a izbit de opacitatea şi lipsa de transparenţă a celor implicaţi în proiectul discutabil de restaurare. În ceea ce mă priveşte, interpelându-l pe Mihai Radu pentru a afla nişte detalii despre WMF, am fost direct ameninţată cu un proces la New York intentat de respectiva organizaţie, dacă îndrăzneam să scriu despre lipsa de transparenţă, iar dacă vreau răspunsuri, să mă deplasez la Bucureşti, unde urma să se desfăşoare conferinţa de presă. Publicaţia “Obiectiv Gorjean” a apărut şi s-a dedicat, în principal, tocmai problemelor fără sfârşit care se ridicau la restaurarea monumentului.
Sfârşitul lui 1997 a însemnat o cotitură în soarta Coloanei prin modificarea soluţiei de restaurare, la propunerea ministrului Culturii, Ion Caramitru. S-a găsit şi soluţia finanţării prin obţinerea unui împrumut garantat de statul roman de la Banca Mondială, consfinţit de Ordonanţa 4/28 ianuarie 1999. La sfârşitul lui februarie, Ansamblul Monumental "Calea eroilor" a reintrat în posesia proprietarului lui de drept, municipalitatea din Târgu Jiu. Au urmat contraexpertize semnate de specialişti UNESCO, s-au organizat licitaţiile pentru alegerea proiectantului şi executantului restaurării.
Dacă Radu Varia ar fi restaurant Coloana, toate beneficiile din exploatarea monumentului ar fi revenit fundaţiilor sale
În vara anului 2000, cu câteva zile înaintea anunţării câştigătorului licitaţiei internaţionale pentru execuţia lucrărilor de restaurare a Coloanei fără Sfârşit după un proiect realizat de o echipă de specialişti din Uniunea Artiştilor Plastici, opinia publică din România avea să afle despre scandalul creat în jurul operei lui Brâncuşi. Conducerea Ministerului Culturii l-a acuzat, într-o conferinţă de presă, pe Varia că boicotează restaurarea Coloanei fără Sfârşit, încercând să împiedice organizarea licitaţiei pentru execuţia lucrărilor de refacere a monumentului ."Nu voi accepta cu nici un risc, atât timp cât voi fi ministru, modificarea concepţiei de restaurare a Coloanei. Este o responsabilitate pe care mi-o asum sută la sută. În cazul în care Coloana fără Sfârşit ar fi fost restaurată după teoria lui Radu Varia, iar înscrierea mărcilor OSIM - valabila - toate beneficiile din exploatarea Coloanei şi a întregului complex ar fi revenit fundaţiei,când beneficiarul de drept este comunitatea din Târgu-Jiu", a declarat atunci Ion Caramitru.
Brâncuşiologul Barbu Brezianu asusţinut opinia lui Ion Caramitru, explicând că Radu Varia a încercat să împiedice restaurarea Coloanei după soluţia susţinută de Ministerul Culturii şi confirmată de expertiza UNESCO, pentru că "aşteapta cu nerăbdare alegerile" care ar fi putut readuce la putere guvernarea sub care modulele fuseseră demontate. "Radu Varia a moştenit o Coloană care trebuia doar restaurată. În ajunul unei serbari mondene destinate dezasamblării, dânsul a făcut o repetiţie a smulgerii a două module, acţiune care a dus la fisurarea acestora", a spus Brezianu.
La aceeaşi conferinţă de presă au luat parte şi membri ai echipei de specialişti ai Uniunii Artiştilor Plastici. Declaraţia lui de Dan Lungu, profesor la Facultatea de Construcţii, care a spus ca din punct de vedere al rezistenţei, Coloananici nu avea nevoie de restaurare a surprins audienţa. Acesta a mai spus că, din punctul lui de vedere, “restaurarea era necesară pe dimensiunea arhitectonică, pentru că începuseră să apară deteriorări la baza modulelor, acolo unde se face îmbinarea, însăîn niciun caz opera lui Brâncuşi nu se afla într-o stare de degradare care să necesite intervenţia de urgenţă.”
Secretarul de stat Maria Berza a precizat cu aceeaşi ocazie că “întreaga contribuţie a Fundaţiilor Internaţionale Constantin Brâncuşi la cererea de finanţare a restaurării monumentului de către Banca Mondială se rezumă la o cifră reprezentând estimarea costurilor operaţiunilor”, subliniind că “filiala americană a Fundaţiilor s-ar fi desfiinţat, cu doi ani înainte, prin 1998, finanţatorii <>" venite din partea lui Radu Varia.”
În ceea ce ne priveşte, la vremea respectivă, Radu Varia a refuzat orice fel de răspuns, în ciuda insistenţelor de a obţine opinia sa. În schimb, contactat telefonic de alte publicaţii, în stilul caracteristic, Radu Varia a declarat: "Obstinaţia Ministerului Culturii în descalificantele eforturi de a-şi apropria meritele iniţiatorului proiectului de restaurare Brâncuşi frizează când ignoranţa, când incompetenţa, plasându-se pe o poziţie care aduce a mistificare propagandistică, precizând că nu a fost invitat la respectiva conferinţă de presă.”
Cine sunt partenerii Primăriei?!
Că se doreşte construirea unui Centru de informare, nu este un lucru rău. Dar în ce condiţii, în ce termeni şi care sunt partenerii Primăriei Târgu Jiu?! Deocamdată, Consiliul Local l-a mandat pe primarul Cârciumaru să semneze un act denumit «Memorandum». Ştiu consilierii locali cine este arhitectul Mihai Radu, fundaţiile IF sau World Monuments Fund ?! Sau care sunt realizările acestora, dincolo de propriile portofolii ?!
Din textul aprobat de ei, rezultă că unul dintre parteneri este : «World Monuments Fund (“WMF”), o organizaţie privată non-profit înregistrată în New York, N.Y., USA, cu sediul în 95 Madison Avenue, New York, NY 10016, reprezentată de Bonnie Burnham, în calitate de Preşedinte;» şi că «WMF lucrează cu parteneri din sectorul public şi privat pentru a salva patrimoniul universal prin conservarea lucrărilor culturale şi istorice semnificative şi a arhitecturii mondiale şi a contribuit la conservarea Ansamblului Coloana Infinitului a artistului Brâncuşi din Târgu-Jiu, România;».
În ceea ce priveşte cel de-al doilea partener, acesta este : «Fundaţia Infinitului Romania/Ioana Banu Ertegün şi Ahmet Ertegün, cu sediul înStrada Oteteleşanu No 2, Bucureşti Sector 1, România şi reprezentată de Ioana Banu Ertegun , în calitate de Preşedinte şi Fundaţia Infinitului SUA/Ioana Banu Ertegün şi Ahmet Ertegün cu sediul în 121 East 81st Street, New York, NY 10028 şi reprezentată de Ioana Ertegun, Preşedinte (ambele fundaţii vor fi definite în prezentul contract ca “IF”);», iar « IF sunt organizaţii non-profit înfiinţate în România şi SUA de către Dna Ioana Banu Ertegün şi Dl Ahmet Ertegün ca fondatori, al căror scop estedea îmbunătăţi şi de a îmbogăţi experienţa vizitării ansamblului Coloana Infinitului a artistului Brâncuşi din Târgu-Jiu, România, şi care au achiziţionat în acest scop o proprietate adiacentă Coloanei Infinitul.»
Din cele de mai sus rezultă că este vorba de două organizaţii non-profit, care doresc cu orice preţ să îşi lege numele de Brâncuşi. Şi urmăresc acest lucru de foarte multă vreme, încă dinaintea demontării Coloanei fără Sfârşit! Iar relaţia cu Radu Varia, demolatorul Coloanei, este una de notorietate, în ciuda faptului că arhitectul Mihai Radu o neagă. Pe holurile Ministerului Culturii, în prezenţa dr. Ing. Doina Frumuşelu, fostul primar Nanu l-a implorat pe Mihai Radu să stopeze orice tentativă de demontare a Coloanei de către Radu Varia. Ceea ce nu s-a întâmplat! De curând, Mihai Radu a răspuns în presa centrală, spunând că : «WMF a fost principalul partener al României la restaurarea Coloanei Infinutului, demers început în 1996 la iniţiativa Micăi Ertegün, de altfel membru în board-ul Fondului Mondial al Monumentelor.». În anul 1997, spune Mihai Radu : „Trebuia să verificăm dacă procesul de restaurare avansa cum trebuie şi era făcut conform legilor de restaurare internaţionale. Ei erau îngrijoraţi că proiectul nu avansa destul de repede", iar “după această vizită în România, imediat s-a făcut o nouă echipă de specialişti din Europa şi SUA care a revăzut toată documentaţia realizată de echipa însărcinată iniţial cu restaurarea. Am costatat că unele lucruri nu erau făcute bine din punct de vedere tehnic şi am refăcut o parte din documentaţie".
În istoria locului rămân doar lucrurile măreţe şi prostiile majore
Este de menţionat faptul că nicăieri, în palmaresul WMF cu monumente istorice restaurate nu este menţionată restaurarea Coloanei fără Sfârşit decât tangenţial, în România făcându-se vorbire de restaurarea unor biserici fortificate din Transilvania. Ori, aprobarea Consiliului Local, şi acceptarea recunoaşterii « prin intermediul unei plăci de interior contribuţia World Monuments Fund la restaurarea ansamblului Coloana Infinitului a lui Brâncuşi şi la crearea Centrului de vizitare» vine să legitimize restaurarea Coloanei de către această organizaţie. Pe lista WMF publicată în 2010, figurează: “Bisericile Fortificate din Transilvania au fost incluse în Patrimoniul Mondial al UNESCO şi vor primi finanţare din partea Fondului Mondial al Monumentelor pentru a fi restaurate. Singurul monument din Romania ce a mai beneficiat de aceste fonduri a fost Coloana Infinitului a lui Constantin Brâncuşi.” Dar asta trec cei dela Fond în listă şi nu partea română, iar banii pe care i-au dat în acest scop, au fost cheltuiţi pe experimentele lui Varia, în fapt necunoscându-se suma exactă cu care WMF a participat la restaurare. Care este de fapt contribuţia Fondului şi ce anume a finanţat în cadrul acestor lucrări?! Fiindcă, insistenţele de recunoştere « prin intermediul unei plăci de interior contribuţia World Monuments Fund la restaurarea ansamblului Coloana Infinitului a lui Brâncuşi şi la crearea Centrului de vizitare» vin să întărească aceste neclarităţi.
În fond, poporul român s-a îndatorat la Banca Mondială ca să repare greşeala lui Varia, ceea ce ar trebui să ne facă extrem de prudenţi cu tot felul de vântură-lume. Mai mult, se discută tot mai insistent că printre membri fondatori ai fundaţiilor s-ar afla şi Varia. Au verificat oficialii noştri cum stau lucrurile ?!
Apoi, ambiguitatea textului permite tot felul interpretări. De exemplu , IF îşi rezervă dreptul :
«Să işi exercite în viitor opţiunea de a dona sau transfera terenul care ii aparţine către CLM cu scopul creării centrului de interpretare şi vizitare Brâncuşi.
La finalizare, işi exercită opţiunea să doneze centrul de vizitare Brâncuşi la municipalitatea Târgu Jiu.»
De unde au înţeles juriştii Primăriei sau consilierii locali că cele două fundaţii vor dona clădirea în discuţie?!
Cât de inconştienţi pot fi consilierii încât să voteze abilitarea primarului pentru a semnatextul în formularea aceasta a memorandumului. Îşi permite Florin Cârciumaru să-şi rişte memoria prin semnarea unui asemenea act ?! Curăţenia oraşului, lucrurile mărunte nu rămân în istoria locului. Doar lucrurile măreţe şi prostiile majore ! S-au gândit consilierii municipali că pot fi înjuraţi şi peste un secol ?!
Mica Ertegün a fost forţa principală şi în ce priveşte donaţiile
În textul actului în discuţie se menţionează că: IF furnizează «fondurile necesare pentru susţinerea costurilor de construcţie ale centrului de interpretare şi vizitare Brâncuşi, conform bugetului final stabilit de architect, dar nu mai mult de $1,200,000. » Şi dacă aceste lucrări vor depăşi bugetul alocat ?!
Proiectul arhitectului Mihai Radu nu este nou. El a prins contur încă din 1999. De atunci tot încearcă să îl impună. Periodic, a fost pus pe tapet şi s-a urmărit implementarea lui. De altfel, din propriile-i declaraţii rezultă acest fapt. În interviul acordat cotidianului «România liberă », în luna iulie a acestui an, spune : „În toată această perioadă (n.n.din 1999, încoace) Mica Ertegün a fost forţa principală şi în ce priveşte donaţiile, dar şi o forţă morală care a luptat pentru continuitata proiectului. Cred că prin 2003 am aflat că terenul din faţa Coloanei avea aprobări pentru construire de case şi, împreună cu Mica am decis să cumpărăm terenul ca să putem face centrul de vizitatori şi expoziţie. Am cumpărat terenul şi am înfiinţat Fundaţia Infinitul care se va dedica acestui centru".
De altfel, afirmaţia lui Mihai Radu subliniază efortul acesteia în continuitatea proiectului, precum şi acela de a-şi asocia, cu orice preţ, numele de cel al sculptorului, iar donaţiile în cauză au făcut mai mult rău decât bine. Pavimentul adus cu atâtea eforturi a provocat neplăceri, obligând la tot felul de soluţii de compromis ( treptele de la Masa Tăcerii ), nici nu mai există, fiind spălat de ploi, sau spulberat de vânt, este una dintre “donaţiile” Micăi Ertegun.
Iată şi preţul “eforturilor “: «Să se recunoască etern contribuţia Ioanei Banu Ertegün şi a lui Ahmet Ertegün ca donatori principali ai centrului de informare şi vizitare. O astfel de recunoaştere s-ar citi : Centrul de Interpretare şi Vizitare este donat de Ioana Banu Ertegün şi Ahmet Ertegün.Recunoaşterea trebuie să fie vizibilă pe exteriorul şi în interiorul clădirii proiectate de Mihai Radu, şi aprobată de Fundaţia Infinitului şi WMF. Orice anunţ şi toate materialele scrise precum şi pliantele folosite de Centrul de interpretare şi vizitare trebuie să utilizeze aceeaşi formulare ca mai sus şi să fie aprobate de Fundaţia Infinitului şi WMF;». Ce presupune etern ?! O agăţare de Brâncuşi până la sfârşitul lumii !
Obligaţia Consiliului Local vizează penibilul : «Dacă este legal posibil, să adopte formal Centrul de Vizitare Brâncuşi ca parte a ansamblului istoric protejat Coloana Infinitului Brâncuşi, sau, dacă nu este posibil din punct de vedere legal, să trateze centrul ca şi când s-ar bucura de un regim istoric (fie ca şi clădire istorică sau/şi ca şi clădire localizată într-o zonă istorică) şi să aprobe managementul şi întreţinerea continuă;»
Oare consilierii locali nu ştiu că o clădire trebuie să îndeplinească anumite condiţii de vechime, arhitectură şi multe altele pentru ca să i se acorde statutul de monument istoric sau să se bucure de un regim istoric ?! Ştiu în ce s-au băgat când au votat : «Cu condiţia ca CLM să agreeze responsabilităţile de mai sus şi cu condiţia ca acest contract să fie ratificat de CLM prin vot şi în scris. »
În cele ce urmează, redăm opinia dr.ing. Doina Frumuşelu, autorul proiectului de restaurare a Coloanei fără demontarea modulelor şi a arhitectului Iulian Cămui, fostul şef al patrimoniului din Direcţia de Cultură.
Doina Frumuşelu: Primăria nu doarme, lucrează pentru noi!
„Acest proiect nu reprezintă nimic nou pentru mine. Mihai Radu încearcă încă din 1999, dinainte de demararea proiectului de restaurare a Coloanei, să-şi materializeze ideea de a ridica în apropierea Coloanei un Centru de Interpretare şi Vizitare. Interpretare poţi face şi la un cămin cultural, nu este nevoie de o ditamai construcţie! Şi pentru ce, pentru a interpreta opera şi viaţa lui Brâncuşi?! Şi fără centru, de-a lungul timpului, Brâncuşi a suportat atâtea ,,interpretări”! Este o blasfemie, totuşi, să-l ,,interpreteze” şi ai lui, acasă!
Intră în metodele manageriale ale Primarului Florin Cârciumaru, ca periodic, în momente tulburi pentru comunitatea locală, să scoată de la naftalină acest proiect. Aşa este şi acum, când oamenii nu mai au alte preocupări decât să supravieţuiască, iată că Primăria vine cu soluţia: punerea în operă a unui proiect megaloman, estimat la vreo 2 milioane de dolari! Este exact ceea ce lipsea unei comunităţi sărace, îngropată în datorii pe vreo 2-3 mandate!!! Dar situaţia este complet năucitoare (eternul paradox românesc!): astăzi, în condiţii de criză acută, realizarea proiectului nu ne costă nimic, ieri (adică, acum trei ani), eram anunţaţi prin vocea autorizată a purtătorului de cuvânt al Primăriei, Constantin Creţan, că: „Este un proiect îndrăzneţ, care se bucură de atenţia Fondului Mondial al Monumentelor. Această instituţie şi-a manifestat interesul pentru construirea la Târgu-Jiu a unui astfel de muzeu. Toată lumea va fi mulţumită de cum va arăta spaţiul respectiv şi cei mai câştigaţi vor fi turiştii, cercetătorii operei lui Brâncuşi, dar şi iubitorii operei sculptorului şi, în special, ai ansambului de la Târgu-Jiu, compus din Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului. Vom avea în perioada imediat următoare o întâlnire cu Mihai Radu pentru a pune la punct anumite detalii. Deocamdată, i-a fost eliberat un certificat de urbanism. Construirea muzeului de la Coloană este penultima etapă din amenajarea ansamblului, după care va urma amenajarea Căii Eroilor, a străzii propriu-zise“.Tot atunci eram anunţaţi de către dl Cârciumaru că Primăria Târgu-Jiu ar putea să asigure o finanţare între 500 000 şi 700 000 de dolari şi că va solicita Consiliului Local aprobarea pentru asigurarea contribuţiei locale (adică, a plătitorilor de impozite!) la proiect. Cu aşa o limite largi de estimare a contribuţiei locale, coroborate cu experienţa investiţiilor anterioare (vezi Centrul oraşului, Centrul de Artă şi Cultură C. Brâncuşi, reabilitarea termică a construcţiilor, fiasco total!), vă imaginaţi că aceasta va sări uşor spre 1-1,5 milioane de dolari!
A durat aproape 12 ani restaurarea componentelor Ansamblului monumental şi amenajarea peisagistică, sigur va mai dura vreo 5-6 ani şi implementarea proiectului lui Mihai Radu! Ca să stăm liniştiţi, se încearcă, de această dată, să se inducă ideea că această clădire „va fi donată municipiului”. Cu ce preţ?! Nu cred în donaţii! Şi când afirm acest lucru, mă gândesc la celălalt „cadou din partea aceloraşi persoane binevoitoare” care a dat atâtea bătăi de cap – pavimentul din parcuri.
Primăria nu doarme, lucrează pentru noi!
Arhitectul Iulian Cămui precizează: Brâncuşi merita un concurs!
Construirea unui Centru de Informare “Brâncuşi” este un lucru benefic pentru Târgu Jiu. Dar nu în orice fel de condiţii! Am citit conţinutul complet aiuritor al Memorandumului. Nu ştiu de ce i se spune aşa. Nu pot să cred că s-a semnat sau s-a votat aşa ceva, întrucât consider că orice cetăţean cu o cultură juridică medie îşi poate da seama că se încalcă legislaţia României în ceea ce priveşte declararea unui imobil, monument istoric, cât şi de faptul că, Coloana fără Sfârşit face parte dintr-un Ansamblu Monumental dedicat eroilor neamului. Pe lângă opera lui Constantin Brâncuşi, acesta include şi biserica monument istoric, care a stat la baza alinierii ansamblului. Îmi exprim curiozitatea asupra acestui protocol care, nu înţeleg de ce nu e făcut public şi supus dezbaterii publice. Nu înţeleg de ce se scoate Coloana din context? Se aude că printre membri fondatori ai fundaţiei Infinitului s-ar afla şi Radu Varia. Ce alte monumente au salvat iniţiatorii acestui proiect? Ce alte proiecte de o asemenea anvergură a mai avut Mihai Radu? Pe ce criterii se doreşte declararea clădirii ca monument istoric? Cred că numele: Centru de Interpretare este total inoportun. Târgu Jiu nu are nevoie de interpretarea lui Brâncuşi, ci de protejarea monumentelor de diverse experimente, precum aşa-zisa donaţie – pavimentul. De fapt, a fost o “donaţie” de impunere a unui material care a subordonat opera , obligând la tot felul de compromisuri – treptele de la Masa Tăcerii. Spulberat de vânt şi spălat de ploi, pavimentul nici măcar nu mai există. Iar Brâncuşi merita cel puţin un concurs pentru realizarea unui asemenea centru!
Contactat telefonic, primarul Cârciumaru şi-a arătat disponibilitatea de a se schimba textul Memorandumului şi a dat asigurări că Radu Varia nu are ce căuta în Târgu Jiu, fiind declarat persona non grata prin hotărâre de Consiliu Local.
Andra DUMITRESCU
Bucureşti, 29 septembrie 2010,
Publicat în “Obiectiv Gorj Magazin” în numărul din 1 octombrie 2010
Motto 1: Clujenii au votat un nechezol de Boc - varză à la Cluj: 30% voturi, 70% scârbă - Cotidianul
